Boldeşti-Scăeni, Prahova

căutare

Boldeşti-Scăeni, Prahova

Boldeşti-Scăeni (scris uneori şi Boldeşti-Scăieni) este un oraş în judeţul Prahova, Muntenia, România, format din localităţile componente Boldeşti-Scăeni (reşedinţa) şi Seciu. Are o populaţie de 11.491 de locuitori.

Geografie

Oraşul se află pe malul stâng al râului Teleajen, care formează limita sa vestică cu Păuleşti, principalele zone locuite ocupând terasele acestui râu. Înspre est, din câmpia piemontană a Ploieştiului, prelungită pe valea Teleajenului, se ridică anticlinalul Boldeşti, care formează două dealuri principale, Bucovelul şi Seciu, pe ultimul dintre ele aflându-se localitatea cu acelaşi nume, aparţinătoare oraşului. Cel mai înalt punct al oraşului este vârful dealului Hârsa, cu 408 m altitudine, un alt punct înalt, apropiat de centrul oraşului, fiind aflat în apropierea cramei Seciu, la 406 m. Dealul Seciu este parţial cultivat cu viţă-de-vie şi livezi de pruni, restul fiind acoperit cu păduri de foioase. Versantul sudic al dealului, împreună cu terasa Teleajenului din zona respectivă şi cu dealul Scăeni (o prelungire spre sud a dealului Seciu) sunt o zonă de extracţie a petrolului.

Principala cale de comunicaţie ce străbate oraşul este şoseaua naţională DN1A, care trece prin cartierul Scăeni şi foarte puţin prin sud-vestul Boldeştiului, şi leagă Ploieştiul de Braşov prin Vălenii de Munte. Din DN1A, se ramifică la Boldeşti-Scăeni trei drumuri judeţene: DJ236 şi DJ250 duc către Bucov, spre DN1B, unul prin parcul Constantin Stere şi altul pe lângă satul Pleaşa. Al treilea drum judeţean, DJ232, duce către Plopu prin localitatea Seciu. Pe lângă DN1A, trece şi calea ferată Ploieşti Sud-Măneciu, pe care oraşul este deservit de gara Scăeni şi halta Boldeşti.

Istorie

Oraşul actual a rezultat din unirea comunelor Boldeşti şi Scăeni, existente din vechime.

În 1835, pe moşia vărului său, Emanoil („Manolache”) Bălăceanu din Scăeni, socialistul utopic Teodor Diamant a încercat să realizeze un falanster fourierist, intitulat „Societatea agronomică şi manufacturieră” sau „Colonia soţilor agronomi”. Diamant i-a promis lui Bălăceanu falansterul ca model de eficientizare a muncii pe moşie, pentru a-l ajuta pe acesta să iasă din problemele financiare pe care le avea, pe fondul unui conflict cu fostul său arendaş Teodor Zaplan. Astfel, pentru a evita plata unor despăgubiri către Zaplan, Bălăceanu a acceptat să dea pământul în arendă unor familii pe care Diamant le-a organizat pe principiile fourieriste. Cele doar 60 de familii (la început, doar 10) care au constituit societatea (modelul formulat de Charles Fourier necesita peste 1600 de familii) munceau 8 ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Deşi a introdus anumite elemente progresiste la vremea aceea (ziua de muncă de 8 ore, egalitatea între sexe, o încercare de furnizare a educaţiei pentru copii, eliberarea robilor ţigani de pe moşie — ultima făcută cu scopul practic de a creşte numărul familiilor asociate în falanster), un an mai târziu, societatea s-a soldat cu un eşec, productivitatea promisă neconcretizându-se, în parte şi pentru că Bălăceanu nu a investit în fermă banii proveniţi de la arendaşi. Societatea a fost desfiinţată după ce arendaşii au deschis ei înşişi procese împotriva lui Bălăceanu, plângându-se de lipsa beneficiilor promise şi de condiţiile grele de muncă şi de trai. Propaganda comunistă a elogiat acest experiment, realizând în 1979 şi filmul artistic Falansterul, cu Adrian Pintea şi Liviu Ciulei, regizat de Savel Stiopul.

În 1898, pe actualul teritoriu al oraşului existau încă două comune separate, Boldeşti şi Scăeni, aparţinătoare plasei Podgoria din Judeţul Prahova. Comuna Boldeşti era formată din 4 cătune: Boldeşti (denumit în trecut Boldeşti-Vechi), Lipăneşti, Seciu şi Șipotu, având în total 1882 de locuitori. În satele care alcătuiesc astăzi oraşul, existau două biserici, una în Boldeşti construită de Gheorghe Boldescu la 1812 şi una în Seciu, construită de localnici în 1801. Locuitorii comunei se ocupau cu agricultura şi creşterea vitelor, fiind în mare parte moşneni sau ţărani împroprietăriţi la 1864 pe moşiile Boldeşti, Lipăneşti şi a Eforiei Spitalelor Civile. Se cultiva grâu şi porumb, iar în zonele mai înalte de pe dealul Seciu se aflau, ca şi astăzi, livezi de pruni şi podgorii de viţă de vie. Școala la care învăţau copiii din comună se afla în cătunul Șipotu (astăzi, în comuna Lipăneşti).

