Agnita, Sibiu

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Agnita, Sibiu

Agnita (în germană Agnetheln, în maghiară Szentágota, în traducere „Sfânta Agata”, alternativ Szászágota, „Agata Săsească” sau Ágota, „Agata”) este un oraş în judeţul Sibiu, Transilvania, România, format din localităţile componente Agnita (reşedinţa), Coveş şi Ruja.

Istoric

Agnita, pomenită pentru prima oară într-un document săsesc de la 1280, este un orăşel cu tradiţie meşteşugărească, renumit prin breslele germane de altădată ale tăbăcarilor, cizmarilor, croitorilor, dogarilor şi olarilor, având economie semi-rurală.

Aici se află una dintre cele mai vechi fortificaţii ţărăneşti săseşti din Transilvania. Iniţiată în secolul al XIII-lea, ea a fost amplificată succesiv, ajungând să aibă, în secolul al XVII-lea, trei incinte întărite cu turnuri. În centrul cetăţii se află o biserică-hală evangelică cu trei nave (navele laterale cu tribune) şi turn vestic (sec. XV, în preajma anului 1409).) La rândul ei fortificată, biserica a suferit numeroase transformări. Cele patru turnuri ale bisericii fortificate – ale pantofarilor, croitorilor, fierarilor şi dogarilor –, demonstrează forţa economică a acestor bresle, ca şi faptul că aveau încredinţate spre apărare acele porţiuni de zid în caz de conflict armat.

Muzeul orăşenesc fondat de Erhard Andree in perioada stalinismului, dispune de un important fond de artă medievală (lăzi gotice, elemente de arhitectură, sculpturi, ceramică etc).

Regele Ungariei Ludovic de Anjou conferise Agnitei (villam nostram Zenthagata), încă din 1376, dreptul de a ţine târg anual în ziua de 24 iunie (ziua Sfântului Ioan). Ulterior, acest drept se lărgea pentru alte 2 târguri.

În 1466 regele maghiar a acordat localităţii Agnita dreptul de "ius gladii", adică dreptul de a pronunţa şi a executa sentinţe de moarte. În acelaşi an, localităţii i s-a acordat dreptul de a menţine în localitate jumătate din contingentul de trupe regale, pentru apărarea proprie, în scopul ca biserica-cetate să nu cadă în mâini străine, având în vedere că frontiera spre Valahia era aproape.

În 1945 populaţia săsească a căzut victimă deportărilor în Uniunea Sovietică. În 1948 populaţia a pierdut o mare parte a averii în urma legii naţionalizării, ale cărei urmări se resimt până astăzi. Până în 1950, când a fost declarată oraş, Agnita a fost o comună cu târg (Marktgemeinde). Pana in 1992, populatia saseasca (germana) a emigrat in Germania si mai putin Austria ca urmare a presiunilor de asimilare continue. Dupa 1990, majoritatea locurilor de munca in Agnita la cele 3 fabrici mari FIPA, IMIX si 9.Mai au disparut din cauza lichidarii acestora. Calea ferată cu ecartament îngust Sibiu-Agnita este pe lista monumentelor istorice din România. Constructia ei s-a efectuat pe vremea imperiului austriac şi regatul maghiar. A fost în funcţiune pe ruta Agnita-Sibiu până în anul 2002.

Transportul public

Transportul local este asigurat de o linie de autobuz care face legătura şi cu localităţile componente - Ruja şi Coveş.

La Agnita se poate ajunge cu autobuzul dinspre Făgăraş, Sighişoara, Mediaş şi Sibiu.

Până în anul 1965 Agnita a fost legată feroviar de Sighişoara şi Sibiu, iar până în anul 2001 numai de Sibiu, prin calea ferată îngustă Sibiu-Agnita-Sighişoara.