Siret, Suceava

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Siret, Suceava

Siret (în germană Sereth, polonă Seret, maghiară Szeretvásár) este un oraş în judeţul Suceava, Bucovina, România, format din localităţile componente Mănăstioara, Pădureni şi Siret (reşedinţa). Localitatea este situată în regiunea istorică Bucovina de sud. La recensământul din anul 2011, localitatea avea o populaţie de 7.976 locuitori, fiind al unsprezecelea centru urban ca mărime al judeţului. Siret este unul dintre cele mai vechi oraşe din România, care precede formarea statului feudal Moldova şi a fost a doua capitală a Moldovei (după Baia), în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Oraşul este cunoscut şi ca un important punct de frontieră pe graniţa de nord a României, către Ucraina.

Geografie

Oraşul Siret este situat în extremitatea nord-estică a judeţului Suceava, pe malul drept al râului Siret, în imediata apropiere de intrarea sa pe teritoriul României. Coordonatele geografice ale localităţii sunt 47° 57' latitudine nordică şi 26° 4' longitudine estică.

Oraşul se află la aproximativ jumătatea distanţei dintre Cernăuţi şi Suceava, pe şoseaua europeană E85 (DN 2), la o distanţă de 42 km de municipiul Suceava, reşedinţa judeţului cu acelaşi nume, şi 5 km de graniţa cu Ucraina.

Siret este un punct de tranzit, motiv pentru care s-a dezvoltat de timpuriu ca centru economic şi comercial pe culoarul Siretului, pe drumul comercial care unea oraşele dunărene de Lvov. După ce Marea Neagră s-a transformat la propriu într-un „lac turcesc”, vechile legături comerciale cu nordul Europei se sting, iar importanţa Siretului scade semnificativ, lucru care duce la o decădere a acestuia.

În afară de magistrala rutieră E85, Siretul mai este accesibil şi pe următoarele rute: Suceava – Calafindeşti (DJ 209D), dinspre Rădăuţi prin Dorneşti (DN 17A), dinspre Dorohoi prin Dersca (DJ 291B) sau Vârfu Câmpului (DN 29A/DN 29C). În localitate se poate ajunge cu trenul, pe linia Dorneşti – Siret dată în folosinţă în anul 1976.

Siret se învecinează cu Ucraina (la nord), cu comuna Mihăileni din judeţul Botoşani (la est), cu comunele Grămeşti, Bălcăuţi şi Dorneşti (la sud) şi cu comuna Muşeniţa din judeţul Suceava (la vest). Suprafaţa teritoriului localităţii este de 4337,96 hectare. Oraşul Siret administrează două sate: Mănăstioara şi Pădureni.

Oraşul se află în regiunea extracarpatică a Bucovinei, într-o zonă de deal şi podiş, în partea de nord a podişului Dragomirnei, cu o înălţime medie de 450 m şi aspect vălurit. Solurile sunt în principal cernoziomuri levigate şi argiloiluviale brune şi podzolice, pretabile agriculturii intensive, iar, pe malurile râurilor, aluviale. Înspre râul Siret, care străbate oraşul pe mai mult de 8 km, se constată fenomene de eroziune. În dreptul oraşului, râul are pe malul stâng o vale foarte largă, de circa 4 km, prielnică agriculturii. În acest scop, s-au realizat lucrări de hidroamelioraţii. La est de oraş, pe cursul râului Siret a fost amenajat la sfârşitul anilor '80 lacul de acumulare Rogojeşti. Este închis de un baraj de pământ omogen, prevăzut cu un evacuator de beton tip stăvilar. Suprafaţa sa este de 850 hectare, iar adâncimea maximă atinge 8 m.

Clima zonei este una temperat-continentală. Media anuală de temperatură este de 8 °C. Cea mai călduroasă lună este iulie (medie: 22 °C; maxima absolută: 38 °C la 8 iulie 1962), iar cea mai rece este ianuarie (minima absolută: -39,5 °C la 8 ianuarie 1958). Prin Siret trec mai mult de jumătate din an curenţii de nord ai anticiclonului euroasiatic, iar iarna crivăţul atinge viteze de peste 100 km/h. Comparativ, vara vântul bate mai puţin de 50% din timp, iar iarna mai mult de 70%, mai ales sub formă de crivăţ. Precipitaţiile sunt maxime în luna iunie (50% din cantitatea anuală de 500-600 l/m²) şi minime în luna februarie şi se manifestă sub formă de averse vara şi sub formă de „ploi mocăneşti” toamna.

