Sovata, Mureş

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Sovata, Mureş

Sovata (în maghiară Szováta, în germană Sowata) este un oraş în judeţul Mureş, Transilvania, România, format din localităţile componente Căpeţi, Ilieşi, Săcădat şi Sovata (reşedinţa). Este situat pe cursul superior al râului Târnava Mică, la confluenţa cu râul Sovata.

Localizare

Oraş aflat pe cursul superior al râului Târnava Mică, în Depresiunea Praid-Sovata, la poalele dinspre sud-vest ale Munţilor Gurghiu (Carpaţii Orientali), altitudine 475-530 m, 60 km est de municipiul Târgu Mureş (reşedinţa Judeţului Mureş). Se poate ajunge cu maşina pe DN13A Bălăuşeri-Sovata iar cu trenul prin linia de cale ferată 307 Blaj-Târnăveni-Praid. Se învecinează la nord cu dealul Cireşelu de 912 m, la est cu dealul Stejaru de 649 m, la nord-est cu dealul Becheci sau Bicheş de 1080 m, iar la nord-est cu Masivul Gurghiu, vârful Saca de 1777 m.

Istoric

Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt şi cele de la Sovata.

Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezenţa în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificaţii romane. Resursele de sare gemă de la Sovata au avut în imediata apropiere castrul roman de la Sărăţeni. Romanii lucrau numai la suprafaţă, în gropi patrulatere, până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea se putea scoate uşor pe punţi alunecoase şi cu aparate simple de ridicat, după care o părăseau şi începeau alta. Aşa au extras romanii sarea peste tot în Ardeal, iar excavaţiile părăsite au devenit lacuri.

Prima menţionare a localităţii Sovata s-a făcut pe data de 13 septembrie 1578, în actul privilegial al principelui Cristofor Báthory acordat paznicilor exploatărilor de sare de la Sovata. În 1876 s-a primit autorizaţia ca apa lacurilor să fie utilizată pentru băi, iar în 1884 Sovata a fost atestată oficial ca staţiune balneară.

Atestare documentară a oraşului, cu denumirea de Sovata, este din anul 1602.

Obiective turistice

Staţiune cu sezon permanent, Sovata a fost menţionată pentru prima data ca loc tămăduitor într-un document din 1597, dar abia în 1850 devine staţiune balneară. Este înconjurată de dealurile Cireşelu (912 m), Capela (720 m), Bechiş (1.079 m), Dealul Mic şi Muntele de Sare, fiind acoperită cu păduri de fagi, stejari, carpeni, ulmi, castani, brazi şi mesteceni.

Staţiunea are o clima subalpină, cu veri răcoroase (temperatura medie în iulie este de 18,5 °C) şi ierni blânde (temperatura medie în ianuarie este de -3,5 °C). Temperatura medie anuală este de 7,6 °C, iar media anuală a precipitaţiilor este de 750 mm.

Renumele Sovatei se datorează lacurilor Ursu (46.000 m2), Aluniş (9.000 m2), Verde (5.000m2), Negru, Roşu, Mierlei şi Șerpilor, cu ape clorurate (cu concentraţie mare - de la 40 la 250 g/litru) şi sodice, prezentînd fenomenul de heliotermie (vara, temperatura apei variază în funcţie de acumularea căldurii solare în apa sărată, apa caldă fiind protejată de un strat de apă proaspată provenită din râuleţe, care nu se amestecă cu apă sarată, ci se menţine la suprafată, acţionînd ca un izolator termic). Acest lucru face ca vara temperatura Lacului Ursu (18,4 m adâncime), cel mai mare lac heliotermal, să varieze între 10-20 °C la suprafaţă, 30-40 °C la adâncimea de 1 m şi 40-60 °C la adâncimea de 1,5 m.

Staţiunea este indicată pentru tratamentul bolilor ginecologice (insuficienţă ovariană, cervicită cronică, metrosalpingită cronică, sterilitate) dar şi pentru afectiuni degenerative, inflamatorii şi reumatismale (spondiloză cervicală, dorsală şi lombară, artroză, poliartroză, dureri articulare, tendinite, tendimiozită, poliartrită scapulohumerală), stări posttraumatismale (după operaţii vindecate la articulaţii, muşchi, oase, dupa luxaţii şi entorse), pentru boli ale sistemului nervos periferic (pareze uşoare, sechele ale poliomielitei, polinevrite), tulburări endocrine (hipotiroidie, urmare unui tratament endocrinologic), boli cardiovasculare (ulceraţii, acrocianoză).

Staţiunea beneficiază de dotări multiple (pentru băi calde, în cadă sau bazin,cu apa minerală sărată prelevată din lacuri; pentru tratamente ginecologice şi împachetări cu nămol cald; bazine pentru kinetoterapie, instalaţii pentru electroterapie şi hidroterapie; saune; săli de gimnastică medicală; plaje pe malul Lacului Ursu şi Lacului Aluniş etc.); condiţiile de cazare sunt bune (hoteluri, cum ar fi "Danubius", "Brădet", "Aluniş", "Făget", "Căprioara", beneficiind în unele cazuri de bază de tratament proprie, vile, hanuri, moteluri şi cabane). Posibilităţile de recreere şi de practicare a sportului sunt de asemenea numeroase (un club cu sala pentru jocuri mecanice, sala de lectura, cinematograf, bazine acoperite, discoteci, popicărie, excursii la Dealul Saca şi la Vârful Cireşelu etc.).

Sovata în cultura populară

„Du-mă, mamă, la Sovata, să-l cunosc şi eu pe tata!”, „Sovata, unde face Nicu armata” sau „Sovata, unde-i fericită fata”, sunt doar câteva vorbe din popor cu subînţeles care fac referire la specificul uneia dintre staţiunii balneoclimaterice.

Lăcaşuri de cult

Biserica a fost construită între anii 1931-1932 de meşterii localnici Ioan Vadas şi Ludovic Duca, lucrările fiind supervizate de antreprenorul Kinger din Reghin. Pictura interioară a fost realizată în 1936, în tehnica tempera, de Aurel Ciupe. Biserica, iniţial greco-catolică, este folosită în prezent de ortodocşi, în perioada rece a anului. În curtea ei se află mormântul fostului director medical al staţiunii Sovata, Teodor Pascu.

A fost construită în anul 1929, fiind sfinţită în data de 4 august a aceluiaşi an de episcopul Nicolae Ivan. Construirea bisericii a fost sprijinită de miniştrii Alexandru I. Lapedatu, Ion I. Lapedatu şi Alexandru Vlad, de prefectul de Mureş Ioan Vescan, subprefectul Petru Roşca şi directorul medical al Băilor Sovata, Marius Sturza. Importante lucrări de reparaţii au avul loc în anul 1986: a fost retencuit exteriorul şi interiorul şi a fost refăcut acoperişul. Biserica a fost pictată între anii 1990-1994 de pictorul Viorel Maxim în colaborare cu pictorii Daniel Mărăşescu, Cristian Corneanu şi Vasile Maxim. Biserica, care este folosită în lunile de vară, a fost resfinţită la data de 14 august 1994 de I.P.S. Andrei Arhiepiscop de Alba-Iulia.