Slatina, Olt

căutare

Slatina, Olt

Slatina (în bulgară Слатина, maghiară Zlatina, slovacă Zlatina, sârbă Zlatibor) este municipiul de reşedinţă al judeţului Olt, Muntenia, România, format din localităţile componente Cireaşov şi Slatina (reşedinţa). Oraşul este situat în sudul României, pe malul stâng al râului Olt în regiunea istorică Muntenia la contactul cu Oltenia, în zona de contact dintre Podişul Getic şi Câmpiei Române. Slatina are o populaţie de 70.293 de mii de locuitori, fiind un important centru industrial. Având o istorie de 650 de ani şi un centru istoric conservat, oraşul deţine un important rol cultural în judeţ. Emblema oraşului este podul peste râul Olt.

Etimologie

Există păreri împărţite cu privire la provenienţa numelui oraşului. O primă variantă sugerează că numele Slatina este de origine slavă, derivând din cuvintele „slam” (pământ) şi „tina” (sărat); astfel numele s-ar traduce prin „pământ sărat”, „sărătură”, „apă sărată”, care se referă la apa râului Olt. Această ipoteză pare să fie argumentată de toponimia slavă a unor zone din oraş şi din împrejurimi, precum şi a unor localităţi din apropiere (Obrocari - azi strada Tudor Vladimirescu, Dealul Grădiştea, Clocociov, Dobrotinet, Milcov, Brebeni, Sopot, Teslui etc.). Tot în favoarea acestei ipoteze vin consemnările istoricului A.D. Xenopol, care vorbeşte despre slavi ca populaţie migratoare: „între anii 500-600, slavii locuiau în regiunile înconjurătoare munţilor Daciei pe dinafara (se înţelege că până la Slatina sau şi mai jos...)”.

O a doua ipoteză susţine că numele oraşului provine din limba latină arhaică: „Salaatina”, „Salatina”, „Slatina” - rezultând aşadar că oraşul Slatina poartă numele coloniei romane instalată cândva aici.

Istorie

Relieful, clima, reţeaua hidrografică, fauna sau flora au avut, din cele mai vechi timpuri, o importantă influenţă în apariţia şi dezvoltarea aşezărilor umane. Fiind o zonă propice dezvoltării comunităţilor umane, amplasată pe malul râului Olt, la contactul a două mari unităţi de relief (Podişul Getic şi Câmpia Română), pe teritoriul Slatinei s-au descoperit numeroase dovezi arheologice cu privire la prezenţa umană încă de la începuturile paleoliticului (cu peste 1.000.000 de ani în urmă). Este vorba de aşa-numita „Pebble culture” („Cultura de prund” din România). Astfel în prundişurile râurilor Dârjov şi Olt, au fost descoperite pietre de râu („galets”), unele unele fiind lucrate pe o faţă („choppers”) iar altele pe ambele feţe („chopping tools”), precum şi anumite tipuri de unelte („aşchii”) desprinse prin cioplire din nuclee de silex, fiind adevărate „unelte universale” bazate pe exploatarea naturală a resurselor.

Caracteristic epocii neolitice (6000 î.Hr. - 2500 î.Hr.) sunt primele aşezări omeneşti stabile. În Slatina au fost semnalate aşezări stabile în mai multe puncte, însă locuirea umană se concentra pe terasa stângă a râului Sopot care prezenta avantaje naturale deloc neglijabile. Pe acest mal, aşezarea era protejată de Crivăţul ce bătea dinspre est şi beneficia de numeroasele izvoare de apă potabilă limpede şi rece. Aprovizionarea cu apă potabilă a oraşului a fost asigurată, până târziu, în Evul Mediu şi chiar în Epoca Modernă, de bogăţia în apă de izvor a văii Sopotului. „Cişmelele lui Ionaşcu erau alimentate cu ajutorul conductelor de olane din pământ ars care captau apa de aici. Aşezările neolitice au fost la început deschise, nefortificate, menţionând pentru neoliticul timpuriu aşezarea din cartierul Cireaşov, punctul Sărăceşti (aparţinând Culturii Starčevo-Criş); iar mai târziu aşezarea de pe valea Sopotului, aparţinând civilizaţiei materială şi spirituală creată de purtătorii culturii arheologice Vădastra (5000 î.Hr. - 3500 î.Hr.). Comunităţile vădăstrene şi-au extins locuirea şi pe terasa dreaptă a Sopotului, pe valea pârâului Urlătoarea, în vecinătatea actualei biserici din Cireaşov ca şi zona Catedralei Ionaşcu, fapt ce indica un spor demografic şi o dezvoltare internă considerabile.