În general, flora din jurul oraşului a fost sacrificată pentru agricultură. Răzleţ se întâlnesc pâlcuri de foioase, în special făgete, iar pe malurile râurilor – sălcii, plopi şi arini. Diverse specii de flori de câmp sunt ocrotite de lege. În oraş se găseşte un exemplar din arborele pagodelor. Fauna locală constă din rozătoare de câmp, vulpi, mistreţi şi diferite păsări. În râul Siret, dar mai ales în acumularea Rogojeşti, se găsesc diverşi peşti (crap, biban, ştiucă, morun, clean, mreană, lin, oblete, caras, babuşcă etc.)

Istoric

În urma cercetărilor arheologice efectuate în perimetrul urban al localităţii Siret s-au descoperit dovezi de locuire permanentă începând din neolitic. Numărul de locuinţe identificate precum şi alte vestigii arheologice au dus la concluzia că în această zonă a existat permanent o localitate cu un număr semnificativ de locuitori. Din păcate însă nu există dovezi scrise referitoare la această localitate şi locuitorii săi.

În perioada 1211-1225, pe unul din dealurile de lângă Siret a fost înălţată o fortăreaţă de către Ordinul Cavalerilor Teutoni. Data exactă nu se ştie dar informaţia apare în „Dicţionarul geografic al Regatului Poloniei şi al altor state slave” editat în 1880 la Varşovia. Conform aceluiaşi dicţionar, în anul 1241 a avut loc distrugerea de către tătari a oraşului Siret şi a castelului teuton.

În 1326 este menţionată existenţa la Siret a unei mănăstiri franciscane cu hramul Trupul Domnului, în care sunt înmormântaţi probabil în acelaşi an doi călugări franciscani polonezi ucişi de lituanieni. În 1334, într-o corespondenţă a călugărilor franciscani este amintită o mănăstire a acestora situată în oraşul Siret (Civitas Sereth).

Prima atestare documentară a localităţii Siret datează din anul 1339, în portulanul lui Angelio Dulcert. Conform altor surse istorice 15 iunie 1340 este data primei atestări documentare a Siretului. Într-o scrisoare a călugărilor dominicani către papă din 1340 este descris oraşul Siret ca fiind capitala unui mic ducat numit Valachia. Acest document dovedeşte faptul că oraşul Siret a fost capitala principilor locali încă dinainte de înfiinţarea statului medieval Moldova şi în acelaşi timp justifică alegerea primilor principi ai Moldovei de a-şi stabili tot aici capitala. De asemenea, se poate spune că Siretul este primul centru urban medieval din Moldova.

În 1351 regele Ungariei Ludovic de Anjou încheie la Siret un tratat cu ducele Lituaniei. Prin acest tratat sunt definite graniţele principatului Moldova, graniţe care se vor păstra sute de ani. Între 1354-1358 Siret este capitala Moldovei, în timpul domniei principelui Sas Vodă.

În 1358 este finalizată construcţia Bisericii Sfânta Treime care a servit ca biserică a curţii princiare. Această biserică s-a păstrat în forma ei iniţială până în zilele noastre şi este şi în prezent funcţională, deservind o parohie ortodoxă din Siret. Din 1370 a fost probabil biserică episcopală ortodoxă, atât timp cât capitala Moldovei a fost în oraşul Siret. Biserica Sfânta Treime a servit ca model arhitectural pentru lăcaşurile de cult ortodoxe construite în principatul Moldova în următorii 150 de ani. Această biserică este inclusă în patrimoniul naţional.

În perioada 1359-1365 Siretul este capitala Moldovei, în timpul domniei principelui Bogdan I. Între 1365-1373, oraşul este capitală a Moldovei, în timpul domniei principelui Laţcu Vodă. În 1370 se termina construcţia Bisericii Sfântul Ioan Botezătorul, lucrările fiind finanţate de principesa Margareta Muşata, mama princepului Petru I Muşat. Biserica a funcţionat ca biserică episcopală romano-catolică din 1371. Biserica nu s-a păstrat în forma iniţială, suferind o serie de modificări arhitectuare astfel încât astăzi păstrează cu mici modificări aspectul căpătat în urma lucrărilor din anul 1673. Biserica este funcţională şi în prezent şi deserveşte o parohie ortodoxă locală.

În 1371 este înfiinţată Episcopia Romano-Catolică de Siret, prima episcopie ecumenică romano-catolică din Moldova. Episcop este numit Andrei de Cracovia, confesor al reginei Elisabeta de Ungaria, sora regelui Cazimir al Poloniei. În acelaşi an apare pe lângă mănăstirea franciscană o şcoală cu predare în limba latină, prima şcoală înfiinţată în principatul Moldova.

