Sânnicolau Mare, Timiş

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Sânnicolau Mare, Timiş

Sânnicolau Mare (în germană Groß Sankt Nikolaus, Großsanktnikolaus, în maghiară Nagyszentmiklós, în bulgara bănăţeană Smikluš) este un oraş în judeţul Timiş, Banat, România. Aflat la 60 km nord-vest de Timişoara este şi cel mai vestic oraş din România. Sânnicolau Mare are o populaţie de 12.312 locuitori, cu o structură etnică diversă, specifică regiunii.

În perioada interbelică, Sânicolaul Mare a fost sediul plăşii cu acelaşi nume, Sânnicolaul Mare, din judeţul interbelic Timiş-Torontal.

Localizare

Oraşul Sânnicolau Mare este cel mai vestic oraş al României, situat în partea de nord-vest a judeţului Timiş, in Câmpia Mureşului inferior, pe râul Aranca. Se află la o distanţă de 64 km NV de Timişoara şi la 18 km de punctul vamal Cenad, pe drumul naţional DN6. Este legat de Timişoara prin calea ferată Timişoara-Lovrin-Cenad şi Timişoara-Periam-Valcani. Cartierele oraşului sunt: chindaresti, comuna germana, sighet, capul satului, dallas, bujac, satu nou, drumul timisorii, drumul sarafolii, drumul cenadului, gara mare, centru.

Istorie

Cercetările arheologice au scos la iveală dovezi care atestă că vatra satului a fost locuită încă din epoca bronzului. Mai târziu, romanii au ridicat aici un castru. Din vremea voievodatului lui Glad, a fost descoperit aici (în 1799) un tezaur medieval timpuriu, compus din 23 de obiecte din aur, expus în prezent la Viena.

Aşezarea s-a dezvoltat în strânsă legătură cu Morisena feundală (Cenad), aflată în imediata vecinătate. În diplomele regale din 1217 şi 1256 este menţionată cu numele de Sân-Nicolau, după numele mănăstirii de aici care avea hramul „Sf. Nicolae”. Mai târziu a fost proprietate a episcopiei catolice de Cenad, fapt atestat de dijmele papale din anul 1334.

În timpul Paşalâcului de Timişoara, la Sânnicolau Mare s-a ridicat o fortificaţie de pământ lângă aşezarea civilă. Această cetate a fost dărâmată în 1701, în urma Păcii de la Karlowitz care prevedea dărâmarea ei ca una dintre condiţiile pentru pace.

După trecerea Banatului sub administraţie habsburgică, localitatea cunoaşte o dezvoltare accelerată, devenind în 1724, oficiu administrativ erarial, apoi reşedinţă de plasă. În 1787 primeşte privilegiul de a organiza târguri. Acest privilegiu este extins în 1837 când i se permite organizarea unei pieţe săptămânale. În tot acest timp a cunoscut o deosebită evoluţie economică, demografică şi urbanistică. Localitatea a fost colonizată cu germani (şvabi). S-a dezvoltat şi localitatea Sânnicolau German, încorporată mai târziu în oraş.

Un loc important în viaţa localităţii l-a jucat şcoala inferioară de agricultură, construită în 1799 de către contele Cristofor Naco şi Gimnaziul de Stat, construit în 1894. Aici s-a născut în anul 1881 compozitorul Béla Bartók, tatăl său fiind director al şcolii agricole, iar mama învăţătoare. O importanta pierdere in fauna locala este dropia disparuta de prin anii 1978 -1980 localizata in zona balatan!

Economie

Economia oraşului a cunoscut în ultimii ani o inversiune de tendinţă, datorată poziţiei strategice la limita vestică ţării, fapt care a atras o serie de investitori importanţi. Cele mai mari companii sunt compania austriacă Delphi Packard Electric (cablaje electrice pentru componentele auto ale maşinilor fabricate de grupuri internaţionale), cu peste 4.300 de angajaţi, şi compania italiană Zoppas Industries (rezistenţe electrice) cu peste 2.500 de angajaţi. Datorită cererii mari de forţă de muncă polul industrial astfel creat asigură locuri de muncă şi localităţilor înconjurătoare.

Cu toate acestea nivelul de salarizare rămâne unul dintre cele mai scăzute din ţară, salariul mediu al unui lucrător la cei doi mari angajatori (Delphi şi Zoppas) fiind de circa 700 lei pe lună.

Monumente

În centrul oraşului se găseşte Castelul Nakó, construit în anul 1864 de Contele Nacu, Biserica Sârbească „Adormirea Maicii Domnului” (1783-1787) şi Școala de Agricultură. La circa 10 km nord-est de Sânnicolau Mare se găsesc ruinele mănăstirii cisterciene de la Igriş.