Târgu Mureş, Mureş

căutare

Târgu Mureş, Mureş

Târgu Mureş, mai demult Mureş-Oşorhei, Oşorheiu, Tîrgul Mureşului (în maghiară  Marosvásárhely (ajutor·info), mai demult Székelyvásárhely, Vásárhely, Újszékelyvásár, Újvásár, germană Neumarkt, Neumarkt am Mieresch, latină Asserculis, Novum Forum Siculorum) este municipiul de reşedinţă al judeţului Mureş, Transilvania, România, format din localităţile componente Mureşeni, Remetea şi Târgu Mureş (reşedinţa). Se află în centrul Transilvaniei istorice, pe ambele maluri ale cursului superior al râului Mureş. Situat în zona central-nordică a României, oraşul are ca delimitare geografică râul Mureş şi dealul Corneşti. Târgu Mureş se învecinează cu comunele Sângeorgiu de Mureş, Cristeşti, Livezeni, Sântana de Mureş şi Sâncraiu de Mureş. De-a lungul timpului a fost centrul cultural, industrial, economic şi de educaţie al Ținutului Secuiesc. Tîrgu Mureş a fost reşedinţa Scaunului Mureş, Comitatului Mureş-Turda, apoi a Regiunii Mureş, a Regiunii Autonome Maghiare, a Regiunii Mureş-Autonome Maghiare iar în prezent este reşedinţa judeţului Mureş. Împreună cu autorităţile a douăsprezece comune şi oraşe din jur, primăria participă la proiectul Zonei Metropolitane Tîrgu Mureş. Ca mărime, oraşul este al şaisprezecelea din România şi al şaselea din Transilvania. Aici trăieşte cea mai mare comunitate maghiară urbană din România.

Dintre obiectivele turistice ale oraşului face parte Centrul, cu piaţa centrală, numită Piaţa Trandafirilor, unde se află nenumărate clădiri construite în stil baroc, neoclasicist şi secesionist, cum ar fi Biserica Sfântul Ioan Botezătorul, Turnul franciscanilor, Palatul Culturii sau fosta primărie, care creează o atmosferă tipic perioadei dualiste. Zidurile cetăţii medievale sunt dovada istoriei îndelungate a oraşului care a avut o putere politico-economică importantă în Principatul Transilvaniei. În interiorul Bisericii din Cetate au fost ţinute nenumărate sinoduri protestante, 37 de adunări naţionale, la care au participat personalităţi ca Ludovic I al Ungariei, Ioan de Hunedoara sau Ioan Sigismund Zápolya. Totodată aici a fost ales ca principe regent al Ungariei şi principe al Transilvaniei Francisc Rákóczi al II-lea.

Nume

În prima menţionare cunoscută a oraşului, din anul 1230, acesta este consemnat cu numele de Asserculis în lucrarea Curiesiera et Selectiera Variarum Scienetiomm Miscellanea a iezuitul Szentivány Márton din Nagyszombat, Ungaria, menţionând de asemenea faptul că în acesta existau doi administratori (... in Asserculis, hoc est"). În latină „aserculis” înseamnă "din scândură", deci o localitate unde existau construcţii realizate din material lemnos[necesită citare]. O altă lucrare a lui, din 1699, Dissertatio Paralipomenonica Rerum Memorabilium Hungariae consemnează următoarele: „Asserculis, hoc est Szekely Vasarhely” însemnând "Asserculis, aici este Szekely Vasarhely".

În anul 1316, Analele Franciscane arată că la Târgu-Mureş, consemnat ca Forum Siculorum se afla una dintre cele patru mănăstiri franciscane din Transilvania.

Primele menţiuni mai cunoscute a oraşului încep cu anul 1332, datorită preotului Romanus în numele căruia a fost înregistrată plata zeciuielii în cadrul Registrului de dijme papale ale Arhidiaconatului de Tileagd. Astfel, în 1332, numele oraşului este consemnat ca fiind Novo Foro (Târgul Nou).

În aceleaşi dijme papale este numit Novoforo Siculorum în 1333, Foro Novo Syculorum în 1334 iar în 1335 Novo Foro Sicularum.

Apoi, în anul 1349, apare menţionat în diplomele regelui Ludovic I al Ungariei, în forma maghiară Sekulvasarhel, care cu trecerea timpului a devenit Székelyvásárhely. Majoritatea etnografilorFormat:Cine? afirmă că prima parte (székely, adică secuiesc) a numelui oraşului provine din aşezarea sa geografică[necesită citare]. Scaunele secuieşti au fost unităţi de administrare judecătorească ale secuilor din Transilvania. Oraşul Târgu Mureş a fost reşedinţa scaunului Mureş din evul mediu şi până la desfiinţarea scaunelor secuieşti şi săseşti din anul 1876, când a devenit reşedinţa comitatului Mureş-Turda.

În 29 aprilie 1616 localitatea a primit rangul de oraş liber regesc (în maghiară szabad királyi város, iar în latină libera regiae civitas). Pentru a demonstra noul statut al oraşului, principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, lider al mişcării anti-habsburgice, a modificat numele oraşului. A lăsat substantivul Vásárhely (loc de târg), dar a adăugat prefixul Maros, făcând referire la apropierea râului Mureş. Oraşul a fost cunoscut până în perioada antebelică în rândul comunităţii româneşti sub denumirea de Murăş-Oşorhei. Atât Avram Iancu, cât şi ceilalţi fruntaşi români care au studiat sau au activat în oraşul de pe Mureş, foloseau cu consecvenţă numele de Oşorhei, derivat din cuvântul maghiar vásárhely (a se pronunţa „vaşarhei”), ceea ce înseamnă loc de târg. Denumirea de Târgu Mureş a fost adoptată în timpul administraţiei interbelice.

Geografie

Tîrgu Mureş este amplasat la intersecţia a trei zone geografice: Câmpia Transilvaniei, Valea Mureşului şi Valea Nirajului, la o altitudine de aproximativ 320 m faţă de nivelul mării. Ridicat iniţial pe terasa inferioară de pe partea stânga a râului Mureş, oraşul s-a dezvoltat de-a lungul timpului ocupând şi povârnişurile şi dealurile din apropiere. În prezent municipiul se întinde pe ambele părţi al cursului râului Mureş şi pe dealul Corneşti şi dealul Nirajului.

Clima municipiului Tîrgu Mureş este plăcută, de tip continental moderată cu veri călduroase şi ierni aspre. Este influenţată de vecinătatea Munţii Gurghiu, iar toamna şi iarna resimte şi influenţele atlantice de la vest. Trecerea de la iarnă la primăvară se face, de obicei, la mijlocul lunii martie, iar cea de la toamnă la iarnă în luna noiembrie. Verile sunt călduroase, iar iernile în general sunt lipsite de viscole. Temperatura medie anuală din aer este de cca 8,2 °C. Temperatura medie în ianuarie este de - 3 °C, iar cea a lunii iulie, de 19 °C. Temp. minimă absolută a fost de - 32,8 °C (înregistrată în ianuarie 1963), iar maxima absolută, de 38,5 °C (înregistrată în august 1952). Media precipitaţiilor anuale atinge 663 mm, cea mai ploioasă lună fiind iunie (99 mm), iar cea mai uscată, februarie (26 mm). În ultimii ani, se observă faptul că iernile devin din ce în ce mai blânde, cu temperaturi care rareori scad sub - 15 °C şi cu zăpadă din ce în ce mai puţină. Verile sunt din ce în ce mai calde, crescând numărul de zile tropicale (în care maxima depăşeşte 30 °C). Temperaturile sunt cuprinse între următoarele valori extreme: -32,8 °C şi +39 °C.

Cea mai întinsă zonă de pădure din municipiul Tîrgu Mureş se află la cea mai înaltă cotă a oraşului, pe Platoul Corneşti. Pădurea Mare, la 505 m deasupra Mării Negre şi la 190 m deasupra localităţii, este alcătuită din stejar şi carpen.. Râul Mureş a creat în mai multe zone o luncă, unde vegetaţia este tipică acestui relief.

Grădina Zoologică din Platou reprezintă un loc de atracţie pentru localnici şi turişti, fiind cea mai mare, diversificată şi populată astfel de instituţie din România. În prezent sunt în jur de 500 de animale aparţinând la 120 de specii, atât de faună locală, cât şi exotică. Anual Zoo Târgu Mureş este vizitată de un număr de 100 000 de vizitatori. În Mureş trăiesc de asemenea mai multe specii de peşti, cum ar fi : avatul, bibanul, carasul, crapul, linul, păstrăvul, roşioara, somnul, şalăuul, ştiuca şi cleanul.