În 1373 este înfiinţată pe lângă mănăstirea dominicană o nouă şcoală cu predare în limba latină. Între 1375-1391 Moldova este condusă de Petru I Muşat, care până în 1388 a păstrat capitala la Siret. Petru Muşat bate în 1377 prima monedă din istoria principatului Moldova, iar monetăria funcţiona la Siret. În 1380 apare o bibliotecă pe lângă mănăstirea franciscană, prima bibliotecă din principatul Moldova. Biblioteca a funcţionat până în anul 1573 când a fost desfiinţată din ordinul principelui Ioan Vodă cel Cumplit. Unele izvoare istorice afirmă că această bibliotecă ar fi fost dusă în 1575 în Iaşi de logofătul Ion Golia.

În anul 1388 Petru Muşat mută capitala Moldovei de la Siret la Suceava şi tot atunci Siret devine domeniu al soţiilor de principi.

În 1391 este depus la Biserica Romano-Catolică din Siret un corporaliu făcător de minuni, transformând localitatea într-un important centru de pelerinaj atât pentru credincioşii romano-catolici cât şi pentru cei ortodocşi.

Din 1395 încep să fie înfiinţate şcoli pe lângă bisericile ortodoxe din Siret. În 1401 oraşul este amintit ca reşedinţă episcopală a armenilor, informaţie contestată de unii istorici. Siretul avea în vremea respectivă o puternică comunitate armeană întemeiată în timpul migraţiei armenilor din 1319 sau chiar cea din 1239. În anul 1352 este menţionată o puternică colonie armeană care este foarte posibil să fi existat în Siret deoarece aici era capitala principilor locali.

În 1407 Alexandru cel Bun oferă scutire de impozite pentru negustorii armeni care doresc să se stabilească în Moldova, rezultatul fiind stabilirea a numeroase familii armene la Siret şi Suceava. Oraşul Siret era în acele timpuri un important centru comercial pe drumul ce lega Marea Neagră de Marea Baltică. Siretul cu toate veniturile sale este dăruit de Alexandru cel Bun fostei sale soţii Doamna Ringala în 1421.

În 1445 Ștefan al II-lea al Moldovei semnează la Siret un tratat de omagiu şi credinţă cu Coroana Poloneză. În 1453 Alexăndrel principe al Moldovei semnează la Siret un tratat de alianţă cu Cazimir al IV-lea, regele Poloniei. În 1457 este înscăunat un nou episcop de Lvov căruia i se pune sub jurisdicţie şi parohia şi comunitatea armeană din Siret. Existenţa unei puternice colonii a armenilor în Siret confirmă că oraşul îşi păstrează statutul de important centru comercial.

Ștefan cel Mare dăruieşte în anul 1473 Mănăstirii Putna venitul morilor sale din oraşul Siret. În 1551 Minas din Tokhat, secretar episcopal armean de Lvov a vizitat nordul Moldovei după care a scris un poem în care vorbeşte despre existenţa bisericilor armeneşti din Siret, Suceava şi alte localităţi, precum şi despre persecuţiile la care erau supuşi uneori aceştia. În acea perioadă Moldova era instabilă din punct de vedere politic, domniile principilor fiind foarte scurte. Unii dintre principi au fost ostili armenilor, alţii în schimb i-au sprijinit.

În perioada 1632-1639 călugărul italian Nicolo Barsi vizitează Moldova şi în scrierile sale aminteşte că a vizitat oraşul Siret în care se află o foarte frumoasă mănăstire dominicană cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul. Această mănăstire avea în grădină un izvor făcător de minuni şi era un important centru de pelerinaj în zonă.

În 1673 Ștefan Petriceicu, voievod al Moldovei, construieşte Biserica Sfântul Onufrie, care din punct de vedere arhitectonic seamănă cu Mănăstirea Putna. Biserica este înălţată pe locul unei alte biserici mai mici construită în 1560 de un preot local. La 1684 localitatea Siret avea statutul de oraş.

În 1730 este construită Biserica Sfântul Dumitru din cartierul Ruşi de o familie locală numită Sbiera. Biserica a fost extinsă în 1909 şi este funcţională şi în prezent, deservind cimitirul ortodox.

