Iernut, Mureş

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Iernut, Mureş

Iernut, colocvial Ernot, Iernot, (în maghiară Radnót, în germană Radnuten) este un oraş în judeţul Mureş, Transilvania, România, format din localitatea componentă Iernut (reşedinţa), şi din satele Cipău, Deag, Lechinţa, Oarba de Mureş, Porumbac, Racameţ, Sălcud şi Sfântu Gheorghe. Oraşul este situat în vestul judeţului, pe râul Mureş, pe DN13 la 2 km de intersecţia acestuia cu DN14A.

Localizare

Iernut, parte componentă a judeţului Mureş, este situat în partea centrală a Podişului Transilvaniei, pe cursul mijlociu al râului Mureş între localităţile Târgu Mureş (30 km) şi Luduş (14 km), la latitudine nordică de 46°27′13″ şi longitudine estică de 24°14′0″. Altitudinea absolută de 286m se află în zona bisericii romano-catolice. Suprafaţa lui de 106 km2 ocupă 1,5%-2% din judeţul Mureş.

Oraşul Iernut se găseşte pe malul stâng al râului Mureş, pe Drumul Naţional DN15, respectiv pe Drumul European E60, între Târgu Mureş, Turda şi Cluj-Napoca. Comunele învecinate Iernutului sunt: Adămuş, Bichiş, Bogata, Cucerdea, Cuci, Iclănzel, Ogra.

Geografie

Relieful are un aspect tipic deluros, cu unele suprafeţe de şes în parte stângă a Mureşului, acestea fiind de fapt terase ale râului Mureş. Cea mai înaltă dintre aceste terase se află şi la cea mai mare distanţă de localitate, aceasta fiind la Cigaşe, la o altitudine de 448m, următoarea terasă de la I.S.C.I.P, de 8-10m, este una de oraş, altă terasă este cea aluvionară şi este adesea inundată.

În partea dreaptă a Mureşului există un număr redus de terase, locul acestora fiind luat de versanţii cu pante accentuate şi/sau chiar abrupte. Între Iernut şi Lechinţa pantele abrupte suferă prăbuşiri masive datorate înclinării pantelor şi subsăparilor apei Mureşului ducând la un aspect de macro-relief, vegetaţia lipsind complet. Valea Mureşului are o deschidere largă (3–5 km). Interfluviile sunt rotunjite, afectate de alunecări şi rupturi, altitudinea lor maximă fiind de 496m.

Clima din partea de podiş este una continentală, moderată de dealuri şi pădure. Localizarea Iernutului în partea centrală a Podişului Transivaniei, străjuit de lanţurile masive ale Carpaţilor, cu o mare deschidere în partea de NV formează invaziile maselor de aer umed din direcţiile vestice. Carpaţii Orientali constituie o barieră climatică faţă de invaziile maselor de aer din E şi NE.

Temperatura medie a aerului în timpul anului este de aproximativ 9 grade Celsius. Temperatura medie a lunii ianuarie este de aproximativ -3 grade Celsius, iar cea a lunii iulie este de aproximativ 20 de grade Celsius. Cea mai caldă lună a anului este iulie iar cea mai rece este în ianuarie. Ultimele zile cu temperaturi de 0 grade Celsius apar de obicei la sfârşitul lui aprilie, primele îngheţuri apar în octombrie şi durează de obicei 190 de zile. Cele mai însemnate cantitaţi de precipitaţii cad în luna iunie iar cele mai reduse în martie, rezultând o medie anuală de 627,1 mm. Media cantităţii de precipitaţii în luna martie este de aproximativ 26 mm, respectiv 99 mm în luna iunie. Intensitatea vânturilor este redusă şi doar vânturile din NV se apropie de 3 m/s.

Istoric

Localitatea este atestată documentar din anul 1257 cu numele de Ranoltu. Pe situl istoric al oraşului s-au găsit vestigii ale unei colonii romane. În urma săpăturilor arheologice s-au descoperit fragmente ceramice aparţinând epocii neolitice (4500-2500 î.C.). Cele mai vechi documente scrise care s-au păstrat datează din anul 1257. Aici a trăit şi Mihai Apafi al II-lea, principe al Ardealului.