Ceramica se distinge, în seria descoperirilor încadrate cronologic şi tipologic în cultura Vădastra, prin varietatea formelor, tehnica prin care este realizat decorul şi motivele ornamentale. Materialul ceramic (vase şi statuete antropomorfe feminine) a oferit oportunitatea cunoaşterii mai aprofundată a genezei şi evoluţiei culturii Vădastra. Prin intermediul culturii Vădastra se stabileşte contactul la extremităţile a două mari arii culturale: Boian (în Muntenia, sud-vestul Transilvaniei, Moldova şi nord-vestul Bulgariei) şi Vinča (în fosta Iugoslavie). Decorul ceramicii culturii Vădastra era realizat la început prin caneluri fine, iar mai târziu executat în tehnica exciziei adânci, cu motive spiralo-meandrice, trasate admirabil şi cu alte motive geometrice, toate încrustate cu multă pastă albă. Acestea reprezintă una dintre cele mai remarcabile realizări ale artei olăritului din întreaga epocă neo—eneolitică.

Începând cu perioada eneoliticului, apar şi aşezările întărite cu val de pământ şi şanţ de apărare, de tip tell. O astfel de aşezare este cea de la Strehareţ care era locuită de comunităţile Sălcuţa (venite din Oltenia). Acestea, în urma contactului direct cu comunităţile contemporane Gumelniţa (din Muntenia), dădeau naştere, în această zonă, unui facies cultural sălcuţeano – gumelniţean, specific vestului Munteniei. De fapt,şi în alte etape istorice, valea Oltului Inferior a reprezentat o zonă de interferenţă culturală între culturile sosite din est şi cele din vest sau cele difuzate din sudul Dunării: aspectul cultural Vinca – Dudeşti care şi-a adus contribuţia la formarea culturii Vădasta, Boian V – Gumelniţa I – Sălcuţa IV, specifice eneoliticului şi perioadei de tranziţie spre epoca bronzului, aspectul cultural Chilia – Militari (sec. II d.Hr. – IV d.Hr.).

În perioada de tranziţie dintre eneolitic şi epoca bronzului (2500 î.Hr. – 1800 î.Hr.), în arealul Slatinei s–au aşezat comunităţi aparţinând culturii Coţofeni, care exprimă prima sinteză etnică între autohtonii neolitici şi comunităţile indo-europene sosite din stepele nord-pontice. Aşezării de pe valea Sopotului, i se adaugă locuiri similare, semnalate în cartierul Clocociov, punctul “La Tufani”. Nivelul de locuire Coţofeni se suprapune, în majoritatea cazurilor, cu un stat de locuire care aparţine culturii Glina (bronzul timpuriu), după cum se constată în aşezările de pe Valea Sopotului şi din Clocociov; o altă aşezare aparţinând culturii Glina a fost identificată în cartierul Cireaşov, punctul ”Cioacle” (aproximativ 2 km. N-E de “Dealul Cireaşovului”); acest lucru indică o stabilitate a populaţiilor într-un spaţiu conturat.

Din perioada mijlocie a epocii bronzului, în zonă s-au stabilit triburile proto-tracice care aparţineau culturii Verbicioara. În aşezarea de pe valea Sopotului s-au descoperit cantităţi însemnate de ceramică fină (ilustrative sunt ceştile globulare ce prezintă două torţi supraînălţate; acestea erau ornamentate cu motive solare incizate: cercuri concentrice, cercuri solare sau zigzaguri). Repertoriul decorativ indică o schimbare majoră şi în viaţa spirituală: cultul fertilităţii şi al fecundităţii (consacrat prin bogata şi variata plastică neo-eneolitică) este înlocuit cu un nou cult - cel al soarelui. Au fost descoperite alte aşezări aparţinând culturii Verbicioara la Clocociov (punctul ”Pădurea Iliescu”), la intersecţia străzilor Oituz şi Dealul Viilor şi pe strada Tudor Vladimirescu, după podul de la “Botul Calului”, pe o movilă rămasă în urma eroziunii terasei Oltului. Aici a fost descoperită o piesă mai rară, nespecifică zonei; era un topor de luptă din bronz (tipul „cu muchia prelungită”, cu analogii în cultura Wietenberg) şi provenea dintr-un atelier transilvănean. Descoperirea unei astfel de piese la Slatina, dovedea existenţa unor legături timpurii de schimb, de-a lungul Oltului, între triburile de la nord şi de la sud de Carpaţi; aceste legături se vor intensifica în secolele următoare.

