Dolhasca, Suceava

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Dolhasca, Suceava

Dolhasca este un oraş în judeţul Suceava, Moldova, România, format din localitatea componentă Dolhasca (reşedinţa), şi din satele Budeni, Gulia, Poiana, Poienari, Probota, Siliştea Nouă şi Valea Poienei. La recensământul din anul 2011, localitatea avea o populaţie de 10.298 de locuitori, fiind al optulea centru urban ca mărime al judeţului. A fost declarat oraş prin Legea 83/2004, împreună cu alte 7 localităţi din judeţul Suceava.

Dolhasca este un oraş cu o arie de influenţă şi o forţă urbană scăzute, aspectul localităţii şi îndeletnicirea locuitorilor acesteia rămânând preponderent rurale şi după trecerea de la statutul de comună la cel de oraş. Dolhasca se învecinează cu Liteni, un oraş asemănător, ce şi-a căpătat acest statut de asemenea prin Legea 83/2004.

Localitatea este cunoscută pentru Mănăstirea Probota, ctitorie a domnitorului Petru Rareş ce datează din anul 1530, pentru faptul că este nod feroviar şi pentru că aici s-a născut în 1939 actorul Alexandru Arşinel. Dolhasca este aşezată pe valea râului Siret, în extremitatea sud-estică a judeţului Suceava, la limita cu judeţele Iaşi şi Botoşani. Din structura oraşului Dolhasca fac parte satele: Budeni, Gulia, Poiana, Poienari, Probota, Siliştea Nouă şi Valea Poienei.

Geografie

Oraşul se află în Podişul Sucevei, într-o zonă cu întinse suprafeţe agricole, dar şi păduri de fag şi stejar. Teritoriul localităţii este situat lângă cursul râului Siret, fiind străbătut şi de cursul afluentului Șomuzul Mare.

Drumul judeţean DJ 208A leagă Dolhasca de reşedinţa de judeţ, municipiul Suceava, care se găseşte la o distanţă de 44 km. Altă cale rutieră importantă este DJ 208, care face legătura cu municipiul Fălticeni, aflat la 27 km de Dolhasca. Tot la o distanţă de 27 de km, însă către sud, este situat municipiul Paşcani din judeţul Iaşi.

Magistrala de cale ferată Suceava – Bucureşti traversează oraşul Dolhasca, care este nod feroviar, deoarece există şi o linie ferată secundară Dolhasca – Fălticeni.

Istoric

Teritoriul actualei localităţi Dolhasca a fost locuit din cele mai vechi timpuri, zona oferind condiţii favorabile sub aspectul alimentării cu apă, existenţei pădurilor şi a terenurilor potrivite desfăşurării activităţilor agricole.

Dovezile arheologice atestă clar că acest teritoriu a fost locuit de timpuriu (perioada paleolitic-neolitic). Săpăturile arheologice efectuate în anul 1972 de către arheologul Silvia Teodor (în zona înaltă a dealurilor Budeni şi Siliştea sunt dovezi de necontestat ale unei vechi populări a acestui teritoriu. Aici au fost scoase la iveală fragmente ceramice şi unelte ale unei aşezări, un bordei, iar marea majoritate a ceramicii descoperite a fost datată ca aparţinând secolelor al III-lea şi al II-lea î.Hr. Tot în această zonă au fost descoperite două bordeie din secolele al VI-lea şi al VII-lea d.Hr.

O dovadă a continuării populării acestui teritoriu în secolul al XIV-ea este temelia vechii Mănăstiri Sfântul Nicolae din Poiana, situată la circa 500 metri sud de Mănăstirea Probota (care datează din secolul al XVI-lea, fiind ctitoria domnitorului Moldovei Petru Rareş).

Descrierea stemei

Stema localităţii Dolhasca se compune dintr-un scut tăiat. În partea superioară, pe fond de contrahermină, un cap de bour cu gâtul conturnat, însoţit de o stea cu opt raze între coarne, un disc solar şi un crai-nou, în stânga – toate de aur. În partea inferioară, pe fond roşu, un arbore dezrădăcinat – de asemenea, de aur. Scutul este timbrat cu o coroană murală cu un turn de argint.

Propunerea de stemă pentru Dolhasca asigură concordanţa elementelor acesteia cu specificul economic, social, cultural şi tradiţia istorică ale fostei comunei, respectând tradiţia heraldică a acestei zone şi legile ştiinţei heraldicii. Deşi a fost declarată oraş, coroana murală cu un turn de argint semnifică faptul că aşezarea este comună.