Pentru detalii, vezi: Mureş şi Pocloş

Localitatea se întinde mai accentuat pe partea stângă al râului Mureş, care izvorăşte din Munţii Hăşmaşu Mare, străbate Depresiunea Gurghiului şi defileul Topliţa - Deda ca să ajungă la Tîrgu Mureş. Râul a fost de-a lungul istoriei o sursă de energie. Din iniţiativa primarului Dr. György Bernády conducerea oraşului dualist a alocat fonduri semnificative pentru construirea Canalului de Turbină şi amplasarea unei turbine cu scopul de a crea energie electrică pentru oraşul în dezvoltare. Tot atunci s-au pus bazele sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în localitate. În prezent Aquaserv este operatorul licenţiat din regiune, fiind câştigătorul unor proiecte ale Uniunii Europene.

Pokloş-ul (în maghiară Poklos patak) derivă din unirea pârâurilor din Sânişor şi Corunca. Străbătând oraşul ajunge la Canalul Turbinei, apoi în râul Mureş. Denumirea română provine de la numele maghiar al pârâului, care este defapt un adjectiv şi înseamnă lepros, infectat. Termenul face conotaţie la fenomenele prezente şi astăzi, când în verile cu temperaturi ridicate se simte un miros specific. Lângă Poklos în localitate se găsesc încă două pârâuri mai importante, Vulpele (în maghiară Róka patak) izvorând din Viile Dealului Mic şi Budiul (în maghiară Bodon patak) din Budiul Mic.

Cultura apei din Târgu Mureş s-a manifestat prin înfiinţarea fântânilor publice care au devenit adevărate opere de artă. Fântâna Cântătoare, cel mai important monument de acest fel, a fost aşezată pe piaţa centrală din oraş, pe locul în care se află astăzi Biserica Ortodoxă. Opera meşterului Péter Bodor a fost ridicată în stil neoclasicist între anii 1810-1811, iar pe cupola fântânii se afla statuia lui Neptun. Construcţia avea un mecanism bazat pe energia apei, mecanism care în fiecare dimineaţă la ora şase şi în fiecare seară tot la ora şase cânta melodii, cum ar fi Cântecul lui Rákóczi. Potrivit articolelor de ziar în iarna anului 1836 a fost o furtună puternică în oraş, în timpul căreia statuia lui Neptun a căzut jos. Acest fapt a condus la deteriorarea mecanismului muzical. Astfel s-a născut mitul lui Bodor, conform căruia artistul ar fi fost refuzat de iubita sa, după care ar fi coborât în fântână şi ar fi stricat mecanismul. Mitul fântânii a devenit o senzaţie în Ungaria, iar în perioada interbelică, în anul 1935, a fost aşezată o copie pe Insula Margareta din Budapesta.

Municipiul Târgu Mureş este aşezat pe terasele râului Mureş. Dintre toate acestea Platoul Corneşti (în maghiară Somostető) este cea mai înaltă cotă a oraşului fiind situat la 488 m deasupra Mării Negre şi la 197 m deasupra localităţii. Astfel teritoriul se caracterizează printr-un relief colinar fragmentat de văi largi şi dealuri înalte. În mod tradiţional geneza oraşului istoric a avut loc pe terasele mai joase, apoi din motive agroalimentare au devenit cultivate pământurile din dealuri. În perioada postbelică, când au fost începute construcţiile cartierelor, autorităţile au preferat terasele mai înalte. Decizia lor a fost bună, fapt demonstrat de inundaţia gigantică din mai 1970, când au fost precipitaţii de 100–120 mm în Munţii Călimani, Gurghiu şi Harghita încă acoperită de zăpadă. Blocurile de zece etaje proaspăt construite pe Aleea Carpaţii, lângă râul Mureş au devenit parţial ocupate de ape.

Pe terasele Râului Mureş, mai ales cele inferioare domină aluviunile recente precum şi solurile hidromorfe şi de mlaştini. În zonele de luncă apar solurile aluviale şi lăcoviştile, tipuri de sol generate atât de materialul parental cât şi de caracteristicile hidro-geologice şi hidrologice ale zonei. Zona colinară este acoperită cu un strat de soluri negre, soluri brun acide, soluri coluviale, cernoziom şi regosoluri. În cazul cursurilor de apă, cu debite mici sau sezoniere (ex. Pocloş), afluenţi ai Râului Mureş, se dezvoltă soluri gleice din clasa solurilor hidromorfe.

Sursele de poluare a solurilor provin din depozitarea necontrolată a deşeurilor menajere şi industriale, emisiile din activităţile de pe platforma chimică de 126 ha din Combinatul Azomureş, stocarea şi distribuţia produselor petroliere (SNTFM „CFR Marfă” S.A. - DELM Tîrgu Mureş), emisiile autovehiculelor.

Istorie

Săpăturile efectuate de arheologul István Kovács au confirmat faptul că teritoriul de azi al oraşului Târgu Mureş a fost locuit încă din preistorie. Au fost descoperite o serie de locuinţe preistorice, resturi de oase, vase de lut, obiecte de cremene şi de bronz, mici statuete de pământ datate ca fiind din 2000 î.Hr. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme umane din epoca pietrei lustruite, a celei de bronz şi din epoca a fierului; s-au descoperit şi vestigii aparţinând culturii Criş, cea mai veche cultură neolitică din România.

Siturile arheologice din Dâmbul Pietros demonstrează că zona a fost locuită de către comunităţi omeneşti chiar din perioada Hallstatt, adică cuprinde intervalul de timp dintre secolele al XII-lea şi al V-lea î.Hr. Pe terasa de deasupra drumului ce duce la Budiul Mic s-au găsit urme din era Latène şi epoca bronzului.

O aşezare geto-dacică din perioada La Tène a fost descoperită în 1952 în punctul numit Cotitura Dâmbului alături de alte două aşezări.

Descoperirile arheologice de la Cristeşti, Cetatea de la Moreşti, Cipău, Sântana de Mureş atestă continuitatea populaţiei băştinaşe dacice şi după retragerea Aureliană. Cetatea de la Moreşti de lângă Târgu Mureş confirmă existenţa unor forme de organizare administrativă post-dacoromană în momentul invaziei triburilor migratoare.

Prima menţiune cunoscută a numelui oraşului este din 1230, când iezuitul Szentivány din Nagyszombat menţionează că oraşul exista deja, cu numele de Asserculis, consemnând de asemenea faptul că în acesta existau doi administratori (... in Asserculis, hoc est").

În 1230, călugări dominicani s-au stabilit la Târgu-Mureş.

Mănăstirea din Târgu-Mureş, cea mai estică a ordinului, apare menţionată pentru prima dată în 1332. Într-un document din 1400 aflăm că s-au terminat lucrările din absida bisericii consacrate Sfintei Maria. Din acelaşi document reiese faptul că Scaunul Papal a acordat mănăstirii dreptul de pelerinaj. Clădirea rămâne cea mai mare clădire franciscană până la ridicarea ansamblului mănăstiresc din Cluj-Napoca în anul 1490.

În 1444, cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara, mănăstirea este preluată de la conventuali de către ramura observantă a franciscanilor. Sistemul de încălzire nemaiîntâlnit în Transilvania deocamdată, a fost probabil introdus în aceeaşi perioadă.

În 1482 Matei Corvin declară aşezarea oraş regal.

În secolul XV, deceniul opt, mănăstirea a fost fortificată, invocându-se pericolul otoman, din ordinul voievodului Ștefan Bathory.

În 1503 este menţionată casa călugăriţelor franciscane, numite beghine.

În 1525, un document relatează faptul că franciscanul Hunyadi Kelemen copiază un breviar la comandă, aceasta fiind şi prima atestare cunoscută a atelierului de copiat (scriptorium) al mănăstirii. Tot în acelaşi an, cei 24 de călugări franciscani menţionaţi în surse reprezentau o comunitate înfloritoare în rândul franciscanilor transilvăneni. Odată cu răspândirea Reformei lui Luther, viaţa acestora intră în declin. Ultimii călugări franciscani sunt alungaţi în 1556 de către preotul protestant Káli Balázs.

