Măcin, Tulcea

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Măcin, Tulcea

Măcin (în turcă Maçin) este un oraş în judeţul Tulcea, Dobrogea, România. Are o populaţie de 8.245 de locuitori.

În localitatea Măcin funcţionează o parte a Administraţiei Parcului Naţional Munţii Măcinului.

Aşezare geografică

Oraşul Măcin este situat la confluenţa unităţilor morfologice fluviul Dunărea cu Munţii Măcinului , la altitudinea medie de 40 m, în vecinătatea Dunării Vechi la vest şi a Munţilor Măcinului (Culmea Pricopanului) la est şi nord-est. Relieful oraşului Măcin se compune din trei forme de relief principale: Munţii Măcinului, câmpia marginală şi Lunca Dunării. Are acces rutier dinspre Brăila (punctul de trecere cu bacul de la Smârdan), Galaţi (punctul de trecere cu bacul de la I.C.Brătianu), Tulcea (şoseaua E87) şi Constanţa.

Etimologie

Conform izvoarelor istorice, posibila localizare a "Vicinei" era la Măcin, de unde provenea primul mitropolit al Țării Româneşti (1359), Iachint de Vicina. Unii istorici, cum ar fi Nicolae Iorga şi Gheorghe I. Brătianu, afirmă această ipoteză toponimică. O dată cu cucerirea Dobrogei de către Imperiul Otoman, Măcinul devine sediu al unei garnizoane otomane, centru de colectare şi tranzit al produselor destinate aprovizionării Constantinopolului .

Istoric

Oraşul Măcin s-a constituit în apropiere de castrul roman Arrubium, ridicat de romani în vecinătatea unei aşezări daco-getice cu nume de origine celtică (de la care a preluat numele). În antichitate, aici a existat un cult al zeului Jupiter Arrubianus, de unde provine numele. Cetatea era cuprinsă în uniunea tribală condusă de Rhemaxos, sau, poate a celei a lui Zyraxes, incluzând şi Delta Dunării. După cucerirea Dobrogei de către romani (46 e.n.), Arrubium devine reşedinţa unei unităţi romane de cavalerie.

În Evul Mediu, oraşul poartă numele de Măcin şi joacă un rol important în viaţa economică şi administrativă a Dobrogei.

În anul 1388, în timpul voievodului Mircea cel Bătrân (1386-1418), odată cu cucerirea Dobrogei de către Imperiul Otoman, Măcinul a avut un important rol comercial – ca sediu al unei garnizoane otomane, port la Dunăre, punct de vamă şi staţie pe drumul ce ducea către capitala Imperiului Otoman.

În iarna anilor 1461-1462, Vlad Țepeş conduce o campanie militară împotriva armatei turce peste Dunăre, restabilind controlul românesc asupra Dobrogei.

În toamna anului 1594 şi primăvara anului 1595, are loc o incursiune armată a domnitorilor Aron Vodă şi Mihai Viteazul, în contextul răscoalei antiotomane a Țărilor Române, în urma căreia fortăreţele de la Măcin, Isaccea, Cernavodă, Silistra, Nicopole şi Vidin au fost cucerite.

Odată cu declanşarea războaielor ruso-turce, Măcinul a fost în mai multe rânduri implicat în acestea. La 11 octombrie 1771, generalul rus Miloradovici, alungă din Măcin oastea otomană condusă de Abdi Paşa, al carui efectiv se ridica la 7 000 de oameni.

La 9 iunie 1877, trupele corpului 14 ale armatei ruse comandat de generalul Zimmerman au început traversarea Dunării în Dobrogea pe la Galaţi şi Reni. Măcinul a fost ocupat la 11 iunie 1877. În timpul acestui război, au avut loc scufundarea cuirasatului turc “Lufti-Djelil”, o importantă navă de război a flotei otomane, de către artileria rusă din Brăila, şi atacul din 13-14 mai 1877, când şalupa “Rândunica” comandată de maiorul roman Murgescu, a scufundat pe canalul Măcin canoniera cuirasată ”Hivzi-Rahman”.

În anul 1878, în urma Tratatului de la Berlin care aloca Dobrogea României, la 14 noiembrie 1878 o coloană a armatei române şi înalte oficialităţi ale guvernului de la Bucureşti treceau pe sub un arc de triumf ridicat la Măcin, marcând un moment al întregirii naţionale .

