Mizil, Prahova

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Mizil, Prahova

Mizil (în trecut, şi Iştău sau Eşteu) este un oraş în judeţul Prahova, Muntenia, România, format din localităţile componente Fefelei şi Mizil (reşedinţa). Are o populaţie de 14.312 locuitori.

Geografie

Oraşul Mizil este situat în estul judeţului Prahova, în câmpia piemontană de la baza Dealurilor Istriţei, în preajma podgoriilor din regiunea viticolă Dealul Mare, pe malurile râului Ghighiu (denumit în trecut Işteu).

Se învecinează la est, cu comuna Săhăteni (judeţul Buzău), la sud cu comuna Baba Ana, la vest cu comuna Fântânele, iar la nord, cu comuna Gura Vadului. Distanţa faţă de reşedinţa judeţului, municipiul Ploieşti, este de 35 km. Aceeaşi distanţă este între Mizil şi municipiul Buzău.

Cea mai importantă arteră rutieră care traversează Mizilul este şoseaua naţională DN1B, care leagă Ploieştiul de Buzău, oraşul aflându-se la jumătatea distanţei între cele două municipii. Din DN1B, la Mizil se ramifică multiple şosele judeţene. DJ102H duce către sud-est spre comunele buzoiene Amaru, Glodeanu Sărat (unde se intersectează cu DN2), Glodeanu-Siliştea şi mai departe spre comunele din nordul judeţului Ialomiţa. DJ100C şi DJ102D duc spre comuna Sălciile, primul terminându-se acolo în DN1D şi al doilea trecând prin Baba Ana şi Boldeşti-Grădiştea. DJ102K duce prin Fântânele şi Ceptura la Urlaţi, iar DJ100H duce spre Gura Vadului, Jugureni şi mai departe spre Tisău şi Verneşti (ambele în judeţul Buzău, unde se termină în DN10), urmând cursul râului Nişcov.

Calea ferată Ploieşti–Buzău trece prin oraş, acesta fiind deservit de gara Mizil.

Etimologie

Denumirea localităţii provine de la vechiul substantiv turcesc menzil, sau serviciu de poştă, olac. Cu vremea numele olăcăriei a suferit sincopa consoanei mediane „n” şi transformarea vocalei „e” în „i”, iar după un timp denumirea s-a extins la întreaga localitate, care până atunci se numea Eşteu, de la numele pârâului ce o traversează şi care şi el evoluase între timp în Iaşteu şi, în cele din urmă, în Iştău.

Istorie

În zona apropiată Mizilului, cele mai multe descoperiri arheologice s-au realizat în situl arheologic de pe valea pârâului Budureasa. Aici s-au găsit un şir de aşezări şi necropole din paleolitic, neolitic (culturile Criş, Dudeşti, Boian, Precucuteni, Gumelniţa), epoca bronzului (culturile Tei, Monteoru, Coslogeni), epoca fierului (culturile Halstatt, Latène).

Prima menţiune documentară a localităţii pare a fi cea din catastifele Braşovului, în anul 1529. Localitatea este atestată documentar sub numele Eşteu într-un pergament slavon, emis la cancelaria lui Mihnea Turcitu la 6 iulie 1585. Din acest document reiese că aşezarea are vechime de câteva secole, fiind recunoscută de comercianţii de chilimuri şi scoarţe.

Printr-un document emis la 30 septembrie 1591 voievodul Ștefan Surdul împuternicea pe doamna Neaga şi pe călugăriţa Elisafta să stăpânească satul Eşteu.

În secolele al XVI-lea şi al XVII-lea a făcut parte din judeţul Săcuieni.

Într-un document emis în 1602, satul este menţionat ca Iştău. Mai târziu, o parte din moşiile Mizilului au trecut prin vânzare în patrimoniul domnitorului Antonie din Popeşti.

Spre sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714), Iştăul ajunge în proprietatea domnului, care îşi construieşte case domneşti la via Corbeanca (Dealul Dumbrăvii) şi înfiinţează un târg anual care va deveni vestit, ca şi cel al Drăgaicei, pe care de fapt îl va continua.

În secolul al XVIII-lea a început sa funcţioneze aici o staţie a poştei de cai ("menizil"), de la care provine numele actual al localităţii.

La 1790 mica aşezare rurală îşi avea biserica ei, ca toate aşezările statornice. Cam în aceeaşi vreme, pe drumul poştei de cai, care lega Buzăul de Ploieşti, începură să se stabilească în jurul menzilhanelei (staţia de poştă sau „menzil”) o mulţime de negustori, cărora locul le înlesnea nevoile de schimb cu cele două centre comerciale mai apropiate şi apoi surugii, bicigaşii, rotarii, dârvarii şi păzitorii ce deserveau releul poştal. Activitatea febrilă din staţia unde se schimbau caii căruţelor de poştă, tranzacţiile care se încheiau în acest loc au determinat populaţia ca încetul cu încetul să renunţe la vechiul nume al localităţii Iştău, în schimbul denumirii locului ce le prilejuise o activitate rodnică. Și astfel apare denumirea Menzil, din care a derivat actualul Mizil.

În anul 1845, anul desfiinţării judeţului Săcuieni, localitatea era reşedinţa uneia din cele două plăşi ale judeţului respectiv.