După 1557, multe clădiri din cetate devin proprietate privată.

În ceea ce priveşte aşezarea secuilor în Scaunul Mureş, majoritatea datelor sunt furnizate de arhitectura bisericească din secolele XII-XV la care se adaugă rezultatele obţinute din periegeze şi săpături arheologice. Având în vedere numărul destul de mare a lăcaşurilor de cult în stil romanic din perioada arpadiană putem presupune că zona Mureşului era printre primele zone ocupate din Ținutul Secuiesc[necesită citare]. Majoritatea bisericilor romanice pe parcursul secolelor erau lărgite sau transformate.

În 1616 Tamás Borsos, judele oraşului, primise de la Gabriel Bethlen, principele Transilvaniei, rangul de oraş liber regesc (în maghiară szabad királyi város) şi totodată atunci s-a fixat şi numele unguresc de Marosvásárhely.

În 1709 a izbucnit o epidemie de holeră care a pustiit oraşul Târgu Mureş şi împrejurimile din Scaunul Mureş. Potrivit datelor, în localitate au murit 3.500 de oameni, iar în tot scaun numărul lor a trecut pragul de 18.000. Între măsurile luate se numără şi faptul că pe termen nelimitat toţi elevii din Colegiul Reformat au fost trimişi acasă, iar preoţii catolici au făcut spovedania numai prin geam pentru credincioşii din faţa clădirii.

În anul 1754 sediul Tribunalului Suprem al Transilvaniei a fost mutat de la Mediaş la Târgu Mureş, unde iniţial a funcţionat în clădirea veche a primăriei din Piaţa Mare, astăzi Piaţa Trandafirilor. Instituţia, abia în 1826 a fost mutată în Palatul Kendeffy din strada Bolyai, în actualul sediu a Curţii de Apel Târgu Mureş .

În 1786 s-a înfiinţat prima tipografie din Târgu Mureş care la sfârşitul secolului a trecut în proprietatea lui István Mátyus. Medicul însă fiind susţinătorul educaţiei şi ştiinţelor, a dăruit-o pentru Colegiul Reformat. Astfel scrierile matematicienilor Farkas şi János Bolyai, cum ar fi Tentamen sau Appendix au fost realizate aici. În Transilvania, în această perioadă mişcarea culturală şi literară iluministă care a condus la apariţia Școlii Ardelene, avându-i ca reprezentanţi pe Gheorghe Șincai, Petru Maior şi alţii, a avut contribuţii la dovedirea continuităţii populaţiei daco-romane în Dacia şi după Dacia, a militat pentru dezvoltarea învăţământului în limba română, pentru drepturi egale cu ale maghiarilor, secuilor şi saşilor şi pentru desfiinţarea iobăgiei. Tot în această perioadă se remarcă Farkas Bolyai ca profesor la Colegiul Reformat, unde au urmat studiile cele doi paşoptişti mureşeni, şi fiul său, János Bolyai, creator al geometriei neeuclidiene. Astăzi numele lor este purtat de o stradă şi de cel mai prestigios[necesită citare] liceu din oraş.

În 1848 oraşul a susţinut revoluţionarii maghiari, iar în noiembrie trupele habsburgice au ocupat Târgu Mureşul de la ostaşii secui. La data de 13 ianuarie 1848 generalul Tolnay reuşeşte să reocupe oraşul. După reocupare, în Casa Teleki au dormit şi au plecat la ultima bătălie Sándor Petőfi şi Józef Bem. După ce revoluţia maghiară a fost înfrântă, în 1854 sunt ucişi generalii Mihály Gálffy, Károly Horváth şi Török János de către ostaşii habsburgi (la Târgu Mureş în locul numit Postarét din strada Secuilor Martiri). În 1874, după Ausgleich, un monument imens, intitulat Monumentul Secuilor Martiri a fost construit la locul execuţiei. Acest obelisc a rămas în acel loc până astăzi, iar în fiecare an aici se ţin manifestările prilejuite de „Ziua Maghiarilor de Pretutindeni”.

Anul 1848 găseşte oraşul Târgu Mureş cuprins de febra manifestărilor revoluţionare româneşti. Avram Iancu şi Alexandru Papiu Ilarian formulează ideile Adunării de la Blaj. Alexandru Papiu Ilarian, un exponent al tineretului român din acea perioadă, scrie o petiţie în care afirmă: „să fie înscăunată dreptatea şi egalitatea, să fie asigurată existenţa naţională şi folosirea dulcii limbi materne pentru toate naţiunile ce locuiesc în Ardeal şi Ungaria, să se desfiinţeze robotele fără nici o despăgubire ....”. În Târgu Mureş, în casa lui Avram Iancu, au prins contur ideile care se regăsesc în programul Adunării de la Blaj.

Dieta Transilvaniei (maghiară Erdélyi Dieta) a fost organul constituţional şi politic pre-parlamentar al Principatului Transilvania, creat în secolul al XVI-lea şi format din reprezentanţii stărilor celor trei naţiuni privilegiate (maghiarii, saşii şi secuii) şi ai religiilor recepte (romano-catolică, evanghelic-lutherană, reformată şi, mai târziu, cea unitariană).

Dietele ardeleneşti au fost ţinute în mai multe localităţi, de cele mai multe ori în oraşe sau târguri situate în zona centrală a Transilvaniei, pe lângă cele mai importante drumuri, în centre demografice şi economice importante. Locul de adunare a stărilor s-a stabilizat într-o oarecare măsură la Alba Iulia numai la sfârşitul secolului al XVI-lea. Până în 1613 în acest sens Târgu Mureşul a ocupat un loc de frunte, fiind al patrulea în ordinea aşezărilor gazdă. Oraşul a fost locul de întrunire frecventă a stărilor în cele mai tulburi două perioade din istoria Principatului Transilvaniei, adică în epoca de formare a noului stat şi în intervalul de criză politică 1658-1661.

În prezenţa principelui Ioan Sigismund Zápolya, la 6 ianuarie 1571 dieta de la Târgu Mureş a hotărât adoptarea libertăţii conştiinţei religioase în Transilvania a celor patru confesiuni: romano-catolic, reformat, evanghelic şi unitarian. Neincluderea ortodocşilor care formau majoritatea populaţiei din Transilvania a constituit o discriminare care a dus la creşterea tensiunilor sociale. Această discriminare avea să fie la rang de dietă

În urma reformei adminstrative din 1876 scaunele secuieşti şi săseşti, juridic autonome au fost desfiinţate, apoi încorporate în cele 15 noi comitate. Astfel oraşul Târgu Mureş care până atunci a fost capitala Scaunului Mureş a devenit reşedinţa Comitatului Mureş-Turda. Noua entitate administrativă a inclus vechiul scaun secuiesc şi o parte din regiunea Turda.

În această perioadă era realizată iniţiată infrastructura feroviară din Transilvania din care mare parte e folosită şi astăzi. Prin construirea liniei secundare Războieni-Târgu Mureş în 1871, iar apoi prin linia de circulaţie locală Târgu Mureş-Reghin în 1886, atracţia economică a localităţii s-a lărgit. Prin punerea în funcţiune a căii ferate de centură şi calea ferată îngustă Târgu Mureş-Sovata, oraşul a devenit un nod de cale ferată.

Ca urmare a reorganizării structurii armatei Ungariei dualiste, prin promulgarea Legii forţelor de apărare din anul 1869, a început construcţia structurii armatelor naţionale distincte pentru Austria şi Ungaria din convenţia din 1864. Sediul regimentului de cavalerie al honvezilor unguri a fost stabilit la Târgu Mureş. În context, una din stringentele probleme de organizare militară a fost realizarea cazărmii cavaleriei. Acest proces s-a realizat în urma unor consultări între conducerea oraşului şi comenduirea militară din localitate.

Perioada între anii 1902-1912 de la începutul secolului al XX-lea este intervalul de timp în care mandatul de primar era ocupat de Dr. György Bernády, care a reuşit să schimbe radical imaginea orăşelului de la început de secol, reprezentând necontenit interesele cetăţenilor. El s-a născut în Beclean şi a urmărit studiile la Târgu Mureş, apoi la Budapesta, unde a devenit doctor în farmacie, dar s-a licenţiat şi în ştiinţe juridice. Bernády a început cariera politică ca deputat de Târgu Mureş în Parlamentul din capitala Ungariei.

