Bârlad, Vaslui

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Bârlad, Vaslui

Bârlad este un municipiu în judeţul Vaslui, Moldova, România. Bârlad este localizat în estul ţării, în regiunea Moldova. La recensământul din 2011 avea o populaţie de 55.837 de locuitori, fiind cel mai mare oraş al judeţului. Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reşedinţa judeţului Tutova. În anii 1950, Bârladul devine reşedinţa regiunii Bârlad, una din cele 15 regiuni care formau Republica Populară Română. La acea dată doar Suceava, Iaşi, Bacău şi Galaţi beneficiau în Moldova, alături de Bârlad, de statutul de oraş regional. Ulterior, Bârladul pierde statutul de reşedinţă de regiune, devenind centrul unui raion din regiunea Iaşi. Reîmpărţirea administrativă a ţării din anii 1968 în judeţe situează oraşul în judeţul Vaslui.

Aşezare geografică

Municipiul Bârlad se situează, din punct de vedere geografic, aproape de intersecţia paralelei de 46º latitudine nordică cu meridianul de 27º longitudine estică. În cadrul ţării ocupă o poziţie estică. În unitatea fizico-geografică a Podişului Moldovei, se situează în zona de contact dintre dealurile Fălciului la est şi colinele Tutovei la vest. Este aşezat pe valea consecventă a râului Bârlad (de unde a împrumutat şi denumirea). În zonă sunt mai multe văi în confluenţă: dinspre est valea Popeni, a Trestianei şi a Jăravăţului; dinspre nord văile Horoiata şi Simila; din nord-vest râul Tutova şi altele. De-a lungul văilor, din totdeauna, s-au organizat drumuri, permiţând oraşului bune legături cu aşezările din preajmă şi de la distanţe apreciabile: din valea Prutului, a Dunării de Jos, a râul Siretului. Analizând geneza localităţii, geograful Vintilă Mihăilescu apreciază Bârladul ca târg de vale tipic. Altitudinea maximă din aria urbană este de 172 m, iar cea minimă de 89 m.

Climă

Temperaturile aerului, urmărite sistematic din 1896 la staţiile din localitate, ne indică următoarele valori medii: temperatura anuală este de 9,8 °C. Cea maximă, din iulie, este de 21,4 °C, iar cea mai scăzută, din luna ianuarie, este de -3,6 °C. Ca valori extreme, înregistrate la staţia locală, au fost: cea mai ridicată valoare, de 39,7 °C, s-a reţinut la 30 iulie 1936; minima absolută de -30,5 °C, a fost la 25 ianuarie 1942.

Relief

Municipiul Bârlad ocupă o parte a albiei majore a râului cu acelaşi nume, pe o suprafaţă de 1456 de hectare, din care 1028 ha este teren intravilan. Valorile altitudinale cele mai ridicate ale dealurilor din aproprierea orasului se înregistrează în Dealul Crângului, 311 m (la vest) şi Dealul Mare, 264 m (la est). Multă vreme regiunea a fost socotită ca lipsită de resurse capabile să dezvolte şi să întreţină o viaţă economică relevantă, însă cercetările geologice efectuate în zonă au pus în evidenţă asemenea resurse: hidrocarburi (predominant gazeifere) ce se găsesc în dealurile Tutovei, în preajma localităţii Glăvăneşti, pietrişuri (ca material de construcţii) de Bălăbăneşti (Cândeşti) ce se găsesc în platoul Covurluiului, argile si lehmuri leossoide (pentru fabricarea cărămizilor de construcţii), straturi acvifere (cu un grad ridicat de mineralizare, ce le-ar putea face utile în tratamente terapeutice), ape de adâncime (excelente surse potabile).

Istoric

Cercetările arheologice de pe raza oraşului au scos la lumină urmele unor activităţi meşteşugăreşti cum ar fi reducerea minereului de fier şi obţinerea fierului din solurile feruginoase locale, fier din care se realizau în ateliere specializate diferite obiecte şi unele unelte agricole, datând din Secolul XI - XII. Însă tot pe raza oraşului au fost surprinse şi urmele unor activităti de obţinere si prelucrare a fierului, mult mai vechi, încă din secolele Secolul IV - V. În aceeaşi aşezare a fost descoperit cel mai mare centru meşteşugăresc de prelucrare a cornului de cerb din sud-estul Europei, datând din aceeaşi perioadă. De altfel urme ale unor străvechi civilizaţii au fost identificate pe raza oraşului atestând un înalt nivel de dezvoltare încă de acum 7000 de ani.

Intensa activitate meşteşugărească a dus la dezvoltarea economico-socială timpurie a localităţii care a devenit centrul politico-administrativ acelui stat medieval cunoscut în izvoarele vremii sub numele de Țara Berladnicilor ("Terra Berladensis", cum apare în unele izvoare bizantine şi în unele acte emise de cancelaria papală).

