Sighişoara, Mureş

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Sighişoara, Mureş

Sighişoara (în dialectul săsesc Schäsbrich, Šesburχ, în germană Schäßburg, în maghiară Segesvár, în latină Saxoburgum / Castrum Sex) este un municipiu în judeţul Mureş, Transilvania, România, format din localităţile componente Angofa, Aurel Vlaicu, Rora, Sighişoara (reşedinţa), Șoromiclea, Venchi şi Viilor, şi din satul Hetiur. Municipiul are o populaţie de 28.102 locuitori (2011).

Centru istoric a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judeţul Mureş, având codul de clasificare MS-II-s-A-15806. De asemenea, centrul istoric este inclus în patrimoniul mondial UNESCO.

Istoric

Undeva lângă Sighişoara se găsea postul de pază militară romană Sandava. Localitatea a fost întemeiată de coloniştii germani (de fapt franconi din regiunea Rinului de nord), care fuseseră invitaţi să se aşeze în Transilvania de către regele Ungariei Géza al II-lea pentru a apăra graniţele de est. În această perioadă istorică oamenii de etnie germană au fost denumiţi saxoni, dar coloniştii germani adevăraţi, cunoscuţi ca "saşii din Transilvania", nu au nici o legătură cu saxonii din nord-estul sau sud-estul Germaniei. Aceşti colonişti primesc în folosinţă fundus regius (pământ crăiesc) şi se bucură de drepturi şi privilegii deosebite.

Cronicarul sighişorean Georg Krauss (sau Georgius Krauss, sau Georg Kraus) (1607-1679) menţionează că în anul 1191 locul unde acum se află Sighişoara era locuit, dar prima atestare documentară a aşezării este din anul 1280 sub numele de Castrum Sex. În anul 1298 este menţionată denumirea germană Schespurch (mai târziu "Schäßburg"). Localitatea este menţionată în anul 1367 ca „civitas” (oraş). Numele românesc al oraşului este atestat în scris din anul 1435. Forma „Sighişoara” a pătruns în română pe filieră maghiară, fiind o adaptare a numelui „Segesvár”.

În decursul anilor cetatea Sighişoara nu a fost scutită de vicisitudini, prima fiind marea năvălire tătară din 1241, pe când cetatea încă nu era fortificată. Construcţia zidului cetăţii, care are o lungime de 950 m, a început în 1350. Înălţimea iniţială a fost de 4 m, dar în secolul al XV-lea a fost înălţat cu încă 3-4 m. A avut 14 turnuri (care aparţineau fiecare câte unei bresle) şi 4 bastioane. În prezent mai există 9 turnuri şi trei bastioane, dintre care cel mai reprezentativ este Turnul cu Ceas (Turnul Orelor).

Între anii 1431 şi 1435 Vlad Dracul a stat la Sighişoara, aşteptând momentul prielnic de a urca pe tronul Țării Româneşti. Totodată stăpânea aceste regiuni în numele lui Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei. Se pare că în această perioadă (în 1431) s-a născut la Sighişoara Vlad Țepeş.

În anul 1514, când războiul ţărănesc a lui Gheorghe Doja, se răspândeşte în aproape întreaga Transilvanie, ţăranii din jurul Sighişoarei se strâng în jurul unui anumit Ioan Secuiul (nume românizat).

În anul 1600 cetatea este atacată de trupele conduse de Mihai Viteazul şi mai târziu este atacată şi prădată de trupele conduse de generalul Basta, dar oamenii scapă cu viaţă din cauza plăţii unei răscumpărări de 50.000 de florini, „bani împrumutaţi”, cum menţionează cronicarul Krauss. Mai târziu, în anul 1603 cetatea este atacată de Moise Székely cu trupele turceşti, în anul 1605 este atacată de trupele condusă de Ștefan Bocskai şi în anul 1662 este atacată de trupele conduse de Ioan Kemény. În Sighişoara este ales principe al Transilvaniei Gheorghe Rákóczi I în anul 1630 (1 decembrie), Francisc Rhédei în anul 1657 (2 noiembrie) şi Acaţiu Barcsay în anul 1658 (7 octombrie).

În anul 1646 2.000 de locuitori mor din cauza ciumei, iar în 1709 numărul victimelor este de 4.000.. În anul 1676 oraşul este aproape distrus de un puternic incendiu (624 de case, 7 turnuri de aparare, Biserica Manastirii,). În anul 1788 este din nou conflagraţie.

Între 1703-1711 are loc mişcarea anti-habsburgică din Ungaria şi Transilvania. Curuţii (anti-habsburgicii) - conduşi în regiunea Târnavelor de Vasile Neagu şi Bucur Câmpeanu - au atacat cetatea Sighişoara care era văzută ca fiind de partea lobonţilor (apărătorii imperiului habsburgic). După lupte grele, curuţii îşi dau seama că nu pot ocupa cetatea, şi se retrag.

În anul 1849 oraşul este ocupat de trupele conduse de generarul Forró şi mai târziu din nou este ocupat de trupele conduse de Józef Bem.

Prin bătălia între trupele ţariste intervenţioniste şi armata revoluţionară ungară de pe câmpia dintre Sighişoara şi Albeşti din 31 iulie 1849, Sighişoara a intrat în istoria luptelor revoluţionare din sec. al XIX-lea. În această bătălie a murit, printre alţii, poetul maghiar Sándor Petőfi.

În perioada interbelică Sighişoara a fost reşedinţa judeţului Târnava Mare.

Bresle

Breslele meşteşugarilor din Sighişoara, 19 la număr, şi-au primit primele statute în 1376, statute care aveau la bază legi şi obiceiuri mai vechi. Se iau măsuri pentru interzicerea măririi numărului angajaţilor, se planifică procurarea materiei prime etc. Concurenţa între bresle era acută, iar cea dintre breslele din diferite oraşe era de-a dreptul crâncenă. De exemplu, dacă lăcătuşii din Braşov aduceau la târgul din Sighişoara "lacăte şi broaşte proaste", lăcătuşii sighişoreni aveau dreptul să le confişte.

Meşteşugarii devin tot mai înstăriţi şi ajung să aibă reprezentanţi în sfatul cetăţii, lucru care până atunci era rezervat patricienilor feudali. Primul meşteşugar care a ajuns să intre în sfatul cetăţii, cu funcţie de jurat, a fost un reprezentant al breslei aurarilor, Nikolaus, în 1393.

Breslele au fost desfiinţate în 1884 deoarece îşi pierduseră semnificaţia.

Cultură

Școala din deal este menţionată pentru prima dată în 1522.

Aşa-numitele Richttage ale vecinătăţilor sunt pentru prima dată atestate documentar în anul 1526.

Primul ziar sighişorean, Sächsisches Volksblatt, apare în 1869, între 1872-1900 apare Schäßburger Anzeiger, din 1901 publicat sub numele Schäßburger Zeitung, iar din 1879 până în 1944 apare Großkokler Bote. Toate acestea erau în limba germană.

Sighişoara a avut până la cel de-al doilea război mondial o orchestră simfonică. Între oaspeţii acesteia s-a numărat compozitorul Johannes Brahms, care a vizitat Sighişoara cu ocazia unui turneu concertant.

Unul din cele mai vechi monumente din oraş este Biserica Mănăstirii Dominicane (en:Monastery Church, Sighişoara), construită în a doua jumătate a secolului al XIII-lea în stilul gotic transilvănean.