În 1902 când a ajuns primarul oraşului a ţinut un discurs de program în care declarat că „va crea un oraş nou”. Conducerea oraşului a pus un accent deosebit în primii ani pe crearea infrastructurii: dezvoltarea distribuţiei şi furnizării energiei electrice prin construirea generatorului în Canalul Turbinei, realizarea digului pe Mureş, precum şi construirea unui sistem de alimentare cu apă şi canalizare. Tot atunci s-a modernizat abatorul din strada Tamás Ernő, s-au asfaltat 117 de străzi, s-au amenajat alei, parcuri şi pieţe. În 1904 s-a construit fabrica de cărămidă pentru a putea acoperi necesităţile de materiale de construcţie care au fost necesare pe şantiere în anii următori.

Marosi Barna, cercetătorul lui Bernády şi autorul diferitelor cărţi îl caracterizează pe primar ca un om, care „a ştiut să facă bani”, fapt demonstrat de relaţiile strânse ţinute cu reprezentanţii guvernului în diferite ministere. Astfel s-a putut construi în numai un deceniu un şir de clădiri pentru instituţii, cum ar fi şcolile primare de stat de pe strada Jókai (azi strada Eminescu), de pe strada Sándor János (azi strada Gheorghe Doja) şi de pe strada Híd. Tot atunci s-a înfiinţat casa de copii, Școala Superioară de Comerţ (azi Universitatea „Petru Maior”), Gimnaziul Romano Catolic (azi Colegiul Naţional „Unirea”), Școala Superioară de Fete (azi Colegiul Naţional “Al. Papiu Ilarian”), Serviciul de Gospodărie Comunală şi a primit un complex de ansamblu nou Colegiul Reformat.

Spre sfârşitul mandatului edilul şef devenea tot mai îndatorat şantierelor. Presa locală îl critica deseori pentru planurile măreţe, despre care spunea că Bernády ar avea o megalomanie nelimitat. În aceste valuri incomode au fost construite cele două clădiri reprezentative din Centru după proiectele executate de perechea de arhitecţi budapestani Komor Marcell şi Jakab Dezső. În 1908 s-a terminat construirea noului sediu al Primăriei cu de trei etaje, construită în stilul secesionist maghiar, cu turn înalt şi graţios. Între 1911 şi 1913 oraşul a mai primit o clădire: Palatul Culturii, numit atunci Casa de Cultură „Ferenc József”, o altă operă de artă construită în stil secesionist cu o orgă de 62 de registre, fabricată de fraţii Rieger.

Tratatul de la Trianon a consfinţit trecerea către statele succesoare a 71% din teritoriul Ungariei şi a 63% din populaţie. Frontierele noi, în cele mai multe cazuri, nu au urmărit graniţele etnice, astfel încât peste 3,3 milioane de etnici maghiari au ajuns în afara teritoriului Ungariei, majoritatea lor trăind chiar pe lângă graniţele noi. Situaţia era similară şi în cazul Târgu Mureşului, ai cărui locuitori au fost în mare majoritate maghiari.

În urma primului arbitraj de la Viena (2 noiembrie 1938), Ungaria obţinuse o porţiune din Slovacia (ţinut supranumit Felvidék, „Provincia de Sus”, în timpul Imperiului Austro-Ungar), iar la mijlocul lunii martie 1939 ocupase Ucraina Subcarpatică (Rutenia) autonomă — regiunea Transcarpatia de astăzi din Ucraina. Ungaria interbelică dorea printr-o politică revizionistă să obţină şi celelalte teritorii care aparţinuseră Transleithaniei şi pe care le pierduse în urma înfrângerii din Primul Război Mondial prin Tratatul de la Trianon, în special Transilvania.

Dictatul de la Viena a fost încheiat la 30 august 1940, prin care România a dat înapoi marea parte din Transilvania pentru Ungaria. La aflarea acestei veşti, clopotele bisericilor maghiare din centrul oraşului au fost trase. Totuşi prima armată care a trecut peste Târgu Mureş a fost Gyorshadtest condus de Béla Miklós la data de 10 septembrie 1940, care a avut ca misiune ocuparea regiunilor mai sudice, în special zona Trei Scaune. Manifestaţiile principale au fost ţinute cu cinci zile mai târziu, la data de 15 septembrie când locuitorii din oraş au aşteptat sosirea trupelor din Szekszárd în frunte cu Vilmos Nagy. Miklós Horthy a fost prezent la manifestaţiile principale din 16 septembrie 1940.

Perioada 1944-1948, atât în spaţiul est european cât şi pe plan local, a fost etapa acaparării puterii de către partidele comuniste. După sfârşitul războiului a început reorganizarea administrativă, culturală şi socială a oraşului. În această perioada a fost înfiinţat Teatrul Secuiesc la iniţiativa unei grup intelectual în fruntea cu Miklós Tompa. Primul teatru permanent a început activitatea la data de 10 martie 1946 cu prezentarea opera Mosoly országa lui Franz Lehár cu ajutorul actorilor orădeni de renume György Lóránt şi Irén Kovács în Palatul Culturii. În 1948, după reforma învăţământului, a fost înfiinţat Institutul Medico-Farmaceutic, un institut de sine stătător cu limba de predare maghiară, cu următoarele facultăţi: medicină generală, pediatrie, igienă, stomatologie şi farmacie.

Schimbările politice de după 1944 au contribuit la întărirea poziţiilor organizaţiilor de stânga în oraş. Structurile locale ale Partidului Comunist Român au fost reorganizate la sfârşitul anului 1944, din iniţiativă locală. Începând din 1946 în persoana lui József Soós Târgu Mureşul a avut deja un primar care reprezenta partidul. Toate funcţiile politice, administrative şi economice treptat erau ocupate de membrii PCR sau de persoane sprijinite de către nomenclatura comunistă.

În 8 septembrie 1950 a avut loc prima reorganizare administrativă postbelică a României, după modelul sovietic şi transformarea celor 58 de judeţe în 28 de regiuni şi 177 de raioane. Doi ani mai târziu a avut loc o primă reorganizare a acestui sistem, în urma căreia, prin comasarea a zece raioane din fostele regiuni Mureş şi Stalin, s-a înfiinţat Regiunea Autonomă Maghiară. Capitala regiunii cu o populaţie preponderantă maghiară a fost în Târgu Mureş. Unitatea administrativă a fost desfiinţată prin noua organizare teritorială adoptată în 16 februarie 1968. Astfel, s-a renunţat la organizarea administrativă de tip sovietic şi s-a revenit la judeţ ca unitate administrativă, sistem care este folosit şi în prezent. Din acest motiv oraşul a pierdut din puterea politică de decizie regională şi a devenit reşedinţa Judeţului Mureş.

În perioada socialismului naţional au fost derulate investiţii masive în industrie. În acest context a avut loc înfiinţarea Combinatului Chimic Azomureş în anul 1962, ceea ce a necesitat atragerea forţei de muncă din zonele rurale limitrofe locuite preponderent sau parţial de etnici maghiari. Însă conducerea partidului a luat decizia ca municipiul Târgu Mureş să fie declarat oraş închis. Astfel numai acele persoane au putut primii autorizaţii de stabilire, apoi apartament în noul cartier, numit Tudor Vladimirescu, care au fost angajaţi în localitate prin numire. Planurile autorităţilor, prin mutarea locuitorilor din Moldova în Târgu Mureş, au fost de schimbare a compoziţiei etnice, fapt demonstrat de documentele secrete ale fostului comitet judeţean PCR. Potrivit documentului din dreapta, în Târgu Mureş până la finele cincinalului, adică până în 1990, populaţia de etnie română ar fi trebuit să depăşească 58-60% din totalul populaţiei. Însă cu ocazia recensământului din 1992, populaţia maghiară a rămas majoritară şi numai în 2002 comunitatea română a depăşit pragul de 50% fapt datorat şi începutului plecării maghiarilor şi germanilor din oraş.

Sfârşitul anul 1989 găseşte oraşul cuprins de febra dorinţei de schimbare. Regimul comunist, ca şi în celelalte oraşe ale ţării, este privit cu ostilitate, astfel că, atunci când tonul destrămării comunismului dat la Timişoara s-a făcut auzit în toată ţara, mureşenii şi-au adus şi ei contribuţia la demolarea vechilor structuri. Morţii din acele zile tulburi ale începutului democraţiei din România, stau drept mărturie a evenimentelor tragice, premergătoare formării României post-comuniste.