Un document important ce menţionează oraşul este cel emis de către domnitorul Alexandru cel Bun (1400–1432), care atestă existenţa unui târg la Bârlad şi prin care dăruie vama târgului Mănăstirii Bistriţa pentru întreţinere. Apariţia timpurie a târgului se datorează aşezării sale la răscrucea dintre drumurile comerciale care legau centrul şi nordul Moldovei cu lumea bizanţului şi cea orientală.

Faptul că aici se desfăşura o puternică activitate economică şi comercială explică prezenţa delegaţiei de negustori bârladeni la marele Congres bisericesc de la anul 1418 ţinut în Elveţia, aşa cum menţionează documentul acestui Congres cunoscut sub numele de "Contizilium Buch".

În timpul lui Ștefan cel Mare la Bârlad se afla şi reşedinţa vornicului Țării de Jos a Moldovei. Tot aici a funcţionat temporar şi cancelaria domnească de unde Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei, emite unele documente. În urma bătăliei din anul 1475 de la Vaslui, Ștefan cel Mare hotărăşte construirea unei fortificaţii de pământ la Bârlad, localizată în lunca râului Bârlad având rolul strategic de a opri armatele turceşti în drumul lor spre centrul Moldovei. Fiind aşezat în mijlocul Țârii de Jos a Moldovei, pe axul invaziei tătarilor, a fost prădat şi ars de aceştia în anii 1440, 1444 şi 1450.

În perioada medievală, ca urmare a condiţiilor istorice vitrege şi asezării geografice, Bârladul a cunoscut când perioade de progres, când perioade de decădere şi regres datorită deselor incursiuni militare ale tătarilor, turcilor, cazacilor, polonilor, etc. Interceptarea de către turci, după cucerirea oraşului Constantinopol (1453) a marelui drum de comerţ internaţional care traversa Moldova legând nord-vestul Europei cu Orientul şi trecand prin Liov-Iaşi-Bârlad-Galaţi-Chilia şi Cetatea Albă, au stânjenit mult dezvoltarea economică şi comercială a oraşului. În anul 1758 târgul a fost invadat de peste 100.000 de tătari, invazie despre care scrie contemporanul Daponte care se afla pe atunci la Iaşi descriind prădălniciunile şi batjocurile făcute de tătari în urma cărora Bârladul a fost prădat şi ars cu desăvârşire.

În anul 1802, după cutremurul cel mare, consemnat de documente, au fost dărâmate cele mai vechi monumente din oraş, unele dintre ele trebuind să fie reclădite din temelii. Calamităţile s-au repetat de mai multe ori în decursul anilor, culminând cu marele cutremur din 1940 care a distrus jumătate din clădirile oraşului. În anul 1822 Bârladul a fost ars şi jefuit de turci după înăbuşirea răscoalei eteriştilor (luptători pentru independenţa Greciei), cu care moldovenii au simpatizat, iar în anul 1826 o parte a târgului este mistuită de un puternic indendiu. Cu toate aceste vicisitudini, în a doua jumătate a secolului XVIII şi începutul sec. XIX oraşul se reclădeşte şi se repopulează, reluându-şi locul de centru comercial şi creându-şi premizele viitoarei sale dezvoltări economico-sociale.

Revoluţia de la 1848 deschide un nou capitol în istoria Bârladului. Ideile revoluţionare care au răscolit întreaga Europă la mijlocul secolui şi-au găsit un larg răsunet şi în rândul bârlădenilor. Astfel în preajma anului revoluţionar 1848 la Bârlad ia fiinţă "Asociaţia Patriotică" în fruntea căreia se aflau Alexandru Ioan Cuza, Iordache Lambrino, Gheorghe Sion, Ion Cuza, Grigore Cuza şi alţii, a cărei principal scop erau prefacerile politico-sociale specifice Moldovei şi ca ţel final unirea Moldovei cu Țara Românească.

Înfăptuirea unirii a fost obiectivul de luptă care a însufleţit masele, în fruntea cărora se găseau cele mai progresiste elemente din Bârlad printre care: Manolache Costache Epureanu, Iorgu Radu, Ioan Popescu şi alţii, care au creat acea atmosfera care a dus la dubla alegere ca domnitor a lui Al.I Cuza, "fiu al Bârladului". Născut in "Mahalau de Gios a Târgului" (în prezent strada Al. I. Cuza) de peste "Podul Pescarii" la data de 12 septembrie 1818 aşa cum este stipulat în diploma de bacalaureat a domnitorului, emisă de Universitatea din Paris în data de 21 noiembrie 1836. Dupa înfăptuirea Unirii din anul 1859 şi oraşul cunoaşte o dezvoltare pe multiple planuri alâturi de celelate oraşe ale ţării.