Comuna Scăeni era formată din cătunele Scăeni şi Balaca (fost Valea Căpuşeştilor), având 657 de locuitori în total (389 în Scăeni şi 268 în Balaca), o şcoală cu 82 de elevi, o fabrică de hârtie de paie şi două biserici: una în Scăeni, construită în 1850–1855 de Constantin Sterienescu din Ștefeşti, preotul Iancu, Sava Bălăceanu (proprietarul moşiei Scăeni) şi alţi ctitori din Ploieşti; şi o alta în Balaca, zidită de familia Cantacuzino la 1797 şi refăcută de Grigore Filipescu la 1840.

Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Boldeşti cu 3160 de locuitori, în vreme ce comuna Scăeni avea 1260 de locuitori. În 1931, se oficializează apariţia satelor Satu Nou şi Zamfira în comuna Boldeşti.

După desfiinţarea judeţului în 1950, ele au trecut în raionul Ploieşti al regiunii Prahova şi apoi al regiunii Ploieşti. În 1968, datorită industrializării prezente prin extracţia petrolului şi prezenţa fabricii de hârtie, s-a luat hotărârea înfiinţării în zonă a unui oraş. Astfel, satele Boldeşti, Scăeni şi Balaca au fost comasate într-o singură localitate urbană, care a devenit centrul noului oraş Boldeşti-Scăeni, iar Seciu a rămas localitate separată, administrată de oraş. Satele Lipăneşti, Șipotu, Satu Nou şi Zamfira ale comunei Boldeşti au devenit nucleul noii comune Lipăneşti.

Monumente istorice

Lista monumentelor istorice din oraşul Boldeşti-Scăeni cuprinde 6 monumente istorice, 3 în localitatea Seciu şi 3 în oraşul propriu-zis. Unul singur dintre ele este clasificat ca monument de importanţă naţională, acela fiind casa Rusescu din Seciu, construită în 1826. Restul sunt de importanţă locală. Acestea sunt: situl arheologic „La Pompieri”, din Seciu, ce reprezintă aşezarea neolitică din cultura Gumelniţa; două sunt monumente de arhitectură (unul se referă la ruinele bisericii Sf. Mihail şi Gavril din cartierul Boldeşti, construită în 1812 şi căzută la cutremurul din 1977, şi celălalt este biserica Sf. Treime din Seciu, datând din secolul al XVIII-lea şi reconstruită în 1802); un monument de for public, statuia lui Teodor Diamant de lângă gara Scăeni; şi un monument memorial — crucea de piatră din curtea bisericii Adormirea Maicii Domnului din cartierul Scăeni.

Economie

A existat o puternică industrie locală, reprezentată de Fabrica de geamuri Scăeni; fabrica de mucava Cahiro; Artema Plast, o întreprindere de ambalaje din mase plastice; exploatarea de petrol Boldeşti (aflată în proprietatea companiei OMV, care o exploatează prin schela de petrol Băicoi). Primele două întreprinderi au dispărut.

Oraşul dispune de numeroase resurse naturale cum ar fi: hidrocarburi (petrol), materiale de construcţii şi material lemnos. Forţa de muncă calificată din zonă este specializată în domeniul petrolier, construcţii, prelucrarea celulozei, agrozootehnie, viticultură.

În oraşul Boldeşti-Scăieni, aproape jumătate din suprafaţa agricolă extravilană este cultivată cu viţă-de-vie.[necesită citare]

Sondă la schela de petrol Boldeşti (1952)

Fabrica de geamuri Scăeni (1969)

Fabrica de geamuri, linia de geamuri laminate

▾   ▾   ▾   show more   ▾   ▾   ▾

Local News

Unitati

STOP & GOO 07

STOP & GOO 07

CONSPROFIN

CONSPROFIN

DEDIC IMPEX

DEDIC IMPEX

DYOMEDICA CND

DYOMEDICA CND

CELMANI COM

CELMANI COM

NEOIMOB

NEOIMOB

JACK&B

JACK&B

ANGEO DESIGN

ANGEO DESIGN

ELA COM 94

ELA COM 94

TOMAD TRANS

TOMAD TRANS

BIAINSTAL TRADE

BIAINSTAL TRADE

RAMAPIDI

RAMAPIDI

Stiinta • Azi Am Invatat

Oferte promovate • ad.info.ro