La mitingul desfăşurat în 21 decembrie 1989, în piaţa centrală a oraşului au participat câteva mii de persoane. A fost organizată o tribună populară, la care diferiţi revoluţionari şi-au exprimat nemulţumirile faţă de regimul comunist. În timpul evenimentelor au existat conflicte între armată şi revoluţionari, urmate de schimburi de focuri, mai mulţi oameni fiind răniţi, iar unii decedaţi. Adrian Hidoş, Károly Pajka, Ilie Muntean, Sándor Bodoni, Ernő Tamási, din rândul revoluţionarilor, Adrian Mare, András Puczi şi Szilárd Takács, din rândul militarilor, au decedat.

În 22 februarie 2000 ca semn de cinstire pentru jertfele aduse şi pentru eroismul manifestat în lupta pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, municipiul Târgu Mureş este declarat Oraş-martir.

La data de 10 februarie 1990 la Târgu Mureş aproape 100 000 maghiari au participat la un marş al tăcerii, ţinând în mână o carte şi o lumânare. Participanţii cereau reînfiinţarea Universităţii Bolyai din Cluj, reorganizarea reţelei de şcoli cu predare în limba maghiară, dreptul de a folosi liber limba maghiară şi retrocedarea imobilelor confiscate de autorităţile comuniste.

În martie 1990, a apărut o inscripţie în limba maghiară pe o farmacie din Cartierul Tudor şi a fost organizată prima comemorare post-comunistă, liberă a Zilei Maghiarilor de Pretutindeni, cu însemnele comunităţii şi drapele ungare.

Comunitatea maghiară a simţit euforia libertăţii cauzată de căderea regimului naţional comunist, în care drepturile colective au fost şterse, şi a crezut că a sosit timpul pentru redobândirea drepturilor pierdute. Pe cealaltă parte, comunitatea română din Târgu Mureş era frustrată de unele schimbări apărute, şi de unele revendicări ale etnicilor maghiari. Astfel, evenimentele au degenerat rapid, pe fondul contra-manifestaţiilor organizate de români, soldate cu ciocniri de stradă între români şi maghiari în 19 şi 20 martie. În ambele grupări din Centru, separaţi de un cordon de poliţişti, au existat lideri care au lansat îndemnuri provocatoare.

La conflictul izbucnit au participat pe lângă românii din Târgu Mureş, şi ţărani români din satele de pe Valea Gurghiului, veniţi organizaţi cu autobuzele şi înarmaţi cu bâte şi unelte agricole la îndemnarea preoţilor ortodocşi. Pe de altă parte, în conflict au intervenit şi localnici maghiari de pe Valea Nirajului, care au incendiat autobuzele cu care veniseră românii din Ibăneşti sau Hodac şi ţigani.

Potrivit Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, evenimentele din martie 1990 s-au soldat cu 278 de victime.

Simbolurile oraşului

Actuala stemă a municipiului Târgu Mureş a fost adoptată de Guvernul României în 9 iunie 2000 cu numărul 486. Luarea deciziei a fost făcută după ce majoritatea consilierilor locali au decis reîntoarcerea la valorile istorice după o lungă perioadă a comunismului în care tot ce era vechi a devenit neglijat.

Stema oraşului este compus dintr-un scut în care, pe câmp albastru, un braţ drept armat din argint ţine transversal spre colţul stâng superior al scutului o spadă din argint, cu mânerul şi garda din aur, străpungând un cap natural de urs, iar în colţul din dreapta sus se află o balanţă din aur cu talgerele în echilibru. Scutul este timbrat de o coroana murală din argint cu şapte turnuri crenelate care a fost folosit încă în perioada interbelică.

Elementele folosite au o conotaţie simbolică. Braţul armat cu spadă din argint străpungând un cap natural de urs simbolizează lupta pentru apărare, eroism, vitejie şi sacrificiu pentru cauza nobilă. Astfel stema face aluzie la faptul că oraşul cu Cetatea Medievală a avut un rol important în istoria Ținutului Secuiesc, iar luptele sub zidurile cetăţii n-au sfârşit în fiecare dată cu succese. Între anii 1602-1603 trupele lui Basta au cucerit oraşul şi au dat foc atât caselor oamenilor, cât şi Bisericii Reformate. Balanţa din aur cu talgerele în echilibru reprezintă rolul pe care l-au avut unele instituţii, cum ar fi Tabula Regia, prima dată în sistemul judiciar din Scaunul Mureş, apoi cel din Transilvania. Coroana murală din argint cu şapte turnuri crenelate simbolizează rangul de reşedinţă de municipiu.

Steagul municipiului este alcătuit din trei dungi paralele de culoare albastră şi albă, iar pe partea centrală ocupă loc stema oraşului pe fondul alb. Acest simbol este prezent în toate instituţiile primăriei şi este arborat cu ocazia evenimentelor importante în viaţa localităţii pe stâlpii de iluminat public din Centru.

Peisaj urban

Oraşul Târgu Mureş are o ofertă bogată în ceea ce priveşte activităţile specifice turismului. Alături de activităţi de recreere, populaţia oraşului sau turiştii au la dispoziţie o serie de obiective care pot fi vizite pentru a cunoaşte istoria locurilor şi a populaţiei care trăieşte în acestă zonă.

Deşi în Târgu Mureş nu s-au păstrat clădiri deosebit de vechi, oraşul trecând prin mai multe incendii de-a lungul timpului, vechea urbe reuşeşte să-şi păstreze aerul de oraş medieval, cel puţin în partea nordică din Centru. Aici se află un reper al oraşului şi totodată un punct turistic important, Cetatea medievală. Construită la începutul secolului XVII, având ziduri şi bastioane puternice, bine păstrate până astăzi, aminteşte de puterea economică a oraşului din Principatul Transilvaniei. Din cele şapte bastioane cinci au fost construiţi de către breslele locale, iar în prezent aici se desfăşoară activităţi culturale. Cetatea este şi locul unde au loc diferite acţiuni cultural-artistice, existând expoziţii de pictură, fotografie.

Cetatea medievală prezintă în incinta acesteia Biserica Reformată din Cetate cu o arhitectură gotică din secolul XIV-lea. Biserica a fost construită în secolul al XIV-lea de ordinul franciscan din Târgu Mureş, dar a fost finalizată în totalitate abia în 1490. În timpul reformei protestante, populaţia oraşului a devenit în majoritate reformată, motiv pentru care fost schimbat şi cultul bisericii. În secolele următoare au fost făcute modificări interioare, astfel barocul barocul a devenit cea dominantă.

Clădirea Bibliotecii Teleki-Bolyai a fost construită între anii 1799-1804, sub îndrumarea directă a contelui Sámuel Teleki, fondatorul bibliotecii. Fondul de bază al bibliotecii îl constituie cele 40.000 de volume, printre care 66 de incunabule şi o mulţime de opere şi ediţii rare din colecţia personală a contelui. Prima bibliotecă publică din Centrul şi Estul Europei a fost deschisă la Târgu Mureş. În secolul trecut 80.000 de volume de valorare amplă din Colegiul Reformat au fost mutate la biblioteca din Piaţa Bolyai, astfel sa rezultat Fondul „Teleki-Bolyai”. Aici se află unul din cele mai importante registrări scrise a limbii maghiare, intitulat Marosvásárhelyi sorok (în română Rândurile din Târgu Mureş), care provine din secolul al XIV-lea. Documentul face parte din Codexul Koncz şi a fost găsit abia în 1957 de către Elek Farczády. În Biblioteca Teleki-Bolyai funcţionează Muzeul Bolyai pentru a aduce omagiu matematicienilor mureşeni, Farkas Bolyai şi János Bolyai.

Piaţa centrală, Piaţa Trandafirilor, renumită datorită trandafirilor care împodobesc piaţa în ultimii zeci de ani, este locul în care se desfăşura „Târgul de pe Mureş” fiind totodată şi punctul central din care oraşul a început să se extindă. În Piaţa Trandafirilor se regăsesc şi principalele simboluri arhitecturale ale oraşului, care amintesc de vechiul târg din perioada medievală sau de oraşul în plină dezvoltare din perioada dualismului.

