Avrig, Sibiu

căutare

Avrig, Sibiu

Avrig (în dialectul săsesc Frek, Fraek, în germană Freck, Fryk, în maghiară Felek) este un oraş în judeţul Sibiu, Transilvania, România, format din localitatea componentă Avrig (reşedinţa), şi din satele Bradu, Glâmboaca, Mârşa şi Săcădate. Are o populaţie de 14.260 locuitori şi a fost atestat documentar în anul 1364, fiind declarat oraş la 25 aprilie 1989.

Geografie

Localitatea Avrig este amplasată la poalele Munţilor Făgăraş, pe valea Oltului, la o altitudine de aproximativ 400 metri. Este străbătută de şoseaua naţională DN1, fiind amplasată la circa 26 de kilometri de Sibiu. Situat într-un adevărat amfiteatru natural, în care relieful se înalţă şi coboară de la 2500 la 350 de metri, Avrigul este caracterizat de un complex fizico-geografic variat, atât ca structură geologică cât şi ca aspect morfologic.

Latura sudică este străjuită de crestele Făgăraşilor, numiţi de geograful francez Em. de Martonne „Alpii Transilvaniei”, vârfurile Suru (2281m), Budislavu (2371m), Ciortea (2426m) şi Scara (2308m).

La nord are ca vecini comuna Șelimbăr şi comuna Nocrich, delimitate de Muchia Chirmovului, Dealul Nucului şi Măgura. În est Avrigul se învecinează cu Porumbacu de Jos, râul Racovicioara, în partea stângă a Oltului şi Valea Colunului în partea dreaptă a râului. Vecinii vestici sunt comuna Racoviţa şi oraşul Tălmaciu .

Istoric

Cele mai vechi descoperiri de pe hotarul localităţii datează din epoca bronzului (1700-800 î.Hr.), fiind descoperit la locul numit „Cetate”, un vas tipic acestei perioade. Lipsesc urme palpabile din epoca stăpânirii romane; cele câteva monede şi pietre au fost aduse aici de Samuel von Brukenthal, pentru a orna cu antichităţi grădina de vară. Sat românesc, Avrigul vechi era pitit în îngustimea Râului Mare. Urme de aşezări au fost descoperite pe locul numit „La arinii căşilor”, înainte de „ogrăzile avrigenilor”. Avea dăinuire din „terra Blachorum”. În anul 1367 este menţionată o incursiune a domnitorului muntean Vladislav Vlaicu (1364-cca.1377) care ajunge până spre Avrig cu scopul de a-şi recăpăta ducatele Făgăraşului şi Amlaşului.

În zona Oltului se găsesc castelele bisericeşti de la Bradu şi Avrig, acesta din urmă fiind fortificat prin rezidiri, în anul 1506. Sibiul a început să perceapă dări satelor româneşti de prin anul 1380. Censul transformat din „terragium” apare consemnat în registrele de socoteli ale Sibiului începând cu anul 1468 pentru satele: Avrig, Săcădate, Veştem,Caşolţ, Bungard şi Răşinari. În urma epidemiilor de ciumă şi a războaielor (1531, 1554, 1573, 1577), unele aşezări săseşti şi-au completat populaţia cu locuitori români. În această categorie se include şi Avrig-ul, pe lângă Bungard, Cârţa, Orlat, Săsăuşi, Ludoş, Fofeldea sau Topârcea. Reglementarea propriu-zisă a păstoritului oierilor mărgineni în Țara Românească se face cu începere din 1721, prin întocmirea unui regulament,în care erau prevăzute locurile de vamă, unde se făcea numărarea oilor şi eliberarea „ţâdulelor”, după achitarea taxelor vamale 1,5 fl., pentru 600 de oi. Numărea oilor se realiza la Turnu Roşu, ”vama cea mare”, sau la Poiana Neamţului de lângă Avrig. Pentru trecerea turmelor se îngăduia oierilor să folosească drumuri largi de 15 stânjeni (30 metri), numite „drumurile oilor”, fără ca proprietarii terenurilor respective să ceară vreo despăgubire.