În perioada anilor 1461-1700 Iernutul capătă statutul de târg (oppidum-Radnot), un târg de vite care avea centrul în apropierea actualei periferii a oraşului.

În acest oraş a fost instalată o copie a „Statuii Lupoaicei” („Lupa Capitolina”), simbolul latinităţii poporului român.

În anul 1944, în lunile septembrie-octombrie în apropierea oraşului Iernut s-au dat cele mai grele lupte de pe teritoriul României din cel de-al doilea război mondial. În aceste lupte şi-au pierdut viaţa circa 11.000 de militari români.

În perioada dintre cele două războaie mondiale, Iernutul a făcut parte din judeţul Târnava-Mică (interbelic) şi a fost reşedinţa Plasei Iernut.

Iernutul a făcut parte, pe rând, din Dacia, Imperiul roman, formaţiuni statale specifice începutului de ev mediu (România populară, cnezat, voievodatul lui Gelu), voievodatul Transilvaniei dominat de nobilimea maghiară (sec XII – XVI), principatul Transilvaniei aflat sub suzeranitate otomană (sec. XVII), Imperiul habsburgic (sec. XVII – XIX), Imperiul austro-ungar (1867–1918).

La data de 17 aprilie 1989 localitatea Iernut a devenit oraş.

Primul primar sub guvernare românească a localităţii a fost Ioan Ghip, participant la primul război mondial şi membru al gărzii naţionale din Iernut la vremea respectivă.

Obiective turistice

Biserica Reformată a fost edificată în stil gotic între 1486-1593, astfel este cea mai veche construcţie din Iernut. Fondurile necesare realizării edificiului au fost donate de familia Bogáthi. Iniţial lăcaşul de cult a servit catolicii, dar la mijlocul secolului al XVI-lea când Reforma Protestantă a ajuns în meleagurile mureşene, locuitorii oraşului au devenit reformaţi.

Corul bisericii, având o boltă pe ogive, specifică stilului gotic, precum şi ferestre cu deschideri în arc frânt, face parte probabil din prima etapă de construcţie. Sub cor se cunoaşte existenţa unei cripte a cărei intrare a fost zidită cu ocazia unor renovări mai recente. Arcul de triumf care desparte corul de restul bisericii are o deschidere în arc frânt, nu foarte amplă în raport cu dimensiunile interiorului.

Biserica este alcătuit dintr-o singură navă, acoperită de cu o boltă semicirculară şi având pe latura de vest, deasupra intrării un balcon susţinut de doi stâlpi simpli, adăugat abia în anul 1936. Latura sudică a bisericii păstrează un ancadrament în stil renascentist târziu. Anul 1593, înscris pe frontonul acestuia, de-o parte şi de alta blazonului, ar putea fi luat ca punct de reper pentru o a doua etapă de construcţie,când biserica este mărită din grija nobilului Ferencz Kendy.

La exterior s-a adoptat sistemul de susţinere specific stilului gotic, bazat pe contraforturi.

Turnul a fost ridicat în anul 1909 şi se încadrează stilului neogotic. Partea superioară a acestuia este decorată cu brâuri de cărămidă care urmăresc muchiile turnului sau conturul ferestrelor. În curtea bisericii se găsesc pietre funerare cu blazoanele unor familii nobiliare sculptate în relief.

Clădirea Castelului Rákóczi din Iernut a fost construit de Gáspár Bogáti în stil renascentist (1545). Ancadramentul portalului datează din 1574, fiind realizat tot în stilul Renaşterii. Clădirea a fost modificată între 1650-1660 de principele Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea, după planurile arhitectului veneţian Agostino Serena. Edificiul îmbină elemente ale goticului târziu cu elemente renascentiste.

Imobilul a adăpostit o bună perioadă de timp Liceul Agricol din localitate. Castelul din Iernut, monument înscris în patrimoniul cultural naţional, nu are niciun stăpân din cauza tărăgănării procedurii de retrocedării, riscând astfel să ajungă o ruină din cauza birocraţiei