Jibou, Sălaj

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Jibou, Sălaj

Jibou (în maghiară Zsibó, în germană Siben) este un oraş în judeţul Sălaj, Transilvania, România, format din localitatea componentă Jibou (reşedinţa), şi din satele Cuceu, Husia, Rona şi Var. Conform recensământului din anul 2011, Jibou are o populaţie de 10.407 locuitori.

În Jibou există una dintre cele mai interesante grădini botanice din România, situată pe fostul domeniu al nobililor maghiari Wesselényi. De asemenea, în partea dinspre Zalău, există din vechime Băile Jibou, care folosesc efectele curative ale unui izvor de apă minerală sărată, cu proprietăţi asemănătoare celor de la Băile Herculane. Municipalitatea a organizat un „Parc Industrial”, care urmează să polarizeze forţa de muncă de pe Valea Someşului.

Geografie

Oraşul Jibou este amplasat în partea nord-estică a regiunii istorice Crişana, la limita cu regiunea Transilvania, în partea de nord-est a judeţului Sălaj, pe malul stâng al râului Someş, la confluenţa acestuia cu Agrijul.

Localitatea se află la 25,7 km est de municipiul Zalău, reşedinţa judeţului Sălaj. Este al treilea oraş ca mărime din Sălaj, după Zalău şi Șimleu Silvaniei. Constituie un nod feroviar important, punctul de întâlnire a căilor ferate ce vin dinspre Dej, Baia Mare şi Zalău (de unde se poate merge mai departe la Sărmăşag, Tăşnad, Carei, Valea lui Mihai, Oradea-Mare şi Budapesta).

Prin apropierea acestuia trece râul Someş, marele râu din nord-vestul României, care aici îşi schimbă direcţia de curgere de la E-V la S-N, datorită dealului piramidal numit Piscuiul Ronei/Țugluiul Turbuţâi/Dealul lui Racoţi (maghiară: Rákóczi-hegy), masiv prezent pe lista naţională a rezervaţiilor naturale, datorită bogăţiei de fosile provenite în special din sedimente marine terţiare. De altfel, aici au fost descoperite şi rămăşite mai vechi: coaste şi dinţi de dinozauri de la sfârşitul Cretacicului.

Istorie

Târguşorul (oppidum) Sibó (Chybur 1205–1235, Zsibotheleke 1387, Sÿbo 1423, Zybo 1460, Sybo 1475, Sibo 1545, Szÿbo 1564, Sibo oppidum, Zsibo 1582) a constituit un punct de popas important pe drumul sării de la Dej, care era adusă fie cu căruţele, fie cu plutele pe firul Someşului. El a fost jefuit şi ars de oştile turce în 1660, când din turnul bisericii reformate s-a aruncat o mamă cu pruncul la piept. În 11 noiembrie 1705, oştile transilvane conduse de principele Francisc Rákóczi al II-lea au fost surprinse de trupele austriece conduse de generalul Ludwig von Herbeville şi au fost risipite, eveniment care a devenit subiectul altor legende locale. La castel, în 25 august 1849, a capitulat ultima armată revoluţionară paşoptistă din Europa, formată din circa 8.000 de soldaţi comandaţi de generalul Kazinczy. Familia nobiliară Wesselényi a avut mai mulţi reprezentanţi de seamă, cu vederi progresiste, dintre care cel mai cunoscut este baronul Miklós Wesselényi fiul, liberal căruia i s-au dedicat mai multe statui, dintre care cele mai cunoscute sunt cele din centrul Zalăului (realizată de János Fadrusz în 1902) şi din Jibou (József Sepsi, 2004).

După construirea căii ferate şi darea în funcţiune a gării (1890), în oraş s-a stabilit o importantă comunitate evreiască, care a fost deportată la Auschwitz în primavara anului 1944. Depoul C.F.R. datează din 1937.

După război, Jiboul a funcţionat ca centru de raion până în 1960 şi a devenit oraş în 1968. Localitatea a fost inundată de revărsarea râului Someş în 1970, inundaţie provocată de ruperea unui dig în amonte.

După 1945, în clădirea Judecătoriei a fost mutat Spitalul Orăşenesc. După 2000, au început lucrările la noul sediu al Judecătoriei, o clădire modernă, terminată şi inaugurată în 7 noiembrie 2008.

În anul 2005, localnicii au aniversat 800 ani de la prima atestare documentară. În 2008 s-au împlinit 40 de ani de la declararea localităţii ca oraş.

Cultură

Folcloristul Ioan Taloş a semnalat în zonă existenţa a două colinde specifice: corinda cu zidari (o versiune inedită a legendei Monastirii Argeşului) şi corinda cu fata de maior (o variantă disputată a Mioriţei).

Filiala ASTRA din Jibou a fost condusă de preotul greco-catolic Laurenţiu Bran, primul român care a tradus poeziile lui Mihai Eminescu într-o limbă străină. Traducerile au apărut cu începere din 1889, la Șimleu Silvaniei.

Casa de cultură s-a mutat într-o clădire nouă, în 1967, renovată în 2014-2016. Aici a lucrat multă vreme ca director prof. Andrei Mureşan, autorul unei prime monografii turistice; în prezent, funcţia este deţinută de profesorul de istorie Mihai Petriş. Alte monografii au fost întocmite de profesorii Leontin Postoş, Ion Ivănescu şi Viorel Tăutan, Eva Ianchiş, Gheorghe Coste, Iosif Daróczi, Györfi-Deák György,

Biblioteca orăşenească a fost înfiinţată în 1948 şi de atunci a fost mutată de mai multe ori, în diferite locaţii. În prezent colecţiile ei cuprind peste 50.000 de volume şi publicaţii. Găzduieşte o valoroasă colecţie de signopaginofilie (semne de carte) şi de cartofilie (fondul Victor Pop). Din 2010, a fost conectată la reţeaua informatică a bibliotecilor Biblionet . Mai multe lucrări vechi şi greu de găsit, precum şi periodicele locale au fost scanate şi postate on-line pe un „raft electronic” . Cărţile similare în limba maghiară sunt găzduite de Biblioteca Electronică Maghiară din Budapesta.

În 2006 poetul optzecist Viorel Mureşan a obţinut titlul cel mai mare haijin (autor ce scrie haiku, specie japoneză de poezie cu structură fixă) din ţară. Alte personalităţi: Profesorul şi scriitorul Viorel Tăutan (actor şi regizor), prof. universitar dr. Gheorghe Mândru, pictorul clujean Radu Șerban, poetul Marcel Lucaciu, istoricul Doru E. Goron, traducătoarea Simone Györfi, politologul Iosif Boda, chestorul de poliţie Pavel Abraham etc.

Sport

În oraş există mai multe stadioane (cu gazon natural sau artificial), un teren de tenis (zgură) şi două săli de sport. Aici joacă mai multe echipe de fotbal, juniori şi seniori, dar faima a fost adusă de echipa de handbal băieţi, care a dat ţării pe olimpicul Ștefan Birtalan şi pe antrenorul Gheorghe Tadici.