Sighetu Marmaţiei, Maramureş

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Sighetu Marmaţiei, Maramureş

Sighetu Marmaţiei (colocvial Sighet, maghiară Máramarossziget colocvial Sziget, în traducere Insula, germană Marmaroschsiget, ucraineană Сигіт, Сигіт-Мармароський, Сігету-Мармацієй, slovacă (Marmarošská) Sihoť) este un municipiu în judeţul Maramureş, Transilvania, România, format din localităţile componente Iapa, Lazu Baciului, Sighetu Marmaţiei (reşedinţa), Șugău, Valea Cufundoasă şi Valea Hotarului. Localitatea are o populaţie de 37.640 locuitori (2011), fiind al doilea centru urban ca mărime şi ca importanţă al judeţului după oraşul-reşedinţă Baia Mare. În perioada 2000 - 2012, primarul municipiului a fost Eugenia Godja.

Reşedinţă voievodală (în timpul lui Drag şi Balc), comitat al Maramureşului, reşedinţă a judeţului Maramureş, capitală de raion.

În 1352 primeşte privilegii cu caracter orăşenesc.

Date geografice

Situat la confluenţa râurilor Iza şi Tisa, municipiul Sighet (cuprinzând în anul 2007 circa de 55.000 locuitori) este centrul cultural şi economic al Maramureşului istoric. Pânǎ în 1919 Sighetul a fost reşedinţa comitatului Maramureş, iar în perioada interbelică a fost reşedinţa judeţului Maramureş (interbelic) şi, totodată, reşedinţa plăşii Sighet.

Având o formă triunghiulară, Sighetul se învecinează la nord, prin graniţa de pe cursul râului Tisa, cu Ucraina, la nord-est cu comuna Bocicoiu Mare, la sud şi vest cu comunele Rona de Jos, respectiv Vadu Izei, iar la vest cu comuna Sarasău. Spre sud-vest se află lanţul vulcanic al munţilor Gutâi, acolo unde extravilanul municipiului se învecinează cu comunele Giuleşti, Ocna Șugatag.

Etimologie

Site-ul web oficial al oraşului menţionează că originea numelui oraşului este cuvântul traco-dacic zeget, însemnând cetate. Numele poate veni însă de la cuvântul maghiar „sziget”, pronunţat identic în româneşte, care înseamnă „insulă”, (oraşul fiind înconjurat de ape-râurile Iza, Tisa şi Ronişoara) sau de la numele rutenesc Sihot, cu care era desemnat acest loc de târg în vechime.

Istorie

Pe Dealul Cetăţii - Solovan, care veghează asupra oraşului, există până în zilele noastre o cetate din perioada traco-dacică. Pe întreg teritoriul oraşului au fost descoperite de-a lungul timpului vestigii arheologice din paleolitic, neolitic, epoca bronzului şi epoca fierului, precum şi o aşezare din secolul XI-XII.

Economie

Principalele ramuri industriale au la bază producţia de mobilă şi confecţii. De asemenea, există multe unităţi cu profil comercial, bancar şi unităţi de prestări servicii. Pe data de 15 ianuarie 2007, s-a deschis un nou punct de trecere al frontierei Sighetu Marmatiei - Solotvino, înspre Ucraina.

Transport

Transportul rutier se realizează mai dificil, fiind necesară trecerea Munţilor Gutâi, Țibles, Rodnei, si Munţii Maramureşului.

Din Sighet pornesc curse regulate spre toate văile din Maramureş (Valea Izei, Marei, Vişeului si Tisei), si spre orase ca Baia Mare, Cluj, Oradea, Timişoara.

Transportul rutier se mai realizează prin punctul de trecere al frontierei Sighetul Marmaţiei - Solotvino (nu mai este nevoie de viză) pe podul peste râul Tisa.

Gara Sighetul Marmaţiei este situată pe magistrala 400 a Căilor Ferate Române. Accesul feroviar se face dinspre judeţul Bistriţa-Năsăud (prin Pasul Șetref), urmând cursul râului Vişeu până la vărsarea acestuia în Tisa, în localitatea Valea Vişeului. De aici calea ferată urmează cursul râului Tisa până la Sighet. Prin gara Sighetu Marmaţiei trec şi trenuri ale căilor ferate ucrainene. Prin urmare, între Câmpulung la Tisa şi Valea Vişeului, calea are şi ecartament normal, pentru CFR, şi ecartament larg de 1520 mm, pentru trenurile ucrainene.

Transportul în comun este realizat de societatea Transport Mara-Nord, care deserveşte linii de autobuze bine împărţite în întreg municipiul.

Evenimente

Festivalul Antic si Medieval Aeternus Maramorosiensis, care a ajuns deja la a treia editie (2013)are loc in fiecare an la mijlocul lunii septembrie.

Monumente istorice

pavilioanele vechi ale Spitalului Municipal (sec. XIX);