În prima epocă a fierului (Hallstatt) este documentată cultura Ferigele. Aceasta posedă o serie de trăsături comune în raport cu culturile precedente şi cele succesive, care o definesc ca fiind o cultură getică. Tot în aşezarea de pe Valea Sopotului, au fost descoperite unele categorii de obiecte care dovedesc tranziţia mai timpurie, a geţilor din Câmpia Română, la cea de-a doua epocă a fierului (La Tène). În acest sens, se poate menţiona ceramica lucrată la roată, similară celei descoperite la Alexandria, Zimnicea sau Mărunţei (Olt). Existenţa ceramicii lucrată la roată, în aşezări de secol V î.Hr. - IV î.Hr., dovedeşte folosirea directă a roţii olarului încă din secolul al V-lea, procedeu tehnic împrumutat din lumea greacă, probabil prin intermediul tracilor sud-dunăreni.

Stadiul avansat de dezvoltare al societăţii geto-dacice locale a condus la stabilirea unor intense legături comerciale cu lumea greco-macedoneană iar, mai târziu, romană, relevate şi prin descoperirile numismatice. Drept exemplu vin monedele emise de regele Macedoniei, Filip II (359-336) şi denari romani republicani, descoperite în oraş. Tot la Slatina a apărut unul dintre cele mai mari tezaure de monede geto-dacice, format din aproximativ 6000 de piese, publicat de Cezar Bolliac.

Este cunoscut faptul că după primul război daco-roman (101-102), majoritatea teritoriilor sud-carpatice a fost inclusă în provincia Moesia Inferior. După constituirea provinciei Dacia (106), teritoriul respectiv s-a aflat sub controlul direct al Imperiului roman. De-a lungul timpului, pe teritoriul Slatinei, au fost recoltate descoperiri romane, cum ar fi: arme, statuete, iar în aşezarea de pe Valea Sopotului au apărut şi resturile unei fundaţii construită din cărămizi romane. Acestea sunt mărturii ce susţin puternica romanizare a dacilor liberi dintre limesuri (alutan şi transalutan). În anul 1874, în împrejurimile Slatinei a fost scos la iveală un important tezaur monetar roman, compus din 2250 denari, ce cuprindea emisiuni începând de la Galba (68-69) până la Commodus (180-192), iar la poalele Grădiştei a apărut o monedă de la Gordian (238-244).

Continuitatea dacilor liberi de locuire a unui spaţiu neintegrat în Imperiul roman într-o formă organizată, însă puternic influenţat de romanitate (astfel încât poate fi apreciat drept un teritoriu latinofon), este pe deplin argumentată de aspectul cultural Chilia-Militari, dezvoltat din faza târzie a „La Tèneului” geto-dacic pe care s-a grefat, prin diverse aspecte, o romanizare intensă. Aşezări de tip Militari-Chilia din secolele II î.Hr. - IV î.Hr., au fost descoperite la Strehareţ (în vecinătatea Colegiului Naţional „Carol I”) şi în Cireaşov, în punctele “Leasă” şi “Sălişte”.

După retragerea ocupaţiei romane din Dacia (271 d.Hr.) rămâne în urmă o populaţie autohtonă, daco-romană, care sprijinindu-se pe romanitate şi creştinism, a ţinut piept valului populaţiilor migratoare, păstrându-şi indentitatea peste secole. În contextul generalizării vieţii rurale, comunitatea rurală existentă se va organiza în obşti teritoriale sau romanii populare (cum sunt cunoscute în tradiţia noastră istorică), reprezentând nuclee solide demografice, lingvistice şi de cultură romanică. La Ipoteşti, în apropiere de Slatina, a fost identificat pentru prima dată conţinutul unei atare obşti romanice care a fost îmbogăţită ulterior cu alte descoperiri similare. Acestea aparţin culturii Ipoteşti – Cândeşti - Ciurel, creată de populaţiile autohtone în secolele V - VII. Descoperirile din aşezarea de pe Valea Sopotului evidenţiază ocupaţiile şi meşteşugurile unei populaţii sedentare: agricultura, creşterea animalelor, olăritul, fierăritul, torsul sau ţesutul. Mărturiile creştine existente în arealul de locuire (de exemplu opaiţul de factură bizantină) argumentează continuitatea de locuire şi legături strânse cu civilizaţia romano–bizantină şi apoi bizantină, centrul de difuzare a creştinismului.

