Borşa, Maramureş

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Borşa, Maramureş

Borşa (în maghiară Borsa, în germană Borscha) este un oraş în judeţul Maramureş, Transilvania, România, format din localităţile componente Băile Borşa şi Borşa (reşedinţa). Are o populaţie de 27.611 locuitori (2011), fiind al treilea cel mai mare centru urban al judeţului din punct de vedere demografic, după municipiile Baia Mare şi Sighetu Marmaţiei.

Etimologie

Etimologia numelui localităţii: din n.fam. Borşa (< n. pers. sl. Borša; sau din n. fam. Borş + suf. top. -a).

Geografie

Borşa se află la 47°39′ latitudine nordică şi 24°39′ longitudine estică. Altitudinea localităţii este la Valea Hotarului de 617 m, în centrul oraşului de 673 m., iar în complexul turistic, la Gura Fântânii de 823 m.

Localitatea se întinde pe o suprafaţă de 47482 ha, lungimea localităţii de-a lungul şoselei care o străbate de la Valea Hotarului – de lângă pasajul de cale ferată, până la Gura Țibăului (Râul Țibău), măsoară 52 km, fiind una dintre cele mai lungi aşezări din ţară.

Relieful zonei este muntos, foarte accidentat, cu pante repezi şi diferenţe mari de nivel. Înălţimile care se întâlnesc în zonă ţin de trei formaţiuni muntoase: Munţii Rodnei, Munţii Maramureşului şi Munţii Țibău. Aceşti munţi înconjoară o depresiune şi sunt aşezaţi ca adevărate ziduri naturale de cetate.

La sud, hotarul oraşului este mărginit de culmile Munţilor Rodnei, cu Vârful Pietrosul Rodnei (2303 m altitudine, cel mai înalt din Carpaţii Orientali şi, care desparte Borşa de judeţul Bistriţa Năsăud), vârfurile Negoiescul Mare şi Repezii.

La poalele vârfului Toroiaga (1929,9 m altitudine – cel mai înalt vârf din din Munţii Maramureşului) este situat unul dintre cartierele oraşului, Băile Borşa.

În partea de răsărit se află Munţii Țibău, unde prin Râul Țibău oraşul are hotar cu Bucovina, mai precis cu judeţul Suceava. În partea nordică dincolo de vârful Toroiaga localitateaq are hotar cu Ucraina, iar spre N-V hotar cu Vişeul de Sus, de care este despărţiţ mai întâi de Valea Vaserului - Valea Răului , iar de comuna Moisei dr către Izvorul lui Dragoş.

Căile de acces rutiere sunt reprezentate de DN18 (Baia Mare – Sighetu Marmaţiei – Vişeu de Sus – Moisei – Borşa – Prislop, Maramureş – Șesuri) care face legătura peste Pasul Prislop cu DN17 (Suceava – Câmpulung Moldovenesc – Vatra Dornei – Bistriţa) şi DN17C (care face legătura cu Bistriţa, Năsăud şi Dej)

Istorie

Prima atestare documentară a localităţii datează din 1353, când se menţionează că făcea parte din domeniul Cuhea ce aparţinea Bogdăneştilor (în jumătatea ajunsă, înainte de acest an, în stăpânirea lui Bogdan). După alte surse, prima atestare datează din 1365 (Bors).

În 1365, regele Ungariei, Ludovic I, confiscă domeniul Bogdăneştilor (inclusiv Borşa, sub numele Borş) şi-l dăruieşte Drăgoşeştilor (fiilor lui Sas: Balc, Drag, Dragomir şi Ștefan), această danie fiind întărită în 1373 şi 1384.