Primarul municipiului din începutul secolului al XX-lea, Dr. György Bernády la festivitatea ţinută din ocazia devenirii edilul şef al localităţii Târgu Mureş a declarat că va crea un nou oraş. În timpul mandatului său nu numai infrastructura modernă a fost creată, ci şi nenumărate instituţii şi clădiri reprezentative, cum ar Palatul Culturii şi vechia Primărie, care se află în partea de jos a pieţei centrale. Aceste clădiri arată dinamismul şi puterea de deschidere a oraşului faţă de noile stiluri, cum ar fi Art Nouveau sau eclectismul.

În partea opusă a pieţei Palatul Apollo şi Teatrul Naţional sunt dovada vie a evoluţie oraşului de la târg la centru cultural. O arhitectură aparte poate fi remarcată vizitând o serie de clădiri de o reală însemnătate pentru viaţa culturală a oraşului precum Casa Teleki, Casa Bányai, Casa Köpeczi sau Casa cu Arcade.

Tradiţia, cultura şi istoria oraşului poate fi cunoscută vizitând muzeele oraşului situate în zona centrală a oraşului: Muzeul de Etnografie şi Arta Populară, Muzeul de Știinţele Naturii, Muzeul de Artă, Muzeul de Istorie care alcătuiesc împreună Muzeul Judeţean Mureş.

Multiculturalismul şi-a lăsat amprenta asupra istoriei oraşului, dar şi asupra arhitecturii oraşului, mărturie stând edificiile religioase ale diferitelor culte. Cele mai reprezentative astfel de edificii sunt: Biserica Buna Vestire, Biserica Sf. Ioan Botezătorul, Biserica Franciscanilor, Biserica Minoriţilor, Biserica Reformată din Cetate, Biserica Reformată cu un Turn, Sinagoga Status Quo Ante, Biserica Înălţarea Domnului, Biserica Unitariană.

Identitatea oraşului este reprezentată prin intermediul monumentelor şi statuilor presărate pe întreg spaţiul Târgu Mureşului. Cele mai semnificative sunt Monumentul celor doi Bolyai, Monumentul latinităţii, Monumentul Secuilor Martiri, Statuia lui György Aranka, Statuia lui Avram Iancu, Statuia lui Béla Bartók, Statuia lui György Bernády, Statuia lui Alexandru Papiu Ilarian, Statuia lui Tamás Borsos, Statuia lui Károly Kós, Statuia lui Sándor Kőrösi Csoma, Statuia lui Petru Maior, Statuia lui Sándor Petőfi, Statuia lui Ferenc Rákóczi al II-lea şi Statuia lui Gyula Vályi.

Facilităţile existente pentru petrecerea timpului liber sunt în strânsă legătură cu aşezarea geografică a oraşului. Oraşul fiind amplasat pe cursul râului Mureş a făcut posibilă construirea unui complex de agrement (cunoscut sub denumirea Weekend). În interiorul complexului există mai multe bazine pentru înot şi unul pentru plimbări cu barca, acesta din urmă comunicând direct cu râul Mureş. Tot aici sunt amplasate şi o serie de terenuri sportive care permit practicarea unor sporturi precum tenis, fotbal, volei.

De asemenea oraşul deţine şi o Grădină Zoologică, a doua din ţară, ca întindere şi varietate a speciilor. Grădina a fost înfiinţată în 1960 şi este amplasată într-un parc deosebit, Platoul Corneşti. Construită pe o suprafaţă de circa 20 ha, grădina zoologică are în îngrijire peste 500 de animale, acestea făcând parte din 120 de specii. Printre animalele care pot fi admirate de cei care trec pragul grădinii se află: urşi, lei, lupi, leoparzi, jaguari, şerpi, crocodili, maimuţe.

Platoul Corneşti este amenajat la o altitudine de 488 m, pe Dealul Corneşti, oferă o perspectivă încântătoare asupra văii superioare a Mureşului. În interiorul parcului există un teatru de vară, un trenuleţ pentru copii cu linie îngustă, un restaurant construit undeva la începutul secolului XX.

Cultură

Oraşul Târgu Mureş a fost în istorie centrul cultural al Ținutului Secuiesc. În secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea teatrul funcţiona sub patronajul Colegiului Reformat, ai cărui elevi şi profesori se ocupau cu dramaturgia. Prima clădire dedicată exclusiv culturii a fost construită în Centru între 1821 şi 1822 în stil eclectic de către contele Sámuel Teleki şi poartă numele de Palatul Apolló. În incinta clădirii erau organizate baluri, aveau loc reprezentaţii de teatru ale trupelor profesioniste care vizitau oraşul şi aici ieşeau prima oară in societate tinerele din protipendadă. În timpul Revoluţiei şi Războiului de Independenţă Maghiară din 1848–49 Palatul a devenit un important loc de strategie a tinerilor revoluţionari.

În timpul dualismului, între anii 1911 - 1913, edilul oraşului, Bernády György, a construit Palatul Culturii. Proiectul a fost făcut de arhitecţii Komor Marcell şi Jakab Dezső conform şcolii lechnerien. Caracteristicile interioare ale clădirii sunt fost impresionante pentru acea perioadă: Sala Mare cu 800 de locuri şi cu o orgă gigantică, Sala Mică, Sala Oglinzilor, Biblioteca Orăşenească. La exterior, palatul este împodobit cu mozaicuri şi basoreliefuri în bronz şi piatră, fresce şi vitralii de o reală valoare artistică, care prezintă pe lângă personalităţile marcante a culturii maghiare şi legende, mituri din folclorul maghiar din Transilvania. Pe scena din Sala Mare au fost prezenţi artişti ca Béla Bartók, Pablo Cassals, Jan Kubelik, George Enescu sau David Fiodorovici Oistrah.

Primul teatru permanent din Târgu Mureş, Teatrul Secuiesc, şi-a început activitatea pe data de 10 martie 1946 cu prezentarea operetei Mosoly országa lui Franz Lehár cu participarea actorilor orădeni de renume György Lóránt şi Irén Kovács în Palatul Culturii. În 1962, după deschiderea unei secţii în limba română, Teatrul Secuiesc a căpătat denumirea de Teatru de Stat, iar după alţi 15 ani, Teatru Naţional. Este subvenţionat în prezent de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.

Clădirea Teatrului Naţional aflată în Centru a fost construită între anii 1971 şi 1973 în stil real-socialist tipic perioadei, după demolarea Bisericii şi Mănăstirii Franciscane şi altor monumente istorice. Primul director a fost Tompa Miklós. Au regizat în aceşti ani mulţi directori de scenă faimoşi, printre care Liviu Ciulei, Victor Ioan Frunză, Harag György (Livada de Vişini, A murit Tarelkin etc.) şi Dan Micu (Turandot, Piticul din grădina de vară etc.). Dintre actorii români cu renume care au jucat pe scena naţionalului se amintesc Florin Piersic, Alexandru Arşinel, Constantin Diplan, Ștefan Sileanu, Ion Fiscuteanu, Vlad Rădescu.

Festivalul Internaţional de Film Alter-Native (în maghiară Alter-Native Nemzetközi Rövidfilm Fesztivál) este cel mai vechi eveniment de acest gen din România; s-a lansat pentru prima dată în anul 1993. Festivalul îşi propune promovarea unor viziuni artistice specifice şi lansarea unor creaţii de un înalt nivel artistic în domeniul filmului. Organizatorul, MADISZ, pune accent pe filmele ţării alese pentru fiecare ediţie.[necesită citare]

În apropierea complexului se desfăşoară Festivalul Peninsula, unul din cele mai mari festivaluri din România. Festivalul Peninsula-Félsziget este un festival de muzică internaţională organizată de Sziget Cultural Management din Ungaria şi de MIÉRT, organizaţia de tineret al Uniunii Democrate Maghiare din România, în fiecare vară din 2003 în municipiul Târgu Mureş.

Evenimentul organizat de Fundaţia Culturală Dr. Bernády György are loc în fiecare toamnă din 1990 şi are ca scop ţinerea în viaţă a cultului primarului din perioada dualistă. Din iniţiativa edilului şef au fost construite vechea Primărie şi Palatul Culturii, devenite, de-a lungul vremii, simboluri ale oraşului. Cu această ocazie, Casa Bernády găzduieşte vernisaje cu tematici speciale, sunt depuse coroane de flori la mormântul lui György Bernády din Cimitirul Reformat şi la statuia lui din Piaţa Bernárdy, iar săptămâna culturală se încheie cu concert la Palatul Culturii.