Din perioada 1600-1750 datează probabil cimitirul evreiesc vechi, unul dintre cele mai vechi cimitire evreieşti din Europa. Vechimea acestuia nu este stabilită cu exactitate. În 1763 este menţionată activitatea unor învăţători care îşi desfăşurau activitatea într-o şcoală înfiinţată pe lângă Mănăstirea Sfântul Onufrie.

În anul 1770 oraşul este ocupat de armatele ruseşti care aduc cu ele o puternică molimă de holeră, care are ca efect moartea sau la plecarea din localitate a majorităţii locuitorilor. La recensământul din 1775 s-a consemnat că în Siret mai trăiau doar 72 de familii.

În 1775 oraşul Siret împreună cu regiunea geografică cunoscută sub denumirea de Bucovina este încorporat în Imperiul Habsburgic.> Este încurajată emigraţia în această regiune astfel încât în Siret se stabilesc mulţi germani şi evrei. În 1777 locuitorii oraşului Siret depun jurământul de credinţă faţă de Imperiul Austriac.

În 1781 se înfiinţeaza la Siret o şcoală primară germană de băieţi şi fete, iar un an mai târziu este înfiinţată Comisia pentru delimitarea proprietăţilor din oraşul Siret. Comisii asemănătoare au apărut în toată Bucovina şi pe baza activităţii acestora a fost elaborată în timp o evidenţă corectă a tuturor proprietăţilor din această regiune până la cel de-al Doilea Război Mondial.

În anul 1786 Siret devine resedinţă de judeţ şi administrează un teritoriu care cuprinde localitatea Siret şi 35 de sate. În acelaşi an, în urma unui recensământ s-a stabilit că oraşul număra 1.800 de locuitori, majoritatea emigranţi stabiliţi în Siret. În acest mod populaţia oraşului începe să se refacă după dezastrul provocat de epidemia de holeră din 1770.

În 1795 este pusă în funcţiune fabrica de bere a lui Menard Beil. În 1826 este finalizată construcţia Bisericii Romano-Catolice din Siret. În 1828 este construită primaria veche, clădire care există şi în momentul de faţă şi unde funcţionează o policlinică. În 1840 este construit Templul Mare evreiesc, loc unde a funcţionat o şcoala hasidică.

În anul 1849 este instituit Ducatul Bucovinei ca parte a Imperiului Austriac. În acest fel, Bucovina capătă o largă autonomie şi se poate autoguverna. În 1863 căpitanul Joseph von Gutter, localnic, contribuie la apariţia Societăţii muzeului din Siret, o societate de istorie şi arheologie.

În urma unui recensământ, în 1869 oraşul Siret număra 6.484 de locuitori, dintre care 30% români, 28% evrei, 25% germani şi 16% ucraineni. Este menţionată existenţa „Clubului Român” (1870) care avea o secţie literară, una muzicală şi o sală de lectură. În 1871, Societatea muzeului din Siret realizează prima colecţie arheologică din Bucovina. Această colecţie a fost donată Muzeului Țării de la Cernăuţi.

În 1876 este dată în folosinţă clădirea şcolii din Siret. Și în momentul de faţă în această clădire îşi desfăşoară activitatea o şcoală. Între 1862-1887 apar în localitate patru brutării, un abator şi o moară. La sfârşitul secolului al XIX-lea sunt date în folosinţă o fabrică de prelucrare a pieilor, o fabrică de spirt din cartofi şi cereale, o fabrică de cremă de ghete, o fabrică de săpun de rufe, săpun de faţă, lumânări şi cleiuri, o fabrică de lichioruri, patru cărămidării şi un atelier de olărie.

În 1893 în Siret soseşte un mare grup de emigranţi polonezi din Rusia. Guvernul rus le-a solicitat polonezilor să părăsească regiunile locuite în Ucraina, oferindu-le în schimb terenuri în Siberia. În total în Siret s-au aşezat 52 de familii, numărând 315 persoane. În acea perioadă prefectul districtului Siret era un etnic polonez ceea ce le-a uşurat emigranţilor stabilirea în oraşul bucovinean.

În 1896 este dată în folosinţă o mică rafinărie de petrol, proprietatea unui cetăţean numit Kraft. Doi ani mai târziu este deschisă Gara Siret. În 1905 este construit un edificiu în care a funcţionat Judecătoria Siret. Clădirea există şi în prezent, în ea funcţionând Spitalul Orăşenesc Siret. În 1907 este dată în folosinţă uzina de apă. În 1908 este ridicată o clădire în care a funcţionat prefectura. Clădirea există şi astazi, ea adăpostind Spitalul de Psihiatrie Siret. În acelaşi an, în oraş este deschisă Biserica Greco-Catolică, iar în 1910 este dată în folosinţă uzina electrică.