După Primul Război Mondial, conform documentelor primăriei, suprafaţa locuibilă a Bârladului era de 793.76 ha care, cu mici modificări, s-a păstrat până în anul 1932. În urma marilor inundaţii din acel an, au fost afectate cartierele Gară şi Cazărmi. Acum se va organiza treptat un nou cartier denumit Deal, între zona centrală şi Cimitirul “Eternitatea”. Fondul locativ era reprezentat prin construcţii modeste, realizate în tehnici tradiţionale ﴾chirpici şi vălătuci﴿, cu un singur nivel şi foarte puţine din zidărie învechită. În zonele periferice grădinile erau mai întinse şi adăposteau pomi fructiferi, viţă de vie, legume, zarzavaturi şi multe straturi cu flori. Zona centrală avea cea mai mare densitate locuibilă. Aici erau situate principalele edificii politico-administrative, culturale, unităţi comerciale, de credit ş.a. Cele 45 de imobile, care dispuneau de unul sau două nivele, erau amplasate, în majoritate, pe Strada Mare, devenită Regală. La începutul secolului al XX–lea inginerul Gheorghe T. Negruţi a conceput primul plan topografic al Bârladului, apreciat deosebit de favorabil de specialişti. Pe acest plan se indicau limitele oraşului, reţeaua de străzi şi clădiri existente, constituind un element important de orientare tehnică. Se presupune că a existat şi un plan de sistematizare al oraşului, întocmit prin anul 1920 de către inginerul Davidescu, dar nu s-a păstrat. În baza acestuia se consideră că s-au amplasat marile clădiri din zona centrala a oraşului: Primăria, Banca Naţională şi altele. Strada Mare (Regală) se întindea de la Cazărmi la Grădina Publică, străbătând oraşul pe o lungime de circa 4 km, fiind pavată cu piatră cubică de granit, în dreptul Grădinii Publice fiind asfaltată.

Rolul important pe care l-a jucat Bârladul este reflectat şi în avântul pe care îl cunoaşte dezvoltarea activităţilor culturale. Astfel la 1 decembrie 1832 se deschide prima "Școală de băieţi nr.1". Primul pas spre învăţământul secundar din oraş este făcut la data de 2 octombrie 1846 când ia fiinţă "Clasul real Gh. Roşca Codreanu". În anul 1858, "Clasul Real Codreanu" se transformă în gimnaziu, fiind singurul oraş din Moldova, cu excepţia Iaşiului, în care functionează un gimnaziu. Ca urmare a reformei invăţământului realizată de domnitorul Al. I Cuza în anul 1864, gimnaziul se transforma in liceu, numarându-se printre primele oraşe din ţara în care funcţiona un liceu.

Un rol important în dezvoltarea, propagarea şi afirmarea vieţii spirituale l-a avut şi presa locală, care număra peste 150 de publicaţii periodice in a doua jumătate a sec. XIX şi până în primele decenii ale sec. XX. Primul spital public se inaugurează în anul 1838 prin contribuţia obştească şi donaţiile unor intelectuali bârlădeni.

Dezvoltarea învăţământului a creat o puternică atmosferă spirituală care a determinat crearea unor instituţii de cultură specializate. Astfel, în anul 1909 profesorul Stroe S. Belloescu donează oraşului o clădire, cu destinaţie testamentară de a fi folosită pentru adapostirea unei biblioteci publice şi a unui muzeu. În anul 1914 un grup de intelectuali bârlădeni în frunte cu profesori de la Liceul Codreanu se constituie în Comitetul de fondare a muzeului bârlădean, muzeu care îşi inaugurează activitatea cu o pinacotecă şi o expozitie de istorie.

Printre societătile cultural-literare existente în Bârlad se numără şi „Academia Bârlădeană”, înfiinţată în anul 1915 de un grup de intelectuali, în frunte cu poetul George Tutoveanu, Toma Chiricuţă, Tudor Pamfile, societate care desfăşoară o prodigioasă activitate atât în domeniul creaţiei literare cât şi în domeniul muzicii şi artelor plastice. Activitatea acestei societăţi a prilejuit participarea unor mari personalităţi ale culturii româneşti care au poposit pe aceste meleaguri. Printre aceştia se numără marele istoric Nicolae Iorga, marele muzician George Enescu, poeţii şi scriitorii Alexandru Vlahuţă, Cincinat Pavelescu, Cezar Petrescu, Victor Ion Popa, George Topârceanu, Ionel Teodoreanu, Tudor Vianu, George Bacovia, Vasile Voiculescu şi alţii.

Activitatea teatrală bârlădeana debutează în a doua jumătate a secolului XIX. Aici a existat o clădire a teatrului unde, începand cu anul 1860, trupe de actori conduse de Matei Millo, Al. K. Robescu au poposit pe scena teatrului bârlădean. Clădirea a existat pe locul unde este Baia Comunală. În secolul XX a existat un Ateneu Popular şi un Teatru Muncitoresc a căror activitate a făcut posibil ca în anul 1953 să ia fiinţă Teatrul de stat „Victor Ion Popa”.