Caracal, Olt

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Caracal, Olt

Caracal este un municipiu în judeţul Olt, Oltenia, România. Fosta reşedinţă a judeţului Romanaţi este al doilea municipiu ca populaţie după reşedinţa de judeţ Slatina. Teritoriul administrativ al municipiului are o suprafaţă de 7.472 hectare, iar populaţia este de 30.954 locuitori.

Municipiul Caracal este situat la intersecţia DN6 (Bucureşti – Craiova - Timişoara, E70) cu drumurile naţionale Corabia – Râmnicu Vâlcea – Sibiu (DN54, DN64) beneficiind în acelaşi timp şi de un important nod de cale ferată care completează transportul rutier cu cel feroviar. Are o poziţie geografică ce îl situează la 40 km de portul fluvial Corabia, la 55 km de aeroportul Craiova şi, beneficiind de reţeaua feroviară, se justifică dezvoltarea reţelei de drumuri naţionale şi judeţene.

Geografie

Municipiul Caracal este situat în sudul ţării, la vest de Olt, la intersecţia paralelei 44"7' latitudine nordică cu meridianul de 24"21' longitudine estică. Este aşezat la marginea răsăriteană a Câmpiei Romanaţilor, la contactul dintre subdiviziunile acesteia, Câmpul Înalt Leu-Rotunda şi terasa Caracal.

În subteran, este străbătut de râul Gologan. În afară de valea pârâului Gologan, mai există încă o apă curgătoare, sub denumirea de Valea Torentului. Această vale puţin adâncită (6 - 8m), vine dinspre vestul oraşului, traversează şoseaua Celaru şi se desfăşoară de-a lungul străzii Mărăşti, prelungindu-se până la valea Gologanului. După cum numele îi spune, valea este seacă, având apă numai în timpul ploilor torenţiale.

Caracalul este împrejmuit de pădurile de la Comanca, Fărcaşele, Hotărani şi Reşca. Zona geografică în care se află oraşul Caracal are un climat temperat continental, cu uşoare influenţe submediteraneene. Plantele din această zonă sunt specifice arealului stepei, înlocuite în prezent, aproape în totalitate, de culturi agricole. Vegetaţia naturală (spontană) din zona Caracal se încadrează în asociaţia de silvostepă (pajişte alternând cu pădure), în partea sudică şi vestică şi de luncă pe valea Tesluiului şi Oltului.

Fauna este cea caracteristică stepei şi silvostepei.

Istorie

Prima atestare documentară a Caracalului, într-un hrisov, datează din 17 noiembrie (XI) 1538.

Situat în câmpia Romanaţiului, Caracalul este plin de vestigii care dovedesc locuirea acestui ţinut încă din preistorie. Stau dovadă descoperirile arheologice din vremurile paleoliticului, neoliticului şi din epoca bronzului. Se află situat între ruinele castrului roman Romula (com. Resca, la nord de Caracal) şi ale cetăţii Sucidava (Corabia). În oraş se află ruinele unui turn care a fost atribuit de folclor împăratului roman Caracalla (217), de la numele căruia ar proveni denumirea oraşului. O altă opinie ar fi că numele oraşului provine din limba cumană sau peceneagă: "kara kale" adică cetatea neagră. Moşia Caracalului a făcut parte iniţial din imensa avere a familiei Craioveştilor. În 1589, când Mihnea Turcitul a hotărât modul de împărţire a averilor acestei familii, Caracalul a intrat pe seama domnească, creându-se cadrul pentru dezvoltarea urbană. Mihai Viteazul şi-a făcut aici o curte domnească şi o biserică. Tot Mihai Viteazul a ridicat Caracalul la rang de oraş.

Cea mai veche biserică păstrată din sec. XVI este biserica Domnească Ovidenia ctitorită de domnul Pătraşcu cel Bun, pe care Mihai Viteazul a avut-o ani buni una din reşedinţe, având o curte de unde îşi administra cele 23 de moşii din împrejurimi.

În biserica Adormirea Maicii Domnului, ctitorită de familia Jianu, se află înmormântat haiducul Iancu Jianu.

Unirea Principatelor la 1859 are lăsate urme şi la Caracal. Deputatul Ioan Dumitriu în Divanul Ad-hoc al acelor ani se află înmormântat în Biserica Toţi Sfinţii, biserică ctitorită la 1818. În această biserică se află Icoana Sfântului Cristofor – Sfântul cu cap de lup.

În timpul celor două conflagraţii mondiale Caracalul s-a evidenţiat cu două regimente care s-au acoperit de glorie în lupta pentru ţară: Regimentul II Romanaţi şi Regimentul 2 Călăraşi.

Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reşedinţa judeţului Romanaţi. Pe 24 noiembrie 1994, Caracalul a fost declarat municipiu.

Prezentare

Municipiul Caracal se întinde pe o suprafaţă de 72 km², în câmpia Romanaţiului din sud-estul Olteniei. Dacă, în conformitate cu o statistică a anului 1845, Caracalul avea la acea vreme în cele 10 mahalale, 952 de familii, deci aproximativ 5.000 de locuitori, recensământul din anul 2002 înregistrează un număr de 36.406 locuitori, din care 2.000 de tineri plecaţi la studii în ţară.

Cu mii de ani în urmă, se poate spune că a fost o aşezare (sat), situată mai târziu pe vechiul drum roman ce lega Sucidava de Romula-Malva. Că este aşa o dovedesc nuclee de piatră specifice culturii de prund, unelte de silex şi ciocane de piatră cu locaşuri de înmănuşare, descoperite cu ocazia amenajării parcului „Constantin Poroineanu”, fosile animaliere, fragmente de vase pictate şi de ceramică reprezentând cultura Vădastra, obiecte de bronz şi de fier.

Trecerea de la nivelul de aşezare rurală la cea de târg se va face mai târziu, odată cu dezvoltarea agriculturii şi a comerţului în această parte a ţării, precum şi creşterii importanţei drumurilor comerciale ce veneau din Transilvania pe valea Oltului la Dunăre şi al Craiovei şi Bucureştilor, ce se întretăiau la Caracal. În timp, devine oraşul reşedinţă a fostului judeţ Romanaţi.

În ceea ce priveşte numele oraşului Caracal, s-au emis două ipoteze.

Până în prezent, se acceptă ca primă atestare documentară a localităţii Caracal hrisovul emis la 17 noiembrie 1538, la cancelaria de la Târgovişte a domnitorului Țării Româneşti Radu Vodă Paisie (1535-1545), fiul nelegitim al lui Radu cel Mare. Conform acestui document, Radu Vodă Paisie arată că: „am dat şi am miluit pe boierul domniei mele“ Radu vel Clucer (vistier), „pentru slujba pe care mi-a slujit-o, cu dreaptă slujbă“ două moşii cumpărate de la „jupâniţa Marga din Caracal cu 30.000 aspri“.

Oraşul Caracal a fost ridicat la rangul de municipiu prin legea nr. 104/24 noiembrie 1994, fiind al doilea municipiu din judeţul Olt, ca urmare a ponderii pe care o deţinea în zonă, atât ca dezvoltare edilitară, cât şi ca număr de locuitori, producţie industrială şi agricolă, calitate a vieţii culturale şi sportive, zestre spirituală şi potenţial uman deosebit.

Aşezat în Câmpia Romanaţiului, este tipic prin formă şi aşezare, oraşelor de şes. Este străbătut de râul Gologan, ale cărui ape sunt canalizate subteran pe cuprinsul localităţii. Altitudinea variază de la 95,5 metri în partea de est, până la 128,3 metri în partea de sud-vest.

Din punct de vedere edilitar, cele 5 cartiere de blocuri şi cele peste 7.000 de case dispun de alimentare cu apă curentă, asigurată din trei surse, apă extrasă prin 63 de foraje, fiecare cu un debit mediu de 10 mc/h şi adusă printr-o reţea cu o lungime de peste 37 km. Reţeaua de distribuţie, inelară în proporţie de 60%, se întinde pe mai mult de 88 km.

Cele două staţii electrice coborâtoare de mare capacitate, asigură electrificarea în procent de 100% a municipiului, capacitate care poate permite o eventuală şi posibilă extindere a activităţii economice a localităţii.

Energia termică este asigurată în mod centralizat de la centrala termică alimentată cu gaze naturale. Odată finalizată investiţia, reţeaua de alimentarea cu gaze naturale are o lungime de aproape 90 km, urmând să deservească circa 7.000 de abonaţi la cartierele de blocuri, 5.000 de abonaţi la case şi peste 1.000 de societăţi comerciale.

Telecomunicaţiile sunt asigurate de o centrală telefonică digitală de tip static, care oferă servicii integrate de telefonie şi internet. De asemenea, furnizorii de servicii Internet din zonă oferă servicii, folosind tehnologii linie de telefon comutată (dial-up), linie închiriată sau prin radio.

Transport

Municipiul Caracal este intersectat de DN6 (Bucureşti – Craiova - Timişoara, E70) cu drumurile naţionale Corabia – Râmnicu Vâlcea – Sibiu (DN54, DN64). În acelaşi timp, beneficiază şi de un important nod de cale ferată, care completează transportul rutier cu cel feroviar, dar şi o poziţie geografică ce îl situează la 41 km de portul fluvial Corabia.