Apărută din timpuri străvechi, aşezarea de pe Valea Sopotului, datorită sporului natural al populaţiei şi oportunităţilor create de întretăierea unor importante drumuri comerciale la Slatina („drumul cerii”, „oilor” sau al „buţilor”), se extinde pe dealurile vecine şi spre Valea Oltului. Descoperirile de monede bizantine, veneţiene, sârbeşti din secolele XI – XIII justifică importanţa comercială a aşezării, chiar înaintea primei sale menţiuni documentare.

Prima referire la numele Slatina se găseşte la 20 ianuarie 1368 în privilegiul comercial acordat de Vladislav I Vlaicu negustorilor de la Braşov, ca loc de vamă internă la primul vad din câmpie al Oltului, punct obligatoriu de trecere a carelor cu mărfuri peste Olt.

În iunie 1522, Radu de la Afumaţi i-a învins pe otomani într-o luptă purtată la Slatina.

În timpul Revoluţiei de la 1821, Tudor l-a întâlnit la Slatina pe Iancu Jianu, conducătorul haiducilor.

La începutul secolului XX, Slatina era un mic târg de provincie aşezat în imediata apropiere a râului Olt, între Dealul Grădişte şi ceea ce este cunoscut astăzi ca oraşul nou.

Se păstrează încă numeroase clădiri din acea perioadă: Grand Hotel Regal, Școala de Fete, Catedrala Ionaşcu, Cofetăria Minerva şi alte 50 de clădiri istorice incluse în patrimoniul naţional. Acestea vor intra într-un proces de recondiţionare şi refacere începând cu 2010

După instalarea regimului comunist în România, faţa oraşului a fost schimbată în totalitate fiind construite noi cartiere muncitoreşti precum Steaua Roşie, Progresul I, II, III, Crişan, Tunari, etc. Tot atunci au fost construite cele 55 de blocuri turn, dar şi fabrici precum Uzina de Aluminiu (actuala Alro), Întreprinderea de Prelucrare a Aluminiului (fosta Alprom), Întreprinderea de Țevi (actuala Artrom), Electrocarbon, Rulmenţi şi Utalim.

Stemă

Stema a fost adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 1368 din 10 noiembrie 2005 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 1019 din 17 noiembrie 2005. Stema municipiului Slatina se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat. În partea superioară, în câmp albastru, se află un turn crenelat, de argint, cu o poartă neagră arcuită şi zăbrelită, dotat cu trei ferestre negre, însoţit de un soare în dreapta şi de o semilună crai-nou în stânga, ambele de aur. În partea inferioară, în câmp roşu, se află un pod de aur, cu trei deschideri şi o balustradă metalică cu cinci arce, peste unde de argint, umbrite negru, ieşind din vârful scutului. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu şapte turnuri crenelate (coroana murală cu 7 turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de municipiu, reşedinţă de judeţ).

Turnul simbolizează punctul de pază şi vamă al localităţii, fapt menţionat într-un act oficial emis de Vlaicu Vodă în anul 1368 pentru negustorii braşoveni. Cele două astre, soarele şi luna, care flanchează turnul, semnifică lumină, fertilitate, libertate, respectiv veşnicie, creştere şi cunoaştere. Podul peste râul Olt reprezintă importanţa localităţii în traficul comercial şi de călători.

Geografie

Municipiul Slatina, este poziţionat în sudul ţării, în partea central-nordică a judeţului Olt şi în vestul regiunii istorice Muntenia. De asemenea, poziţia urbei poate fi caracterizată ca fiind pe valea râului Olt, pe un culoar larg, bine conturat şi delimitat, într-o zonă de contact a două mari unităţi de relief - Piemontul Getic şi Câmpia Olteniei. Oraşul se află la aproximativ 50 km de municipiul Craiova, 70 km de municipiul Piteşti şi 190 km de capitala Bucureşti.

Sub aspect morfologic, poziţia geografică a municipiului Slatina este limitată la sectorul de vale a râului Olt, cu dezvoltarea pe stânga a acestuia şi se delimitează la nord cu prelungirile sudice ale podişului Getic şi anume, prin subdiviziunile acestuia de est prin Dealurile Olteţului, la nord platforma Cotmeana, la est parte din Câmpia Boianului. În partea de sud sectorul de vale este delimitat de subdiviziunea Câmpiei Romanaţiului cu contact pe malul stâng al râului Olt cu Câmpia Boianului. De asemenea se poate aprecia că Slatina este poziţionată pe ultimele coline ale Platformei Cotmeana (subdiviziune a Podişului Getic), la contactul acesteia cu Câmpia Slatinei. Oraşul se circumscrie ca unitate fizico-geografică la extremitatea sud-vestică a Platformei Cotmeana. Altitudinile de pe teritoriul oraşului variază de la 130-135 de metri în lunca propriu-zisă a râului Olt (sudul şi sud-vestul oraşului) la 172 de metri în zonele mai înalte din nord (terasa medie a râului Olt).