Instituţii de cultură

În Măcin se află Casa de cultură, Biblioteca, precum şi mai multe unităţi de învăţământ .

Economie

Profil preponderent agrar - cereale, vii (la aproximativ 40 km se află vestita podgorie de la Niculiţel).

Tradiţiile industriei locale sunt legate de exploatarea pietrei din renumitul "Triunghi al granitului" de reputaţie europeană: Măcin, Greci, Turcoaia; exploatarea şi prelucrarea lemnului, confecţii, meşteşuguri tradiţionale (împletituri papură, răchită), prelucrări în metal (activitate astăzi decăzută dar cu cooperări la nivel naţional, în trecut), în domeniul auto şi al componentelor pentru utilaje agricole. Cooperativa meşteşugărească "Arrubium" a fost multă vreme (până în 1989 deţinătoare a locului I pe ţară în producţia de confecţii textile, mobilier, broderie, lenjerie, etc.).

Actualmente profilul industrial este preponderent reprezentat de confecţii.

Importante tradiţii în domeniul construcţiilor, în care funcţionează, în regim concurenţial, 4 societăţi private locale .

În strategia de reformă economică şi socială, autorităţile locale şi judeţene plasează industria pe un loc principal deoarece, în cadrul actualei crize a ansamblului producţiei naţionale, se constată preponderenţa crizei industriale.

Dezvoltarea micilor afaceri este esenţială pentru economia oraşului Măcin şi a zonei, deoarece starea economică şi socială generală este strâns dependentă de succesul afacerilor intreprinzătorilor care contribuie, în mare parte, la realizarea produsului intern brut şi oferă noi locuri de muncă.

În urma aplicării prevederilor Legii nr.18/1991 privind fondul funciar, privatizarea s-a făcut prin improprietărirea a numeroase familii cu suprafeţe în medie de 2,5 ha, de la 0,5 ha până la 10 ha. Aceste mici proprietăţi de pământ nu pot deveni exploataţii agricole eficiente decât dupa elaborarea unor noi legi care să permită mişcarea pâmântului în vederea comasării lui în forme organizatorice avantajoase pentru manifestarea tehnologiilor agricole.

Gospodăriile agricole individuale, predominante în agricultura zonei oraţului Măcin, au, în medie, o suprafaţă de 2 ha şi un număr redus de animale. Cea mai mare parte a acestora se caracterizează printr-o putere economică redusă şi orientarea spre autoconsum.

Efectivele de animale cuprind: 584 capete bovine, 1.787 capete porcine, 10.117 capete ovine şi caprine şi peste 27.000 de păsări.

Obiectivele turistice, uşor accesibile, sunt formate din elemente ale potenţialului turistic natural (peisaj geografic, rezervaţii naturale, monumente ale naturii), precum şi de elemente ale potenţialului turistic antropic (monumente istorice şi de arhitectură, obective culturale şi de artă populară).

Până în prezent, turismul este puţin practicat în Munţii Măcin, aceştia fiind situaţi departe de lanţul carpatic, izolaţi în umbra Deltei Dunării.

Dotările turistice lipsesc în munţi, iar cele care există au fost realizate în oraşul Măcin. Din punct de vedere turistic, munţii Măcinului şi întregul ţinut vor putea constitui în viitor o zonă atractivă pentru drumeţii care doresc odihnă activă datorită realizării Parcului Naţional Munţii Măcin.

Portul industrial Măcin are o capacitate de încărcare anuală de 1.000.000 tone, dar, la ora actuală, volumul de activitate se cifrează la 750.000 - 800.000 tone.

Portul Turcoaia face parte integrantă din portul industrial Măcin. Numai portul Măcin are o capacitate de încărcare-descărcare de 500.000 tone, realizându-se annual un volum de 350.000 - 400.000 tone material rulat. Dispune de două macarale de cheu cu o capacitate de 5 tone, iar în caz de necesitate sunt detaşate macarale plutitoare.

Dana este situată pe braţul vechi al fluviului Dunăre - Măcin - la km 14. Produsele care sunt vehiculate prin portul industrial Măcin: produse de carieră, cereale, lemne.