Economie

Începuturile vieţii economice pe vatra istorică a oraşului au fost determinate de aşezarea geografică. Locuitorii acestui teritoriu aveau ocupaţii complementare strâns legate de specificul geografic.

Agricultura şi creşterea vitelor au constituit principalele ocupaţii încă din preistorie. Descoperirile arheologice efectuate în Caracal şi localităţile din împrejurimi la Vlădila, Studina, Grădinile, Reşca, Fărcaşele-Hotărani sunt relevante pentru modul cum se lucra pământul în această perioadă a neoliticului timpuriu şi mijlociu (cu ajutorul săpăligii din corn de animal). Solurile bogate în cernoziom şi pânza freatică la mică adâncime au determinat cultivarea intensivă a plantelor. Zona păduroasă a oferit un fond cinegetic bogat, care sub aspect economic reprezenta o sursă importantă pentru vânătoare şi păşunat.

Pădurea a servit ca loc de exploatare pastorală, agricolă şi apicolă şi ca loc de aşezare a satelor sau drumurilor.

Pe harta întocmită de stolnicul Constantin Cantacuzino în anul 1700, precum şi în cea a lui Specht (1790), Caracalul apare înconjurat de păduri. Este tipul de aşezare născută în pădure, din care se desprindeau drumurile orientate în toate direcţiile, având formă rotundă.

Exploatarea pădurii pentru necesităţi legate de agricultură, gospodăreşti şi construcţii au contribuit la despădurire. În sistemul economic al secolului al XVIII-lea, produsele pădurii au cunoscut o largă utilizare meşteşugărească. Iniţiativa localnicilor de a tăia pădurea pentru a face ogor, a fost încurajată de către stăpânii moşiilor şi de ocârmuire. Până la 1900, au dispărut vechile păduri dintre Craiova, Caracal şi Olteţ, cuprinse în harta lui Specht (1790) şi harta rusească din 1835. Harta din 1864 înfăţişează doar câteva insule care au mai rămas din pădurea din jurul Caracalului.

Industrie

În prezent, în municipiul Caracal funcţionează 4 mari unităţi economice, acestea fiind: PRODCONMAT SRL (materiale de construcţii), ROMANITA SA (tricotaje), ROMVAG SA (vagoane) şi Fabrica de Conserve.

În anul 1967, a fost înfiinţată fabrica de conserve, cu un număr de 1200 de salariaţi (în noiembrie 1965 a început construcţia halelor, iar, în 1967, fabrica fost dată parţial în folosinţă, pentru ca, la începutul anului 1974, să funcţioneze la întreaga sa capacitate).

În perioada 1972 – 1974, fabrica a atins maximul capacităţii sale de producţie. Avea angajaţi cu contract de muncă nedeterminat, un număr de 1300 salariaţi, iar, cu contract sezonier, un număr de 1800 salariaţi. În această perioadă, se prelucra o gamă largă de conserve, de fructe, de carne, de legume, pastă de tomate, must concentrat, etc. Acestea erau destinate atât pieţei interne, cât şi pentru export. Mai mult de jumătate din producţia anuală totală era destinată exportului în diferite ţări de pe continent.

După 1990, fabrica îşi schimbă denumirea în S.C. Fructus Romanaţi, înregistrând o scădere a producţiei, datorată crizei economice. După anul 2000, întreprinderea se scindează, o parte fiind preluată de S.C. Leader International şi S.C. Monteverde. În unele spaţii, care au aparţinut societăţii S.C. Fructus Romanaţi, au fost amenajate secţii de confecţii ale unor societăţi comerciale de profil, cu capital italian.

În anii 1960, ca urmare a creşterii cantităţii de lapte produse de unităţile C.A.P., I.A.S., cât şi de la gospodăriile populaţiei, a apărut necesitatea valorificării acestora în noi unităţi industriale, prin construirea unei fabrici de produse lactate. În urma studiilor făcute, s-a considerat că cel mai bun amplasament ar fi oraşul Caracal, deoarece se afla situat în centrul surselor de lapte. În consecinţă, în primăvara anului 1967, a fost dată în funcţiune Fabrica de produse lactate, sub patronajul Industriei de Lactate Craiova. Odată cu noua împărţire teritorială din 1968, Fabrica de Produse Lactate Caracal a fost preluată de Industria Laptelui Olt. Fabrica a fost dotată cu linii tehnologice şi aparatură de ultimă generaţie adusă din fosta Republica Democrată Germană, aplicându-se cele mai noi tehnologii de prelucrare a laptelui. Dotarea s-a făcut şi cu circa 60 de maşini autocisterne, camioane şi autodube frigorifice, atât pentru colectarea materiei prime, cât şi pentru desfacerea produselor prelucrate. Fabrica a fost construită pentru a prelucra circa 75.000 litri lapte pe zi în produse proaspete, telemea şi lapte pentru aprovizionarea oraşului Bucureşti şi a oraşelor din judeţul Olt.