Zilele Studenţeşti (în maghiară Diáknapok) sunt organizate în fiecare primăvară de către Asociaţia Studenţilor Maghiari din Târgu Mureş, în cadrul cărora are loc marşul tradiţional al tinerilor prin oraş şi sunt ţinute diferite concerte de muzică uşoară pe malul Mureşului.

Presa

Primul cotidian apărut la Târgu Mureş a fost Székely Ellenzék, care a fost publicat în perioada dualismului, între anii 1898 - 1920. La începutul secolului XX-lea au fost tipărite cotidienele Székely Napló (1910-1930) şi Erdélyi Napló (1901-1907), săptămânalele Tükör (1913-1925), Vasárnap (1901-1911), Marosvásárhely (1911-1913).

În perioada interbelică au apărut în totalitate 93 diferite ziare, reviste şi magazine, marea majoritate în limba maghiară. Numai în anul 1925 redacţiile din oraş au publicat 17 produse mass media. Cele mai importante titluri din această perioadă: cotidianele Zord Idő (1919-1921), Székelyföld (1920–1937), Ma 1925-1933, Maros (1927-1933), Maros Vidék (1933-1936), Magyar Szó (1936-1941), săptămânalele Erdélyi Barázda (1920–1928), Erdélyi Társaság (1921–1922), Magyar Népegészségügyi Szemle (1933–1942) şi Református Újság (1933–1943), iar ziarul oficial al oraşului a fost tipărit în două variante, A város a fost scris în limba maghiară şi Oraşul în limba română.

Una din cele mai veche publicaţie românească din Târgu Mureş, care a supravieţuit şi regimul comunist, este revista literară Vatra. După evenimentele din 1989 presa în Târgu Mureş a cunoscut o dezvoltare semnificativă în toate cele 3 ramuri: presă scrisă, radio şi televiziune. La scurt timp după schimbarea regimului din 1989 au apărut două din cotidienele existente şi în prezent: Cuvântul liber, în limba română şi Népújság, în limba maghiară. În 1992 a apărut revisa literară Látó în care lângă alţi poeţi a publicat poeziile şi Béla Markó. Următoarele gazete, apărute la câţiva ani depărtare de cele două sunt: 24 ore mureşene, Központ, Vásárhelyi Hírlap, Ziarul de Mureş, Zi de zi, Vocea Mureşului şi Harghitei. Sectorul de anunţuri, informaţii şi divertisment este acoperit de mai multe publicaţii precum: Informaţia de Mureş, Piaţa Mureşeană, Revista Flash.

Radioul în Târgu Mureş a avut o dinamică asemănătoare presei scrise. În 1989 exista un singur post de radio, postul public. Radio Târgu Mureş, care a emis şi în regimul comunist, fiind un statut multicultural emite în limbile maghiară, română şi germană. La începutul anilor '90 a apărut prima staţie locală privată din oraş, Radio Uniplus. Adoptând o grilă de programe diferită de cea a postului public, muzică recentă din peisajul românesc şi internaţional, concursuri, interviuri, a devenit în scurt pentru o perioadă de timp unul dintre principalii posturi de radio al oraşului. În anii următori segmentul de piaţă este completat de alte posturi private de radio precum Radio Contact, Radio MIX fm şi Radio GaGa. În ultimii ani au apărut şi alte posturi de radio precum Radio SON, Radio Europa FM, Kiss FM, One FM, PRO FM, Erdély FM şi Rock FM.

Următoarele televiziuni sau staţii locale al televiziunilor cu acoperire naţională emit pe teritoriul oraşului: Antena 1, Pro TV, Realitatea TV, Televiziunea Târgu Mureş (TTM), Știi TV. Televiziunea Maghiară din Transilvania (Erdélyi Magyar Televízió) este primul post naţional în limba maghiară cu sediul la Târgu Mureş care poate fi recepţionat în pachetele principalelor operatori de televiziune.

Sport

Asociaţiile sportive au apărut pentru prima dată în oraş în perioada dualismului ca urmare a tendinţelor internaţionale. Astfel marii amatori al ciclismului mureşean au fondat în 1898 Marosvásárhelyi Kerékpározók Egyesülete (în română Asociaţia Bicicliştilor Târgumureşeni) pentru a putea practica acest sport în forme mai oficiale. Apoi în 1906 a fost înfiinţat Marosvásárhelyi Sportegyesület (în română Clubul Sportiv din Târgu Mureş), o asociaţie pentru admiratorii celorlalte sporturi.

Oraşul în zilele noastre este reprezentat în mai multe sporturi printre care lupte libere, fotbal, handbal, dansuri populare, baschet, înot, volei, futsal şi wushu.

În Târgu Mureş există două echipe de fotbal: FCM Târgu-Mureş (fosta Trans Sil), care jucat în Liga I în sezoanele 2010-2011, 2011-2012 şi Gaz Metan Târgu Mureş care joacă în Liga a III-a. Cea mai renumită echipă de-a lungul istoriei a fost ASA Târgu Mureş. La 1 iunie 2005 clubul a fost însă desfiinţat, succesoarele acestei echipe fiind ACS Maris Târgu Mureş (între 2005-2008) şi FC ASA Unirea Ungheni (din 2008 până în prezent).

La baschet oraşul este reprezentat de echipa BC Mureş care joacă în prima divizie şi care la sfârşitul campionatului 2007-2008 s-a clasat pe locul 5.

Economie

Oraşul a fost de-a lungul timpului un important centru comercial şi industrial al Transilvaniei, mai ales al Ținutului Secuiesc. Situat într-una din cele mai bogate regiuni forestiere, având în apropiere păşuni şi terenuri agricole întinse, beneficiind de resurse energetice importante, în special gaz metan, de forţă de muncă şi tradiţii meşteşugăreşti apreciabile, Târgu Mureşul a cunoscut o dezvoltare economică treptată, fapt care a stimulat şi dezvoltarea demografică, culturală a oraşului. Nu în ultimul rând poziţia geografică, în centrul arcului Carpatic şi pe malul râului Mureş, a favorizat încă din cele mai vechi timpuri apariţia bâlciurilor, oraşul devenind un important centru de schimburi economice. Acest aspect este reflectat chiar în numele oraşului, pe care a primit în 1616 prin diploma din lui Gábor Bethlen, care a schimbat încadrarea administrativă a oraşului din târg în oraş oraş regesc liber (maghiară szabad királyi város).

Specializarea preponderent industrială a municipiului Târgu Mureş, din timpul regimului socialist, s-a diminuat treptat după evenimentele din 1989. Anii '90 în România, perioada de tranziţie de la socialism la capitalism, au însemnat pentru municipiul Târgu Mureş, ca de altfel pentru multe din localităţile României, restructurarea capacităţilor industriale concomitent cu trecerea economiei din sfera statului în sfera privată, economia municipiului având ca bază comerţul şi serviciile.

După anul 2000 în municipiul Târgu Mureş existau peste 8 500 de agenţi economici privaţi şi câţiva agenţi economici cu capital majoritar sau integral de stat. Alături de agenţii economici cu capital autohton, apar diverse firme cu capital străin, investiţiile străine cunoscând o creştere semnificativă. Conform unor statistici oficiale, investiţiile străine în judeţul Mureş fiind cu aproximativ 7% mai mari decât nivelul mediu de investiţii străine din România. Principalii investitori străini în municipiu provin din Ungaria, Germania, Italia şi Elveţia.

Azomureş este cel mai mare producător de îngrăşăminte din România cu 3 000 de angajaţi, care a fost înfiinţat în anul 1990. Platforma chimică cu sediul central al societăţii sunt amplasate în extremitatea de vest a zonei industriale a municipiului, la o distanţă de numai 5 km de centrul oraşului. Titlurile companiei se tranzacţionează la prima categorie a Bursei de Valori Bucureşti, sub simbolul AZO. Pachetul majoritar al acţiunilor combinatului chimic Azomureş a fost vândut în 2011 către concernul elveţian Ameropa Holding. Valoarea tranzacţiei nu a fost dată publicităţii, însă potrivit analiştilor financiari, pachetul de 75,87% dintre acţiunile ar valora între 100 şi 275 de milioane de euro. Totodată, printre companiile mureşene cele mai importante din România se numără Richter Gedeon, E.ON Gaz Distribuţie, Bioeel, Krönenberger, Geiger, Petry, Herlitz, Sandoz.

