Târnăveni, Mureş

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Târnăveni, Mureş

Târnăveni, mai demult Târnava-Sân-Martin, până în 3 mai 1941 Diciosânmartin, (în maghiară Dicsőszentmárton, Szentmárton, Dicső, în germană Sankt Martin, Sankt-Martin, Martinskirch, Marteskirch, Märteskirch, în dialectul săsesc Mierteskirch) este un municipiu în judeţul Mureş, Transilvania, România, format din localităţile componente Botorca şi Târnăveni (reşedinţa), şi din satele Bobohalma şi Cuştelnic. Se află pe râul Târnava Mică.

Istoric

Primele dovezi ale unei existenţe umane datează din perioada neolitică. Înfiinţat în anul 1962, muzeul municipal găzduieşte numeroase exponate ce atestă o existenţă sedentară şi ulterior în epoca bronzului şi a fierului şi prezintă vizitatorilor o bogată colecţie de fosile şi vestigii arheologice, precum şi materiale etnografice de pe Valea Târnavelor.

Din perioada evului mediu mijlociu datată scriptic în a doua jumătate a secolul al XIII-lea, mai exact 1278, localitatea a purtat numele de Sent Marton (Sfântul Martin), sau în limbajul latinizat al cancelarilor vremii, „terra Tycheum Sent Marton”. Mai apoi, în anul 1278, şi mai târziu, în 1438, denumirea a fost schimbată în Dycheu Zenthmarton. În 1502 localitatea era menţionată ca oppidum (târg), de-a lungul timpului având şi diferite funcţii administrative.

În epoca modernă apare în grafia maghiară cu numele de „Dycso-Sent-Marton” în 1854. În limbajul poporului era cunoscut sub numele de Sânmartin, Sânmărtin sau Diciosânmărtin, pentru a-l deosebi de Coroisânmărtin.

În aprilie 1912 Târnăveniul este ridicat la rangul de oraş. În anul 1913, oraşul a fost iluminat cu gaz.

După primul război mondial, Transilvania a revenit României, iar oraşul a devenit parte a acestei ţări.

Târnăveniul a fost reşedinţa judeţului Târnava Mică, denumit judeţ în timpul Regatului României şi comitat în perioada austro-ungară.

În septembrie-octombrie 1944, Regimentul 82 Infanterie a luptat, pe valea Târnavei Mici şi pe dealurile din preajma oraşului, împotriva forţelor germane şi maghiare. După cel de-al doilea război mondial, regimul comunist instaurat cu ajutorul sovietic va însemna şi pentru Târnăveni o reorganizare administrativă şi o viaţă social-economică etatizată şi egalitară.

Revolutia din decembrie 1989 s-a manifestat paşnic în localitate.

Date geografice

Municipiul Târnăveni este situat pe râul Târnava Mică, pe la poalele dealului cu acelaşi nume, în Podişul Transilvaniei, în centrul Transilvaniei şi puţin la nord de centrul geografic al României. Este încadrat între paralela 46, 19' latitudine nordică şi meridianul 24, 18' longitudine estică, în zona de podiş a Târnavelor, pe ambele maluri ale râului Târnava Mică, partea veche situându-se îndeosebi pe malul drept. Relieful a determinat extinderea oraşului în jurul a două străzi paralele cu direcţia râului, intersectate de şase străduţe, situate în partea de nord a Târnavei.

Localitatea este atestată documentar din anul 1278, deşi s-au găsit urme de locuire umană încă din neolitic. Prosperitatea localităţii a făcut ca partea de est să cuprindă satul Cuştelnic, asimilat oraşului spre sfârşitul anului 2000, prin referendum local.

În partea de vest şi sud, peste râul Târnava Mică, se află zona Boziaş, comuna Adămuş şi Botorca, ultimele două fiind incluse administrativ oraşului Târnăveni în anul 1950. Datorită cultivării pe o arie însemnată a viţei-de-vie, încă din Evul mediu, zona a fost desemnată ca o adevărată "Țară a vinului" (Weinland). Prin construirea spitalului şi a gării în anul 1897 a fost modificat proiectul de sistematizare al localităţii, mutându-se bariera localităţii de la podul Târnavei pe linia căii ferate.

Municipiul Târnăveni este punct nodal a două şosele, care-l străbat pe directia Est-Vest şi Sud-Nord, şi care fac legătura cu oraşele din prejur: Sovata (la cca. 70 km), Blaj (la 40 km), Mediaş (la 24 km), Sibiu (la 78 km), Cluj-Napoca (la 102 km), Iernut (la 18 km) şi colateral Târgu Mureş (la 38 km). De la Est la Vest localitatea este străbătută şi de calea ferată de interes secundar Praid-Blaj, precum şi de drumurile DN 14A Iernut-Mediaş, DJ 107 Târnăveni-Blaj, DJ Târnăveni-Capâlna de Sus-Ungheni şi de DJ 142 Târnăveni-Bălăuşeri.

Industrie

Prin descoperirea în 1912, în apropiere, a gazului metan s-a dezvoltat şi industria, predominând cea chimică, anorganică şi industria materialelor de construcţii. Astfel în 1916 se construieşte o uzină de materiale explozibile şi gaze de luptă numita Nitrogen, punându-se astfel bazele viitoarei platforme chimice, unde în prezent (ca şi în trecut) fabricarea carbidului deţine o pondere importantă.

A urmat apoi fabrica de sticlă Ardeleana (1918) şi fabrica de cărămidă (1918), între cele două războaie mondiale mai funcţionând o uzină metalurgică, o fabrică de maşini de uz casnic, utilaje agricole şi o fabrică de spirt, economia oraşului diversificându-se şi după a II-a conflagraţie mondială.

În prezent în localitate sunt sute de societăţi comerciale ce desfasoară, mai mult sau mai puţin profitabil, atât activităţi de producţie (intern şi export) cât şi de prestări servicii către populaţie.

Populaţie

Târnăveni - evoluţia demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Obiective turistice şi monumente

Cu numeroase exponate, prezintă vizitatorilor o bogată colecţie arheologică, precum şi materiale etnografice de pe Valea Târnavelor.

În perioada interbelică în clădire a funcţionat prefectura judeţului Târnava Mică.

A fost construită în stil gotic în secolul al XIV-lea. Biserica este declarată monument istoric.