Clima din oraşul Slatina este de tip temperat-continentală, media anuală a temperaturilor fiind de 10,7 °C, iar media anuală a precipitaţiilor având o valoare de mai puţin de 515.6 mm. Pentru intervalul de timp dintre 1869 şi 2002, recordul de cea mai mare temperatură este de +40.5 °C înregistrat în august 1952. Cea mai scăzuta temperatură înregistrată la Slatina a fost de -31 °C în ianuarie 1942.

Râul Olt este principalul curs de apă de pe teritoriul oraşului, traversându-l prin partea sa vestică. Este unul din cele mai importante râuri din ţară, având o lungime de 615 km, un debit mediu de 190 m³/s şi un bazin hidrografic ce se întinde pe 24.050 km². Pe Olt există aproape 30 de lacuri de acumulare, barajul de la Slatina fiind unul dintre cele mai importante baraje amenajate pe râu. Pusă în funcţiune în anul 1981, acumularea hidro-energetică Slatina, prezintă următoarele caracteristici: H baraj = 23 m, S acumulat = 497 ha, V total acumulat = 31 milioane m3.

Economie

Fiind reşedinţa judeţului Olt, Slatina este principalul motor de dezvoltare al economiei judeţului. În 2010, valoarea producţiei oraşului depăşea 6 miliarde de lei, reprezentând peste 80% din PIB-ul judeţului Olt. Slatina este un oraş cu un pronunţat caracter industrial. Încă de la 1900 există referiri istorice la existenţa a numeroase ateliere meşteşugăreşti şi chiar a unei fabrici. Dezvoltarea explozivă a sectorului industrial avea să se producă după 1960, fiind construite uzina de aluminiu, numeroase fabrici pentru diverse ramuri industriale, ateliere, etc.

Cea mai importantă firmă situată în oraş este Alro SA, deţinută de grupul internaţional Vimetco. Uzina de aluminiu este cea mai mare companie producătoare de aluminiu din Europa Centrală şi de Est (exceptând Rusia) şi principala forţă economică a judeţului Olt, fiind una dintre companiile din Top100 în România. De peste 40 de ani Alro aduce o contribuţie importantă la efortul de dezvoltare economică a României precum şi la promovarea comerţului exterior. Asigură locuri de muncă directe pentru aproximativ 2500 de oameni şi susţinere pentru mai mult de 20000 de membri ai familiilor acestora, cât şi pentru angajaţii din sectoarele conexe. În 2006 A fuzionat cu Alum Tulcea şi Alprom SA, societate care prelucrează aluminiu prin deformare plastică, producând laminate plate, profile din aluminiu, extrudate trase din aluminiu şi aliaje de aluminiu, benzi, folii.

În anul 2006, grupul italian Pirelli a deschis o fabrică de anvelope, ce a creat locuri de muncă, dar şi perspective favorabile pentru noi investiţii, în acest moment fiind în construcţie cea de-a doua lor fabrică din oraş.

O altă investiţie importantă constă într-o fabrică de subansamble auto, o investiţie greenfield a grupului german Honsel, ce va începe să producă, cel mai probabil din 2011-2012.

În Slatina se găsesc şi numeroase fabrici mici şi mijlocii precum: Benteler (investiţie germană), Minatex, Partener Prompt, Litestructures (investiţie britanică), Aluta, Oltina, Italian Leather Sofa, Uniconfex, etc.

În ultimii 4 ani, în Slatina, au cunoscut o mare dezvoltare proiectele de retail, banking şi din sectorul imobiliar.

Bănci: BCR, BRD, Raiffeisen Bank, ProCredit Bank, Piraeus Bank, Alpha Bank, Carpatica, Volskbank, Garanti Bank, Unicredit Țiriac, etc.