Anul 1913 marchează apariţia la Siret a Societătii muzicale „Tudor Flondor”, care în acelaşi an organizează şi primul concert. Între 1914-1917 linia frontului între armatele austriece şi cele ruseşti trece pe la periferia oraşului Siret, fapt care afectează foarte mult localitatea. Linia pe unde a fost frontul este vizibilă şi astăzi în unele locuri. În 1917-1918 oraşul este ocupat de trupele ruseşti, care în momentul retragerii jefuiesc Siretul. În martie 1918 în oraş au intrat trupele austriece, iar în noiembrie trupele româneşti. Ca urmare a capitulării armatei austriece exista pericolul ca această regiune să fie ocupată de ruşi. Astfel, tot în noiembrie 1918, trei delegaţi din Siret participă la Congresul General al Bucovinei care hotărăşte reîntoarcerea acestei regiuni în granitele Romaniei. În 1919 reprezentanţii comunităţilor evreieşti şi germane din Siret recunosc unirea Bucovinei cu România.

În anul 1930 situaţia pe plan economico-social a oraşului Siret se prezintă astfel: localitatea are 7.397 de locuitori, industria este reprezentată de două mori cu aburi, o fabrică de bere, o tăbăcărie, patru fabrici de cărămizi, ateliere de dogărie şi curelărie, există un liceu de băieţi, două şcoli primare şi două grădiniţe de copii, un cinematograf, două bănci (Banca Comercială Sireteană şi Banca Gospodarilor), trei biserici ortodoxe, o biserică greco-catolică, o biserică romano-catolică, o biserică evanghelico-luterană, două sinagogi, şapte case de rugăciune evreieşti, o casă de rugăciune a creştinilor după Evanghelie, un protopopiat ortodox. De asemenea oraşul dispune de gară, primărie, prefectură, judecătorie de ocol, percepţie fiscală, serviciu sanitar, serviciu veterinar, notar public, poliţie, oficiu poştal, oficiu telefonic. În Siret mai funcţionează o societate agricolă şi o societatea apicolă, spitalul comunal, dispensarul „Principele Mircea”, casa de asigurări sociale, filiala „Crucea Roşie”, Societatea doamnelor izraelite, Societatea doamnelor germane, o societate de binefacere evreiască.

Între anii 1934-1936 este construită Biserica evanghelică, care funcţionează şi în prezent, dar ca biserică ortodoxă deoarece nu mai există credincioşi evanghelici în oraş. La data de 28 iulie 1940, în urma unui ultimatum adresat de Rusia, România îşi retrage armata şi administraţia din nordul provinciei Bucovina, iar graniţa dintre cele două state este stabilită în apropierea oraşului Siret, loc în care se află şi astăzi. În zilele următoare 200.000 de persoane din nordul Bucovinei s-au refugiat în România.

După înfiinţarea Republicii Populare Române, oraşul Siret este inclus în programele de dezvoltare ale statului socialist. Sunt construite cartiere de blocuri după standardele comuniste şi sunt înfiinţate fabrici cu activitate preponderent în industria textilă şi alimentară. După Revoluţia din decembrie 1989, pentru Siret urmează o perioadă dificilă din punct de vedere economic. Toate fabricile construite în perioada comunistă îşi închid porţile în decursul câtorva ani. Începand cu anul 2000 oraşul începe să se revigoreze economic ca urmare a sosirii unor investitori străini în zonă. Cea mai importantă fabrică este deschisă de firma Swedwood, parte a concernului IKEA. Pe lângă această firmă mai există oameni de afaceri englezi, portughezi şi italieni care desfăşoară activităţi economice în zonă.

În 2008 se închide fabrica de prelucrare a lemunului Sweedwood şi întreg personalul este concediat. Situaţia economică a Siretului este din nou una deosebit de precară. O secţie a fabricii se vinde, dar sunt angajate în jur de 20 de persoane. Din investitorii străini au mai rămas doar trei. În prezent, în Siret mai funcţioneaza Spitalul orăşenesc, Spitalul de psihiatrie cronici şi Azilul de bătrâni, Școala generală, Colegiul Tehnic „Laţcu Vodă”, Politia oraşului, Punctul de trecere vamal, Pompierii, Consiliul şi câteva magazine. În 2009 se redeschide fabrica de prelucrare a lemnului Sweedwood şi personalul este astfel reangajat.