Numele Borşei reapare în documente la 20 iunie 1450, când în această posesie sunt introduşi Nicolae şi Luca, fiii lui Ștefan, şi Nan, fiul lui Hotiko din Vişeu. Un eveniment semnificativ este reprezentat de victoria obţinută de borşeni sub conducerea protopopului Șandor Lupu, asupra tătarilor care se întorceau din ultima incursiune de pradă în Maramureş în 1717, la locul numit astăzi Preluca Tătarilor. Biserica din localitate a fost arsă în această incursiune şi refăcută în anul 1800. Aproape la un secol distanţă în 1895 a fost construită una nouă din piatră, existentă şi azi.[necesită citare] În 1774 Borşa era comună şi parohie.[necesită citare]

Într-o descriere a localităţii din anul 1941 se aminteşte că această comună răsfirată şi risipită are o lungime de 59 km şi o lăţime de 35 km.[necesită citare]

În anii '40, la Borşa se făceau pregătiri pentru organizarea Olimpiadei de Iarnă din anul 1948. Mai exact s-au investit aproximativ echivalentul a 100 milioane euro azi, pentru construirea de pârtii de schi, locuri de cazare, restaurante, instalaţii de transport pe cablu, patinoare, etc. S-a construit cea mai mare trambulină de sărituri cu schiurile numită Tighina, pârtia de schi Olimpia, centrală electrică, cabane de schi, Hotel Sport Olimpia Stibina. S-au organizat în anii '40 mai multe concursuri de schi şi sărituri cu schiurile la care au participat sportivi din Germania, Norvegia, Ungaria, România, etc. Datorită faptului că frontul de est din timpul celui de al doilea război mondial s-a mutat în Pasul Prislop, s-au întrerupt lucrările şi organizarea de concursuri, iar acestea nu au mai fost reluate după 1945. Astfel că organizarea Olimpiadei de Iarnă din 1948 a rămas doar un vis.

Déván István - Directorul proiectului (maghiar)

Szent-Györgyi Albert - Laureat în 1937 al Premiului Nobel - finanţator al proiectului (maghiar de origine română)

Herbert Heiss - specialist în amenajare pârtii de schi (german)

Benedek Frigyes - arhitectul proiectului (maghiar)

Iglóiné Eleőd Anikó - prima concurentă la schi coborâre (maghiară)

Flaviu Jurcă - prefect al judeţului Maramureş şi susţinător al proiectului (român)

Stanislaw Marusarz - constructorul trambulinei de sărituri cu schiurile (polonez)

Sepp Weiler - câştigătorul primului concurs de sărituri cu schiurile (german)

Heinrich Klopfer - săritor cu schiurile (german)

Kovács László - proprietarul mai multor cabane de schi din acea vreme (român)

Kilvády Györgyike - schioare ( maghiară)

Economie

Fiind localitate monoindustrială (minieră) în perioada comunistă, Borşa a fost afectată de dispariţia acestei activităţi începând cu anii 2000. Pe plan local astăzi, activităţile economice principale pe plan local sunt exploatarea lemnului, construcţiile şi turismul. Azi în Borşa există peste 2.000 de societăţi comerciale având activităţi diverse. În oraş funcţionează în prezent 42 de firme ce exploatează şi prelucrează lemnul (gatere şi tâmplării), o carieră de piatră, o fabrică de prelucrare a fibrei de sticlă, două fabrici de peleţi pentru foc, o staţie de betoane, 8 depozite de materiale de construcţii, 4 ateliere de strungărie, 5 autoservice-uri, 7 farmacii, 5 dispensare medicale, un spital, 6 bănci. Odată cu exodul de emigranţi români în vestul Europei, peste 60% din populaţia oraşului lucrează în străinătate în special Italia, dar şi în alte ţări precum Regatul Unit, Franţa sau Spania.[necesită citare]

Turism

Turismul în zonă este dezvoltat, cu maxim hibernal al activităţii, datorită condiţiilor existente pentru practicarea sporturilor de iarnă. Skiul poate fi practicat pe două pârtii pentru avansaţi (Telescaun şi teleschi în zona Stiol) şi una în Băile Borşa cu instalaţie nocturnă. În zona Pârtia Olimpică, Primăria Borşa construieşte o nouă pârtie de schi (care se vrea a fi cea mai lungă din ţară şi printre cele mai moderne din estul Europei) cu instalaţie de transport pe cablu şi o instalaţie de Telegondolă Debraiabilă de 8 locuri. Există încă din perioada interbelică o trambulină de sărituri cu schiurile, unde până în anul 2000 se organizau concursuri internaţionale.