Având în vedere dotările acestei unităţi, cât şi existenţa unui personal calificat, s-a creat necesitatea diversificării gamei de produse, atât pentru nevoile interne, cât şi pentru export. Astfel, după ce asigurau necesităţile interne, unitatea a exportat în multe ţări cum ar fi : Italia, Anglia, Australia, R.D.G., R.F.G. , S.U.A., Iran, Egipt, Kuweit, Grecia, Liban etc. Fabrica de Produse Lactate Caracal a fost deservită de un număr de circa 160 de oameni: muncitori, preparatori produse lactate, laboranţi, tehnicieni, ingineri, personal auxiliar şi T.E.S.A. La conducerea fabricii, s-au aflat directorii: Roşu Nicolae, Vârtosu Dumitru, Ali Esat, Mitrică Constantin, Iliescu Ion etc.

După Revoluţia Română din decembrie 1989, fabrica a continuat să funcţioneze în sistemul de stat până în anul 2000, când a fost privatizată şi i s-a schimbat profilul în fabrică de conserve, sub titulatura de Romconserv S.R.L Caracal. Din anul 2005, Romconserv S.R.L Caracal a fost cumpărată de către grupul Hame din Cehia, societate cu capital integral ceh. Producţia fabricii constă într-o gamă diversificată de conserve de carne, de legume şi de mâncăruri gătite. Numărul salariaţilor fabricii este de 270. Societatea este condusă de către trei administratori, numiţi de către AGA. În subordinea acestora, se află secţiile de producţie şi cercetare, departamentele funcţionale: financiar contabil, planificare, comercial, resurse umane, tehnic, aprovizionare, logistică şi expediţie. În funcţia de director general al societăţii este inginer Subrt Petr. În prezent, ea se află sub patronajul firmei cehe Hame, păstrându-şi vechiul sediu.

Sport

Primele manifestări sportive la Caracal sunt cunoscute din anul 1923, când se înfiinţează prima asociaţie sportivă în judeţul Romanaţi, numită Asociaţia Sportivă Răsăritul Caracal. Aceasta însemna o echipă de fotbal, alcătuită din elevi de liceu, care, timp de 22 de ani, până în 1945, avea să reprezinte oraşul în campionatul Ligii Olteniei şi în cel Districtual.

În anul 1936, în parcul Poroineanu, exista un teren de tenis, pe care îl folosea Societatea Tenis Club din Caracal, a cărei preşedintă era Lelia Policrah, iar secretar Dan Boruzescu. Echipa îşi disputa jocurile pe terenul amenajat la Regimentul 19 Infanterie, iar echipamentul era întreţinut în cadrul regimentului.

După război, în 1945, unele competiţii fotbalistice, întrerupte din cadrul Campionatului Districtual Oltenia, au fost reluate. Amenajarea bazei sportive din Caracal a început în 1960, în urma unui memoriu tehnic ce prevedea construirea unei tribune cu 650 de locuri. Fiind stadion de nivel raional, trebuia să asigure tribuna pentru 2000-5000 de locuri. În ianuarie 1961, baza sportivă este dată în folosinţă, cu un teren de fotbal de 70 x 105 m, o pistă de atletism de 400 m şi o tribună de 650 locuri.

În timpul perioadei comuniste, apare mişcarea sportivă, care avea ca scop atragerea maselor de tineri în practicarea activităţii fizice, prin competiţii sportive de masă: Cupa Unităţii Tineretului Muncitor, Cupa Tineretului Muncitor. În aceste întreceri, sportivii caracaleni au obţinut o serie de rezultate foarte bune la atletism, handbal, volei, baschet, cros etc.

Caracalul s-a făcut cunoscut prin numele unor sportivi de performanţă cum ar fi Mariana Stănescu, Viorica Ghican, Liviu Prica, Dumitru Marcu şi alţii.

Echipa de fotbal Sportul Muncitoresc (F.C. Caracal) din divizia C, s-a calificat de 4 ori în Cupa României. În anul 1977, a luat fiinţă, ca urmare a ordinului Ministerului Educaţiei şi Învăţământului nr.1229/1977, Clubul Sportiv Școlar Caracal, ca unitate independentă. La înfiinţare Clubul Sportiv Școlar Caracal a avut în structura sa secţii de atletism, fotbal, handbal, box şi lupte greco-romane. Secţia de atletism de la CSS Caracal a obţinut, în ultimii ani, peste 50 de medalii la competiţii de nivel naţional si international.