Carei, Satu Mare

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Carei, Satu Mare

Carei, mai demult Careii Mari, (în maghiară Nagykároly, în germană Großkarol) este un municipiu în judeţul Satu Mare, Transilvania, România, format din localităţile componente Carei (reşedinţa) şi Ianculeşti. În anul 2011 avea 21.112 locuitori.

Geografie

Municipiul Carei este situat în nord-vestul României, la o distanţă de 99 km de municipiul Oradea. Se află în partea de sud-vest a judeţului Satu Mare, într-o regiune de câmpie, la 35 km de reşedinţa de judeţ. Se învecinează cu comunele: Căpleni, Urziceni, Foieni, Sanislău, Petreşti, Tiream, Căuaş şi Moftin.

Istorie

Unii istorici maghiari şi români au arătat că numele oraşului Carei derivă din denumirea românească veche "Carul", care pe parcursul timpului a suferit modificări. Numele oraşului (villa Karul) apare într-un document datat din 1320, dar întemeierea localităţii este anterioară acestei date. În secolul al XIV-lea localitatea era o aşezare mică, cu câteva străduţe, casele ţăranilor fiind făcute din chirpici şi acoperite cu trestie, în jurul domeniului familiei Károlyi. La sfârşitul sec. al XVIII-lea în oraş existau următoarele cartiere: Cartierul Meseriaşilor, al Șvabilor, al Haiducilor (al românilor care formau paza localităţii), al Străzii-Mari, al Oraşului-Nou, al Evreilor şi al Țiganilor, având magistraturi aparte pe cartiere (Judele, notarul şi un funcţionar), iar ţiganii aveau un voievod. Tot în secolul al XVIII-lea sunt amintiţi şi nobilii curiali, cum erau familiile Vaday şi Tompe, care aveau proprietăţi în oraş. Familiile Csiszar, Fekete, Jasztrabszky, Irinyi, Luby, Medc, Szaploncai şi Suhanyi, erau nobili inscripţionali, aflându-se sub jurisdicţie nobiliară. Deci, oraşul avea un caracter agricol (marea majoritate erau iobagi şi jeleri), se dezvoltă comerţul şi meşteşugurile. În anul 1784 în oraş existau 370 de meseriaşi care practicau 54 de meserii şi erau uniţi în bresle meşteşugăreşti.

În anul 1467, Carol Coroi de Oncesti (din Maramureş) şi fiul său Ioan, vor fi ridicaţi la rangul de baroni de către regele Matei Corvin, urmare a vitejiei dovedite în apărarea şi salvarea regelui în Moldova, în timpul conflictului dintre Matei Corvin şi Ștefan cel Mare. În anul anul 1473, regele Matei Corvin îi numeşte într-un document pe fiii lui Ioan Caruli: fidelium nostrorum nobilium. În documentele ulterioare ale timpului, urmaşul lui Coroi, Johannis de Karol va fi menţionat alături de soţia lui Anna şi de fiii săi, Johannis şi Andree de Karol În anul 1727 îşi începe activitatea gimnaziul piariştilor; primul director a fost Gabriel Bentsik, iar ultimul - în anul 1948 - Béla Kovács. În 1754 contele Karolyi Ferenc înfiinţează în oraş prima tipografie a comitatului Sătmar, iar în anul 1765 se deschide prima farmacie a oraşului (farmacia Jclinek). Dintre evenimentele secolului al XVIII-lea consemnăm arderea pe rug, la Carei, a ultimelor vrăjitoare. În anul 1730 Borka Toth din localitatea Sarollyan a fost condamnată la moarte şi arsă pe rug la Carei, iar în anul 1745 vrăjitoarele Pila Rekettye şi Anna Varga din comuna Csaszlo, au fost interogate şi supuse la chinuri groaznice, condamnate la moarte şi arse pe rug în oraş. În secolul al XIX-lea se continuă dezvoltarea şi urbanizarea oraşului. După revoluţia de la 1848 oraşul primeşte statut organizat, care intră în vigoare în anul 1876, când Hegedus Jozsef devine cel dintâi primar al oraşului. Sigiliul şi stema oraşului datează din 1848, reîntărite în 1902 şi 1907 de împăratul Franz Josef. În anii 1920 se constitute în oraş noi cartiere: cartierul Petreşti, Tireamului, Căplenilor, se populează cătunul Galamboş, Tiszlviselo-telep (str. Nicolae Iorga) cu locuinţele funcţionarilor din oraş. Până în secolul al XVI-lea populaţia oraşului a fost majoritar maghiară, dar tabloul etnic se va schimba în urma colonizărilor şi a mişcării populaţiei. Astfel, în anul 1779 în domeniul "Karoly Mezo Varos" al contelui Antal Károlyi, compoziţia etnică a populaţiei se prezintă astfel: "Natio maghiar, rus, român, evrei, şvab, german. Gospodari cu locuinţă proprie 939, în cartierul Haiducilor 72, tot acolo jelerii 20, evreii au 32 de case. Suma 1063".

Deşi în perioada 1760-1926 Carei este centrul comitatului Satu Mare, oraşul cunoaşte o slabă dezvoltare industrială, menţinându-şi caracterul agricol până în jurul anului 1960. În anul 1926 a fost ataşat judeţului Sălaj.

În urma Dictatului de la Viena de la 30 august 1940, oraşul intră sub administraţia Ungariei horthyste, fiind eliberat în urma Bătăliei de la Carei la 25 octombrie 1944 (Ziua Armatei Române).