Turnu Măgurele, Teleorman

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Turnu Măgurele, Teleorman

Turnu Măgurele este un municipiu în judeţul Teleorman, Muntenia, România. Se află în sudul ţării şi în sud-vestul judeţului, aproape de confluenţa râului Olt cu Dunărea.

Geografie

Delimitări: nord, nord-vest - comuna Liţa; est - comuna Ciuperceni; sud - fluviul Dunărea, care constituie graniţa cu Bulgaria.

Suprafaţa: 10719,7 ha; Suprafaţă intravilan: 1337,7 ha; Suprafaţă extravilan: 9382 ha; Nr. gospodării: 10458; Nr. locuinţe: 12556.

Municipiul Turnu Măgurele şi împrejurimile sunt dominate de întinsa Câmpie Română, fiind reprezentat de două formaţiuni bine individualizate: asa-zisele câmpii joase (luncile râurilor) şi spaţiile interfluviale. Din prima categorie fac parte: lunca Dunării, care este cea mai întinsa luncă şi cu altitudinea cea mai mica şi lunca Oltului, care este ceva mai extinsă în zona confluenţei râului cu Dunărea în rest reducându-se la o fisie îngustă,cu cu o vegetaţie constituită din păduri de esenţă moale.

În categoria spaţiilor interfluviale intră terasele Dunării, cu aspectul unor “Câmpuri suspendate” la altitudinea de 60 până la 175 m. Zona municipiului Turnu Măgurele face parte din marea unitate structurală “platforma moesică“. Terasa Dunării este cunoscută şi sub numele de “Terasa Turnu Măgurele”.

În subsol, Turnu Măgurele nu dispune de mari resurse exploatabile, aflându-se într-o zonă aluvionară. Nisipurile şi pietrisurile, care constituie materie primă pentru industria materialelor de construcţii, nu pot fi exploatate prea intens, pentru a nu accelera eroziunea. În schimb, solul este în bună parte de luncă, bogat în humă, ceea ce poate favoriza dezvoltarea agriculturii.

Clima în zona municipiului Turnu Măgurele este temperat-continentală, specifică pentru Câmpia Română şi se caracterizează printr-un potenţial caloric ridicat, amplitudini mari ale temperaturii aerului, cantităţi reduse de precipitaţii şi adeseori în regim torenţial vara, precum şi frecvente perioade de secetă. Radiaţia solară, sub raport cantitativ una dintre cele mai mari din ţară, înregistrează o medie de 127,5 kcal/cmp. Durata de strălucire a soarelui este cuprinsă între 2.200-2.300 ore/an (cca 250 zile).

Temperatura medie anuală la Turnu Magurele înregistrează ceva mai mult de ...C (până la ...C). Nebulozitatea corespunde mediei anuale a părţii sudice a judeţului Teleorman. În medie, la Turnu Măgurele se înregistrează 94 zile senine, 82 sunt cu cer acoperit, iar restul cu cer schimbător.

În lunca Dunării ceaţa este un fenomen meteorologic, destul de frecvent, mai ales în lunile noiembrie-ianuarie şi în lunile de la începutul primăverii.

Vânturile sunt determinate de relief , direcţiile predominante din care bat fiind estul şi vestul.

DATE SI INFORMAȚII privind cotele şi debitele istorice ale fluviului Dunărea din luna aprilie 2006

DETALII STATIA HIDROMETRICĂ Turnu Măgurele: Cota de atenţie (cm) = 500; Cota de inundaţie (cm) = 550; Cota de pericol (cm) = 650; Cota istorică (cm) / data = 641 / 06.04.2005; Ultima Cotă istorică (cm) / data = 792 / 23.04.2006; Debitul mediu multianual ale lunii aprilie (mc/s) = 7900; Debit istoric (mc/s) / data = 12.700 / 06.04.2005; Ultimul Debit istoric (mc/s) / data = 15.700 / 23.04.2006.

Flora din zona este caracteristică zonei stepice şi de silvostepă.

Pădurile sunt puţine, iar arborii predominanţi sunt cei de esenţă moale, cum ar fi sălciile din luncă sau plopii albi.