Transportul în municicpiul Slatina este asigurat de SC Loctrans SA, funcţionând pe următoarele trasee

Cultură

Oraşul a dat importanţi oameni de cultură ai secolului XX: aici s-a născut Eugen Ionescu, faimos scriitor şi om de teatru avangardist, iar Ion Minulescu îşi petrecea vacanţele aici, la bunici, cunoscut poet român simbolist ale cărui Romanţe pentru mai târziu au cunoscut un succes deosebit (mai ales după moartea lui în 1944).

Moştenirea culturală şi istorică

Clădirile care alcătuiesc patrimoniul istoric joacă rolul principal în peisajul urban din centrul vechi al oraşului. Ele sunt situate pe strada Lipscani şi strada Mihai Eminescu pe ambele părţi. În total sunt 81 de structuri, construite între anii 1860-1938 în unul din următoarele stiluri: neo-gotic, neo-românesc, modern, art nouveau, art deco şi renovări din diferite perioade. Majoritatea clădirilor au la parter un spaţiu comercial, iar la etaj un spaţiu rezidenţial.

Clădiri istorice se pot găsi şi pe următoarele străzi: Poboran (3), Dinu Lipatti (18), Grădiniţei (6) şi Fraţii Buzeşti (15), toate construite între anii 1780 şi 1902. Din acest grup arhitectural se remarcă următoarele clădiri: Liceul Radu Greceanu (1891), Primăria Slatina (1905), Secţia de Etnografie a muzeului judeţului Olt, Casa Caracostea (1902), Casa Profesorilor (1899), şi vechiul sediu al Băncii Naţionale a României din Slatina (1908).

În ciuda faptului că Slatina este unul dintre puţinele oraşe din România al căror centru istoric a fost conservat, condiţia în care se află aceste construcţii nu este una prea bună. În general aceste case sunt deţinute de proprietari cu venituri mici (pensionari), care nu îşi permit restaurarea acestor construcţii.

Un obiectiv demn de menţionat este podul care traversează râul Olt, construit între anii 1888-1891. Podul, construit de inginerul Davidescu, este primul pod de metal peste un râu din România. În plus faţă de valoarea sa practică şi estetică, podul este una dintre primele încercări de a folosi fierul în arhitectură, idee lansată la Expoziţia Mondială de la Paris, din anul 1889.

Monumentul “Ecaterina Teodoroiu” a fost construit în anul 1925 de către Dumitru Măţăoanu.

Ion Irimescu a creat în anul 1968 obeliscul “Slatina 600”, cu ocazia celebrării a 600 de ani de la atestarea documentară a oraşului Slatina.

Cinematografe

Primăria Slatina a anunţat pe postul local OltTv cǎ vechiul cinematograf Alutus de pe bulevardul Alexandru Ioan Cuza va fi renovat şi repus în funcţiune pânǎ la data de 20 octombrie 2010, acesta fiind echipat cu tehnologia 3D. Lucrările au început încǎ din 2009, primǎria investind sute de mii de euro pentru complexul cultural Eugen Ionescu. Complexul Cultural care poartă numele marelui dramaturg va fi operaţional până la data de 23 noiembrie 2010. Va cuprinde două săli de cinematograf cu tehnologie 3D şi o sală de teatru. Inaugurarea complexului va avea loc la data când se sărbătoresc 101 ani de la naşterea părintelui absurdului, Eugen Ionescu.

Evenimente deosebite

La 24 ianuarie 2006 13 828 de oameni, purtând ecusoane speciale, au format pentru 5 minute şi 40 de secunde pe bulevardul A.I. Cuza din Slatina o horă, încercând să doboare un record Guinness World Records, pentru cei mai mulţi oameni care dansează în cerc. Melodia interpretată a fost "Hora Unirii", iar evenimentul s-a numit "EuRo Hora Unirii".

▾   ▾   ▾   show more   ▾   ▾   ▾

Local News

Unitati

ANTI FOC

ANTI FOC

EMPORIO

EMPORIO

PAVONE IMPEX

PAVONE IMPEX

AUTO G.S.R.

AUTO G.S.R.

ATCOM SA depozit

ATCOM SA depozit

CON COM

CON COM

CREDIT MONIK

CREDIT MONIK

DANIA & ROVI

DANIA & ROVI

CRINFE CONSTRUCT

CRINFE CONSTRUCT

CABINET INDIVIDUAL AVOCAT VIOREL RUSCU

CABINET INDIVIDUAL AVOCAT VIOREL RUSCU

GEMION MARKET

GEMION MARKET

ANOTIMPURI M.C.E.

ANOTIMPURI M.C.E.

Stiinta • Azi Am Invatat

Oferte promovate • ad.info.ro