La începutul secolului al XIX-lea, Mizilul a fost vândut de moştenitoarea familiei Brâncoveanu, Safta Gr. Brâncoveanu, generalului Nicolae Mavru, care la rândul său l-a lăsat zestre ginerelui său, Ioan Cantacuzino. În 1866 oraşul a ars şi aga Ioan Cantacuzino a hotărât împreună cu soţia sa un aranjament prin care a vândut oraşul locuitorilor săi, până atunci embaticari, Mizilul devenind oraş liber. În 1872, s-a construit şi calea ferată Ploieşti-Buzău pe care Mizilul are şi acum gară.

Epoca de apogeu a Mizilului a fost secolul al XIX-lea, când aşezarea a cunoscut o mare dezvoltare comparativ cu Urlaţi — târgul cel mai apropiat şi cu mai toate oraşele din aceasta zonă a Țării Româneşti. Începând cu anul 1847 s-a construit drumului de la Ploieşti, pe sub deal, până la Buzău, astăzi cunoscut ca DN1B.[necesită citare]

La sfârşitul secolului al XIX-lea Mizilul era comună urbană, reşedinţa plăşii Tohani din judeţul Buzău (interbelic). Avea arondate satele Fefelei, Mărăcini şi Cireşanu, totalizând o populaţie de 5200 de locuitori din care 4780 locuiau în oraşul propriu-zis. În oraş funcţionau două şcoli — una de băieţi, cu 218 elevi, şi una de fete, cu 100 de eleve. Se mai aflau acolo 3 biserici (din care una în Fefelei), 2 mori de aburi, 4 stâne, 2 căşării şi o fabrică de făină. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna urbană Mizil cu 6282 de locuitori.

În 1950, Mizil a devenit reşedinţa raionului Mizil din regiunea Buzău, raion căruia i s-a alipit în 1952 şi fostul raion Urlaţi din regiunea Prahova, atunci când cele două regiuni au fost unite şi au format regiunea Ploieşti. În 1968, odată cu reînfiinţarea judeţelor, Mizilul a trecut la judeţul Prahova. Tot atunci, satul Cireşanu a trecut la comuna Baba Ana.

Monumente istorice

Opt obiective din oraşul Mizil sunt incluse în lista monumentelor istorice din judeţul Prahova ca monumente de interes local. Șase dintre ele sunt situri arheologice: aşezarea din perioada Latène descoperită în strada Mihai Bravu nr. 102; necropola de înhumaţie din secolele al IV-lea–al V-lea din strada Țepeş Vodă; aşezarea din secolul al IV-lea e.n. descoperită „la Vinalcool”; situl de la „Casa de Cultură” unde s-au găsit aşezări din Epoca Bronzului şi din secolele al IV-lea–al V-lea e.n.; situl de la podul peste Tohăneanca şi peste râul Iştău, cu aşezări din neolitic şi din secolele al IX-lea–al X-lea; şi situl de la Fefelei, aflat „la crucile de la podul de ciment”, unde s-au găsit urme de aşezări din Epoca Bronzului, secolele al IV-lea–al V-lea e.n. şi secolele al IX-lea–al X-lea.

Celelalte două sunt clasificate ca monumente memoriale sau funerare: o cruce de pomenire din piatră (1822–1828) aflată lângă podul peste Budureasca; şi Crucea Răboajelor (1867).

Economie

La Mizil funcţionează fabrici de poliuretan, mobilă, saltele, armament, produse alimentare. Oraşul este şi un centru viticol şi de vinificaţie.

In prezent în Mizil predomină comerţul, industria de construcţii şi industria prelucrătoare. După masivele restructurări economice ale anilor 1990, după depăşirea etapei de zonă defavorizată, astăzi în Mizil situaţia economică şi socială păstrează din problemele ultimului deceniu dar demonstrează şi semne clare de redresare şi creştere.[necesită citare]

Prin poziţionarea sa extrem de avantajoasă oraşul poate dezvolta un turism de tranzit. De altfel, în vecinătatea oraşului Mizil se află o zonă considerată rezervaţie hidrologica cu izvoare minerale — Băile Boboci.

Cultura

Școala, în Mizil, a fost construită în 1855, de către boierul Ion Carnaciunescu, dar carte a început să se înveţe de prin 1838. În urma stăruinţelor lui Leonida Condescu, prin 1902, lua fiinţă în Mizil şi o Școală elementară de meserii, iar mai târziu şi un liceu. În Mizil funcţionează 3 grădiniţe, 3 şcoli şi două licee. Cele mai apropiate centre universitare sunt Ploieşti şi Bucureşti.

Sport

În 1964 la Mizil activa echipa de fotbal Rapid Mizil la nivelul diviziei C. La sfârşitul anilor 1980 şi începutul anilor 90 echipa de fotbal Steaua Mizil ocupa locuri fruntaşe în divizia B. După câţiva ani de divizie judeţeană în 2006 echipa s-a desfiinţat. In turul ligii a-III-a din sezonul competiţional 2011/2012 pe Stadionul Tineretului din oraşul Mizil a evoluat echipa de fotbal Prahova Tomşani, mutată ulterior la Moreni.