Printre plantele sălbatice ale zonei se numără păpădia, pirul, pelinul, măzărichea, coada şoricelului, muşeţelul, toporaşii, vioreaua, volbura, urzica, pătlagina, etc.[necesită citare] Mai pot fi întâlniţi frasinii, exemplare de stejar, salcâm, soc, castan sălbatic, răchită, etc.[necesită citare]

Există şi vegetaţie cultivată cum ar fi: plantaţiile de viţă de vie şi grădinile de zarzavat. Fauna din această zonă este adaptată condiţiilor de vegetaţie existentă. Abundă mamiferele rozătoare: popândăul, hârciogul, iepurele, ariciul, cârtiţa. Mai apar şi alte animale sălbatice cum ar fi: porcul mistreţ, vulpea şi, în ultimii ani, căprioara.[necesită citare] Din grupa păsărilor se află stăncuţa, cucuveaua, prepeliţa, ciocănitoarea pestriţă, rândunica, vrabia, cioara, ciocârlia, etc.[necesită citare] Reptilele sunt reprezentate de: şopârla cenuşie, guşterul şi şarpele de casă. În apele Dunării, Oltului şi a celorlalte pâraie trăiesc peşti diferiţi: crapul, bibanul, ştiuca, linul, şalăul, somnul, scrumbia, etc.[necesită citare]

Pe lângă aceste vertebrate, fauna cuprinde o mare varietate de insecte.

Zona de la digul de protecţie la fluviul Dunărea pe o adâncime interioară până la vatra localităţilor este folosită pentru cultivarea de cereale şi pentru grădini de legume şi zarzavaturi.[necesită citare] Între pădurile statului există păduri particulare.[necesită citare]

Istoric

După războaiele daco-romane din anii 101–106 d.Hr., încheiate prin victoria armatelor romane conduse de împăratul Traian şi prin cucerirea Daciei, zona actualului oraş nu a intrat în componenţa noii provincii create. Împăratul Traian a fortificat graniţa de est a Daciei pe linia Oltului, construind cunoscuta Limes alutanus, format din castre şi cetăţi de o parte si de alta a râului Olt, de la Dunăre (din zona Islazului de astăzi) până în munţii Boiţa. Istoricul Procopiu din Cezareea îl arată pe Traian ca fondator al cetăţii Turris, identificată de unii istorici cu Turnu Măgurele.[necesită citare] Această aserţiune a istoricului antic nu este confirmată, cetatea Turnu datând dintr-o epocă mai târzie.[necesită citare]}

Turnu este amintit între anii 1393-1394 prin cetatea cu acelaşi nume ridicată de către Mircea cel Bătrân la confluenţa fluviului Dunărea cu Oltul (numită aşa după forma cetăţii). La anul 1417 cetatea Turnu a intrat sub stăpânire turcească şi a fost transformată împreună cu o zonă de securitate (stabilită în adâncime cu o rază de 15 km de la cetate) în raiaua Turnu.[necesită citare] În urma războiului ruso-turc din 1828-1829 (prin tratatul de pace de la Adrianopole din 1829) s-a stabilit ca raiaua Turnu să fie părăsită de către turci şi restituită Țării Româneşti.[necesită citare]

Înfiinţarea oficială a oraşului Turnu, actualul Turnu Măgurele (s-a numit astfel spre a se deosebi de Drobeta Turnu Severin şi Turnu Roşu[necesită citare]) s-a hotărât la data de 27 februarie 1836 pe timpul domnitorului Alexandru Ghica.[necesită citare] Planul oraşului a fost elaborat de inginerul german Karl Zohl, sub forma a două cercuri aproape tangente interior, cu trei bulevarde lungi formate unul pe diametrul comun al celor două cercuri şi două din ele pe două coarde tangente exterior la cercul mic, străzile pornind ca nişte raze, sub formă de semicercuri interioare cercului mare, stabilind astfel străzile, pieţele, locurile pentru construcţiile proprii şi suprafaţa locurilor de casă.[necesită citare]

Turnu Măgurele are în componenţa administrativă şi cele două cartiere vechi ale aşezării, Măgurele şi Odaia, precum şi noul cartier, Taberei (cunoscut popular sub denumirea de „Catanga”, pentru că ridicarea acestui cartier a început în anii 1960 când în Africa, mai precis in provincia Katanga din Zair, era în toi un conflict armat deosebit de sălbatic[necesită citare]).

Economie

Conform datelor furnizate de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Teleorman, numărul total al societăţilor comerciale din localitate este de 1.233.

Industria este dominantă în sectorul chimic, prin Combinatul de îngrăşăminte chimice S.C. DONAU CHEM S.A. deţinut de grupul INTERAGRO, alături de care se regăsesc ramurile: echipamente electrice (S.C. Bega Electroturris , industria textilă (MTM Manufactura Turnu Măgurele, S.C. Imperial S.A., S.C. Lorentz S.A., S.C. Panoreea S.A.), industria de prelucrare a lemnului (S.C. Mobila S.A.), morărit şi panificaţie (S.C.Mopan S.A.).