Printre comunele considerate „pertinentiae” ale Sibiului, cu anumite obligaţii, era şi Avrig, în conformitate cu conscripţia din 1712. Mărirea taxelor vamale, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, ducea la înmulţirea contrabandelor prin munţi. În 1721, consilierul cămării aulice aducea la cunoştinţa Sibiului hotărârea luată în urma conferinţei inspectorilor, privind supravegherea şi constrângerea plăieşilor avrigeni să-şi facă datoria, urmând a fi pedepsiţi cei ce nu-şi respectau angajamentul. Misiunea plăieşilor fusese uşurată prin delimitarea graniţei în Munţii Avrigului şi Surului de oficialii Sibiului în 1700, la ordinul Curţii de la Viena. În cadrul acţiunii de luptă împotriva aservirii se înscriu împotrivirile avrigenilor şi săcădăţenilor care, sub scutul directorului fiscal Dobra, refuzau în 1749 să mai presteze servicii preoţilor de alte confesiuni şi să ia parte la plata salariilor învăţătorilor de altă limbă. În privinţa arhitecturii se evidenţiază bisericile de zid, în forma lor tradiţională a bisericilor sală, cu pronaos, naos, altar, de cele mai multe ori pătrat, şi clopotniţa moderat elevată pe verticală, din care fac parte bisericile din: Sălişte, Vale, Tilişca, Gura Râului, Răşinari, Mohu, Sadu şi Avrig. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, industria manufacturieră era înca modestă, cu toate că obţinea unele progrese iar breslele se aflau în curs de transformare. În această perioadă existau la Avrig o moară de hârtie şi o ţesătorie, precum şi o activitate meşteşugărească a sodalilor. Astfel că localitatea intră în cadrul comerţului sau al schimbului mărunt. În 1892 se inaugurează calea ferată dintre Sibiu şi Avrig, iar la 1895 cea dintre Avrig şi Făgăraş. În preajma anului 1900, Avrigul avea 3195 de locuitori din care 2665 erau români iar restul de 530 germani şi unguri. Tot aici sunt menţionate: o fabrică de sticlărie, fondată în 1840 de fraţii Flossing; o uzină electrică(1908) şi o fabrică de cherestea, înfiinţată de George Krauss în 1914.

Între localităţile care s-au evidenţiat în războiul pentru independenţă prin colectarea de scamă, vată, pânză, feşe, bani, etc, s-a numărat şi Avrig-ul. Țăranii români au sprijinit efectiv trupele române, din primul război mondial, cu alimente şi informaţii preţioase despre plasamentul imamicului. În frunte cu preoţii şi învăţătorii, sătenii români din Boiţa, Turnu Roşu, Tălmaciu, Avrig şi din alte sate din zona Sibiului au întâmpinat cu mare entuziasm trupele româneşti care au luptat pe front în lunile august şi septembrie 1916. Preoţii Ioan Cândea şi Traian Maxim, ambii din Avrig, sunt doar două nume din marele şir al preoţilor învăţători care au avut de suferit de pe urma persecuţiilor statului maghiar din perioada 1916-1918.

La 6 noiembrie 1918 s-a constituit consiliul şi garda naţională, în Avrig, dar şi la Tilişca, Porceşti sau Boiţa. În urma arondării administrative din 1921 ia fiinţă judeţul Sibiu, cuprinzând şaşe plăşi, având un teritoriu de 3619 km pătraţi. În afară de oraşele Sibiu şi Ocna Sibiului, judeţul cuprindea 87 de comune, aparţinătoare la şase plăşi astfel: Plasa Avrig: Boiţa, Sadu Tălmaciu şi Tălmăcel; Plasa Miercurea: Jina, Poiana Sibiului; Plasa Sălişte: Sălişte, Fântânele, Galeş, Gura Râului, Orlat, Rod, Sibiel, Tilişca, Vale; Plasa Turnişor: Poplaca, Răşinari, Râu Sadului. În anul 1930 se legiferează o nouă organizare administrativă. Plasa Miercurea cuprindea 18 comune; Plasa Sălişte, 13 comune; Plăşile Avrig şi Turnişor se desfinţează, în locul lor creându-se o singură plasă, cea a Sibiului, căreia i se adaugă alte 20 de comune de pe valea Hârtibaciului şi un număr de comune din “mărginime”. La 13 iunie 1926, s-au pus bazele despărţământului de plasă (ASTRA) al Avrigului, având la constituire 10 membrii pe viaţă şi 9 activi, preşedinte fiind directorul Școlii Normale, Gheorghe Bedelean.

Personalităţi

, ,, .

Gheorghe Popentiu

Sublocotenentul Popentiu Gheorghe din Batalionul 3 Vanatori de munte "Prinţul Frederic de Hohenzollern"

Ambasadorul Vasile Stoica cu Gheorghe Popenţiu la vanatoare

▾   ▾   ▾   show more   ▾   ▾   ▾

Local News

Unitati

ALEX TRANS

ALEX TRANS

RATMIL BUCURESTI RA sucursala UM Marsa - director general -

RATMIL BUCURESTI RA sucursala UM Marsa - director general -

TIMEXIM

TIMEXIM

Palatul Brukenthal Avrig restaurant

Palatul Brukenthal Avrig restaurant

NICOLAS SERV

NICOLAS SERV

DOL MARY

DOL MARY

ALTIUS MEDIA

ALTIUS MEDIA

VENTURELLI PROD

VENTURELLI PROD

SCURT CONSTRUCT

SCURT CONSTRUCT

REMAT AVRIG

REMAT AVRIG

Klingeis Consulting

Klingeis Consulting

ROBALIS

ROBALIS

Stiinta • Azi Am Invatat

Oferte promovate • ad.info.ro