Proiectul Digital Mureş, prezentat în toamna anului 2010, are două componente: prima se referă la o infrastructură modernă de servicii public-private iar a doua la construcţia şi dezvoltarea unui parc tehnologic specializat pe informatică medicală. În timp ce infrastructura de servicii public-private va genera potrivit strategiei economii şi va spori confortul cetăţeanului şi al mediului privat, „Oraşul Știinţific pentru Informatica Medicală” va contribui la dezvoltarea industriei, a cercetării la nivel global şi va genera locuri de muncă în Târgu Mureş.

Transport

Municipiul Târgu Mureş are acces direct la magistralele feroviare şi rutiere care îl traversează, lucru care asigură legătura cu principalele oraşe ale ţări şi centrele regionale, atât pentru călători cât şi pentru marfă. Localitatea este un nod de transporturi regional, datorită poziţiei sale în centrul Transilvaniei şi factorilor istorice, care au făcut posibil să ocupe cel mai important loc în rândul oraşelor din Ținutul Secuiesc.

Oraşul este traversat de drumul european E 60 (Bucureşti - Oradea - Budapesta - Viena). Totuşi lipsa interconectării rapide cu partea de est (în special nord-est) a ţării (Coridorul 9 European), privează Târgu Mureşul de legăturile necesare cu aria sa de influenţă economică. Abundenţa fluxului de tranzit şi transport de marfă, coroborată cu lipsa unei şosele de centură adecvate, augmentează traficul intern, perturbând circulaţia în municipiu şi ridicând gradul de poluare.

În 2004 au început lucrările la Autostrada Transilvania, care urmează să aibă un nod rutier la Ogra, la o distanţă de 22 km de Târgu Mureş. În prezent lucrările la secţiunile Câmpia Turzii-Ogra, respectiv Ogra-Sighişoara sunt întrerupte. În martie 2015 a fost semnat un contract pentru realizarea drumului de legătură de la Târgu Mureş spre Ogra.

Prima linie feroviară din regiune a fost dată în folosinţă în 1871 şi a legat Târgu Mureşul cu Lunca Mureşului. Linia Târgu Mureş - Deda - Gheorgheni - Miercurea Ciuc - Sfântu Gheorghe - Braşov a fost finalizată în 1909. Aici, căile ferate se chemau székely körvasút ("calea ferată circulară secuiască") şi făcea legătura feroviară între toate oraşele importante din Ținutul Secuiesc.

În momentul de faţă Gara Târgu Mureş are conexiuni feroviare cu toate oraşele principalele din România, întreţinute de compania naţională de transport feroviar de călători, CFR. Concomitent, există şi două trenuri internaţionale, pe ruta Budapesta - Târgu Mureş (Ady Endre) operate de către Magyar Államvasútak (MÁV). Calea ferată îngustă dintre Târgu Mureş şi Sovata a fost desfiinţată. Gara Mare asigură transportul feroviar spre Bucureşti şi multe alte oraşe principale româneşti, prin linii Intercity. Oraşul dispune şi de două gări secundare, Gara de Nord (sau Gara Mică) din Oraşul de Sus şi Gara de Sud, aflată în vecinătatea combinatului Azomureş, care este de fapt şi gara localităţii Cristeşti.

Târgu Mureşul este deservit de un aeroport internaţional, numit Aeroportul Internaţional "Transilvania", amplasat în imediata vecinătate a oraşului, în Vidrasău. Aeroportul a fost înfiinţat în anul 1936. Primele zboruri au fost executate spre Budapesta şi Cluj cu aeronave de tip Li 2. De-a lungul existenţei sale, aeroportul din Târgu Mureş a suferit o serie de modificări şi modernizări. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, armata germană şi cea maghiară a modernizat şi consolidat infrastructura aeroportului. Odată cu schimbarea locaţiei pe actualul amplasament în anul 1969 s-a construit un nou sediu cu toată infrastructura de bază. Astăzi aeroportul găzduieşte mai mulţi operatori aerieni (Cimber Air, Malév, Tarom, Wizz Air) care în fiecare zi au curse spre Barcelona, Budapesta, Billund, Bucureşti, Bologna, Dortmund, Londra, Madrid, Milano, Paris sau Roma. În anul 2011 traficul de pasageri în Aeroportul Transilvania a fost de 257 303 persoane, în creştere cu 243% faţă de anul precedent.

Principalele mijloace de transport în comun sunt autobuzele, urmate de microbuze operate de o asociere public-privată în peste 30 de linii.

Consiliul Local a aprobat, la sfârşitul anului 2015, achiziţionarea a 80 de autobuze noi, iar primele 20 au ajuns in aprilie 2016. Maşinile sunt EURO 6, cu rampă de acces pentru persoanele cu mobilitate redusă şi cu camere video în interior. Municipalitatea doreşte ca pe viitor să introducă autobuze electrice în Tg.Mureş, autobuze pentru zona periurbană, dar şi un trenuleţ electric

Până la înfiinţarea transportului în comun de persoane modern, cunoscut în forma actuală în oraşul Târgu Mureş, acesta se făcea cu birje de către Asociaţia Profesională a Meseriaşilor din Transporturi. Exploatarea transportului în comun de pasageri a luat fiinţă la 1 mai 1949, cu autobuze transformate din autocamioane uzate, cumpărate din parcul bunurilor sovietice din Brăila.

Sănătate

În domeniul medicinei, oraşul este un centru de excelenţă nu doar la nivelul judeţului Mureş, ci unul recunoscut la nivel naţional şi internaţional prin calitatea şi gradul de specializare al actului medical. În municipiu există unităţi dotate cu aparatură performantă şi cadre medicale cu înaltă specializare, între care se evidenţiază: Spitalul Clinic Judeţean Mureş, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş (care este o unitate regională), Institutul de Asistenţă Medicală de Urgenţă Pre-spitalicească, Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare (SMURD), care la vremea apariţiei sale, era un proiect pilot la nivel naţional şi Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant Târgu Mureş, unitate aflată în directa subordonare a Ministerului Sănătăţii.

Influenţa pe care o exercită serviciile medicale târgumureşene dincolo de graniţele oraşului şi judeţului, o arată faptul că mai mult de 30% dintre pacienţii spitalizaţi în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş provin din alte judeţe.

Oraşul este un important centru universitar în domeniul medicinei. Universitatea de Medicină şi Farmacie oferă o gamă largă de domenii, cum ar fi: medicină generală şi medicină militară, farmacie, stomatologie, tehnică dentară şi asistenţă medicală de urgenţă medico-chirurgicală. Universitatea are un statut multicultural şi multilingvistic, conform legii educaţiei naţionale. Învăţământul este disponibil atât în limba română, cât şi în cea maghiară şi engleză . Programele de cercetare se desfăşoară atât în cadrul instituţiei cât şi în cadrul spitalicesc, existând mai multe proiecte de cercetare realizate cu instituţii partenere din afara ţării.

Personalităţi

Următoarele personalităţi s-au născut sau au trăit în Târgu Mureş:

Oraşe înfrăţite

Municipiul Târgu Mureş se află în relaţii de parteneriat sau de înfrăţire cu nouă oraşe europene. Aceste relaţii se concretizează printr-o permanenţă colaborare în plan economic, social, tehnic şi cultural, prin schimburi de experienţă, parteneriate între societăţile comerciale, acţiuni organizate în comun.

▾   ▾   ▾   show more   ▾   ▾   ▾

Local News

Unitati

IFN ORHIDIS DELTA

IFN ORHIDIS DELTA

TRANS IACOB

TRANS IACOB

Pizza King

Pizza King

FADOR TRANSIMPEX SA MAGAZIN PAPIRUS

FADOR TRANSIMPEX SA MAGAZIN PAPIRUS

VENTRUST CONSULTING

VENTRUST CONSULTING

Matbel Autoglass

Matbel Autoglass

PROFESIA

PROFESIA

PRODCOMSERV DOMART

PRODCOMSERV DOMART

NATURPLAST X

NATURPLAST X

Centrul medical ULTRATEST

Centrul medical ULTRATEST

Media Press

Media Press

ME ROBRIS

ME ROBRIS

Stiinta • Azi Am Invatat

Oferte promovate • ad.info.ro