Este de remarcat faptul că volumul investiţiilor străine în municipiul Turnu Măgurele este foarte restrâns, şi-l regăsim doar în industria textilă.

La nivelul municipiului există şi o reţea de supermarket - PENNY Market (2 magazine).

Transporturi

În locul în care se află astăzi portul a fost punct de trecere şi totodată de tranzacţii comerciale din vechi timpuri.[necesită citare]

.

În anul 1910, portul Turnu Măgurele era considerat ca al patrulea port românesc la Dunăre. Cheiul de piatră al portului a fost construit în anul 1906, iar clădirea navigaţiei fluviale (pe care muncitorii o numeau “marchiza”) în anii 1910. În anii 1930 a fost construit pentru acele timpuri un impozant siloz pentru grânele ce se “scurgeau de pe valea Dunării, a Oltului şi a Calmăţuiului, până de departe dinspre Roşiori, Slatina si Piteşti”.[necesită citare] În anul 1892 a fost realizată construcţia căii ferate între oraş şi port. Până în anul 1960, activitatea portuară la Turnu Măgurele a fost puţin semnificativă. Odată cu construirea Combinatului de îngrăşăminte chimice, portul a cunoscut o spectaculoasă renaştere,[necesită citare] fiind astăzi dotat cu instalaţii moderne de încărcare-descărcare şi cu o clădire ce adăposteşte gara fluvială.[necesită citare] Astăzi, portul Turnu Măgurele, aflat la 5 km de oraş este al patrulea port fluvial al României în ceea ce priveşte capacitatea de tranzit.[necesită citare]

La Turnu Măgurele există şi un punct de trecere a frontierei între România şi Bulgaria,operaţional din luna aprilie 2010, trecerea către portul Nicopole de pe malul bulgăresc făcându-se cu bacul.

Căile rutiere menţionate mai sus sunt asfaltate, au fundaţie de piatră şi şanţuri pe ambele părţi.[necesită citare]

Oraşul Turnu Măgurele este legat prin căi feroviare de restul României prin intermediul unei căi ferate Turnu Măgurele Port – Turnu Măgurele – Salcia – Roşiori Nord, de 55 km. În staţia Roşiori Nord se face legătura cu magistrala CFR 900, Bucureşti Nord - Timişoara. Calea ferată Turnu Măgurele - Roşiori Nord este simplă, cu ecartament normal. Staţia de cale ferată Turnu Măgurele are 7 linii de garare, iar staţia Turnu Măgurele Port are 5 linii de garare.

Monumente

Monumentele Independenţei sunt două monumente din Turnu Măgurele care comemorează Războiul de independenţă al României din 1877-1878. Primul monument este amplasat la intrarea în parcul central al oraşului. Este un monument realizat în anul 1985, în semicerc pe al cărui soclu, în partea centrală se înfăţişează un grup statuar compus din trei soldaţi din cele trei arme: dorobanţi, marină şi grăniceri. În dreapta şi în stânga grupului statuar se situează un soclu cu basoreliefuri din bronz care reprezintă victoria armatei române la Plevna.

Al doilea monument este amplasat în centrul municipiului şi este cunoscut ca "Statuia Dorobanţului". Este o creaţie a sculptorului italian Raffaello Romanelli, în anul 1907, reprezintă un dorobanţ cu căciula puţin dată pe spate. Pe soclul monumentului se află două basoreliefuri, ilustrând scene de luptă şi un vultur cu aripile desfăcute purtând în gheare un “hrisov” cu numele eroilor teleormăneni din războiul de independenţă. De o parte şi de alta a monumentului se află două tunuri turceşti capturate de ostaşi români la Plevna. În amintirea caporalului Tudorică Nicolae, căzut eroic în luptele din acest război, ostaşul monumentului poartă numele popular “La Tudorică Dorobanţu’”.[necesită citare]

Statuia lui Mircea cel Bătrân, din bronz, realizată de sculptorul bucureştean Oscar Han, a fost ridicată în anul 1968. Inscripţia de pe soclu aminteşte de “cel care a refăcut şi întărit cetatea Turnu drept pavăză în faţa înaintării otomane”.[necesită citare]

Bustul Generalului David Praporgescu a fost ridicat pentru cinstirea generalului David Praporgescu, fiu de ţărani, născut în Turnu Măgurele, căzut pe front în primul război mondial, în luptele de pe Olt, în zona crestelor Carpaţilor, la 30 septembrie 1916. Bustul este realizat de sculptorul Gheorghe Iliescu-Călinesti.