Negreşti-Oaş, Satu Mare

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Negreşti-Oaş, Satu Mare

Negreşti-Oaş (în maghiară Avasfelsőfalu) este un oraş în judeţul Satu Mare, Transilvania, România, format din localităţile componente Negreşti-Oaş (reşedinţa) şi Tur. Localitatea are o populaţie de 11.867 locuitori (2011), fiind din punct de vedere demografic al treilea cel mai mare centru urban al judeţului (după municipiile Satu Mare şi Carei). Oraşul este centru tradiţional al regiunii istorico-etnografice Țara Oaşului.

Aşezare geografică

Oraşul Negreşti-Oaş este aşezat în extremitatea nord-estică a judeţului Satu Mare, la o distanţă de 50 km de municipiul Satu Mare şi la aceeaşi distanţă de municipiul Baia Mare, la 55 km de municipiul Sighetul Marmaţiei, având legături cu toate aceste localităţi pe şoselele asfaltate, iar cu municipiul Satu Mare şi pe cale ferată initial ingusta si acum cu ecartament normal. Se învecinează la nord de zona centrală a Țării Oaşului cu comuna Certeze, la nord-vest cu Bixadul, la sud cu comuna Vama şi la vest cu localitatea Tur care face parte integrantă din acesta.

Istorie

Vechea aşezare îşi are începuturile pe malul stâng al Văii Albe între actuala aşezare şi comuna Bixad. Asupra etimologiei Țării Oaşului au existat şi există diverse păreri : Gustav Weigand presupune că este vorba de numele unui voievod local, Oaşu ; Alexandru Doboş îl pune pe seama cuvântului Avaş, care înseamnă „păduri vechi, seculare”; alţii că ar deriva de la cuvântul maghiar Havas, care tradus înseamnă munte înzăpezit ; alţii îl derivă din Ovas, care se traduce prin cuvântul românesc „curătură”, despădurire, „posadă” termen întâlnit şi în alte lucrări.

Actul din 17 noiembrie 1270 face cunoscut că „prin scrisoarea regelui Ștefan dată în anul Domnului o mie douăsute şaptezeci, în ziua de 15, înainte de calendele lui Decembrie, iar în al domniei sale în anul întâi, se arată că moşiile Livada, Oraşu Nou, Vama, Prilog şi Ovaş care au fost odinioară ale lui Benedict numit Ur., mort fără moştenitor, care au fost date pentru totdeauna, de către acel rege Ștefan, suzeranului Nicolae fiul lui Mauriţiu pentru serviciile sale credincioase”.

În 1452, când cetatea Satului-Mare era a familiei Huniazilor, Negreştiul este pomenit ca aparţinător al acestei familii. Pe la 1490 este citat ca fiind încadrat în domeniul Medieşului Aurit. În următoarele secole până în secolul al XVIII-lea domeniul Oaşului, deci şi Negreştiul trec din stăpânirea habsburgilor, în a principiilor Transilvaniei.

Documentele din sec. XIX, vorbesc despre Negreşti, ca fiind cel mai mare sat din „Țara Oaşului”. Din acest secol găsim menţiuni importante despre viaţa locuitorilor, aşezarea având 600 de case cu 2.725 locuitori.

În 1918 prin unirea proclamată la Alba Iulia, Negreştii împreună cu Oaşul trec în componenţa Regatului României, având de acum încolo şi o şcoală primară de stat în limba locuitorilor, pe lângă dăscălirea popească dinainte. În anii 1930 apare şi primul dispensar rural. În 1940 şcoala de stat trece la limba maghiară odată cu cedarea Transilvaniei de Nord către Ungaria, dar în toamna anului 1944 Negreştiul revine înapoi României de fapt (şi de drept în 1946 la Tratatul de Pace de la Paris). În 1952 devine reşedinţa raionului Negreşti-Oaş din Regiunea Baia Mare, deci un centru administrativ cu o circă financiară, o judecătorie, o secţie de Partid, Miliţia, o formaţiune de pompieri. Deşi mijloacele pompierilor erau rudimentare, totuşi formaţia din „plasa Oaş” a fost dotată în 1947 cu o pompă manuală, cu o hipocisternă cu un bazin de 0,5 mc. şi ulterior cu său primul utilaj de intervenţie „Praga” primit prin donaţie de la Grupul de pompieri al Regiunii Baia Mare, pentru rezultatele obţinute la Concursurile pompierilor între raioane. Cu acest utilaj s-a intervenit după 4 zile în comuna Certeze, satul Huta, obţinându-se rezultate deosebite în stingerea focului, spre marea satisfacţie a locuitorilor care l-au felicitat pe şeful de formaţie Ioan Hotcă, acum veteran. În urma unor rezultate bune obţinute la o serie de intervenţii şi concursuri pompieristice, formaţia civică de pompieri a obţinut steagul de fruntaş în paza contra incendiilor în anul 1947. Obţinându-l de trei ori consecutiv, a rămas în patrimoniul formaţiei în anul 1961 -vezi remiza F.C.P. Menţionăm că în această perioadă formaţiile civile din raionul Oaş au fost coordonate de către căpitanul Constantin Ieremia - vezi anexa nr. 2. Mai dispunem de documente de la pregătirea formaţiei - vezi anexele nr. 3 şi 4. În anul 1965 clasându-se maşina „Praga” formaţia a fost dotată cu un SR. 114, utilaj cu performanţe deosebite la aceea vreme - vezi anexa nr. 5. Cu acest prilej viaţa formaţiei se transformă (este dotată cu echipament adecvat – brâie, costume, accesorii de bună calitate şi echipament de protecţie; se îmbunătăţesc intervenţiile, apar o serie de manifestări cu caracter emulativ între formaţii - vezi anexa nr. 6 şi 7. În anul 1967 formaţia civilă de pompieri Negreşti obţine locul I pe raionul Oaş în întrecerea organizată între formaţiile civile. După trecerea la noua structură administrativ-teritorială pe judeţe, Negreştiul trece la judeţul Satu Mare. În anul 1970 formaţia de pompieri a ocupat locul I pe judeţ la „întrecerea patriotică”. Apar şi primele ateliere industriale odată cu electrificarea.

La 31 decembrie 1964 a fost declarat oraş. În componenţa oraşului au intrat localitatea propriu-zisă, satul Tur şi cătunul Luna.

Cultură

În oraşul Negreşti Oaş îşi are sediul Ansamblul folcloric Oaşul, cel mai prestigios ansamblu al Țării Oaşului. Ansamblul se află în subordinea Casei de Cultură Negreşti Oaş, director prof. dr. Natalia Lazăr.

În oraş se găseşte şi Muzeul Țării Oaşului.

Resurse naturale

Aceste resurse se afla in exploatare.