În perioada de vară drumeţiile au ca puncte de interes: Cascada cailor, cariera de piatră – în zona Complexului Turistic, vârfurile Pietrosul Rodnei, Lacul Iezer, cabana meteorologică, lacul Stiol, vârful Toroioaga şi Căldarea Puzdrele. În Pasul Prislop se poate vizita cimitirul eroilor datând încă din primul război mondial cât şi monumentul Preluca Tătarilor, zidit în cinstea localnicilor care au alungat hoardele tătare din Borşa în anul 1717. În Baia Borşa pot fi vizitate izvoarele cu apă minerală, sau zona Fântâna Stanchii situată chiar pe graniţa statului cu Ucraina.

-Lacul Iezer (lac glaciar având forma României)

-Vârful Pietrosul Rodnei (cel mai înalt vârf din Carpaţii Orientali)

-Lacurile Buhăiescu ( o salbă de 3 lacuri glaciare, cel mai adânc având 8 metri)

-zăpezile permanente (sunt pete de zăpadă care nu se topesc niciodată indiferent de cât de caldă este vara)

-Mănăstirea Pietroasa Gârle (este un ansamblu monahal construit în mare parte din lemn, păstrând specificul construcţiilor din Maramureş unde slujesc cele 13 măicuţe şi preotul mănăstirii)

-Monumentul Eroilor (este un ansamblu de 3 obeliscuri amplasate lângă vechiul spital militar din zona gării din Borşa, construit în memoria ostaşilor morţi în Cel de al II-a Război Mondial)

-Biserica de lemn Sfinţii Apostoli Mihail şi Gavril (este singura biserică de lemn din România care are pictura realizată direct pe pereţii din lemn. Este monument istoric, făcând parte din Patrimoniul Naţional, fiind construită la mijlocul secolului XVIII)

-Biserica de piatră Sfântul Ilie (este cea mai veche biserică din zidărie din Borşa, construită în secolul XIX, şi face parte din anul 2012 din Patrimoniul Naţional)

-Vechile exploatări miniere din zona Bălăşina (datează din anii 1800 când se exploata aur şi argint de către o companie austriacă sub comanda generalului Mainz. Există şi vechiul drum pe care se transporta minereul din Borşa în Iacobeni în dăsăgi agăţate pe şeaua catârilor, cunoscut ca şi "Drumul lui Mainz" având o lungime de 65 de km)

-Apele minerale naturale carbogazoase cunoscute sub numele de "Borcuturi" ( se găsesc în toată Borşa, cu preponderenţă pe valea Cislei, dar şi pe văile Fântâna, Birţ şi Cercănel)

-Cascada Cailor (este cea mai mare cădere de apă din România, cu o înălţime de peste 90 m, situată în Parcul Naţional Munţii Rodnei. Este cel mai vizitat obiectiv turistic din Maramureş, cu peste 70.000 de turişti anual)

-Lacul Știol (este un lac glaciar situat la poalele Vârfului Gărgălau, la altitudinea de 1500 m, de aici izvorând râul Bistriţa. Are cea mai curată apă şi cea mai rece dintre toate lacurile din Borşa)

-Schitul Vinişorul (este un ansamblu bisericesc amplasat în sălbăticia pădurii de pe valea Cislei, construit de cel mai bogat borşean, Frank Timiş, ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru viaţa pe care i-a dăruit-o)

-Mănăstirea Sfântul Nicolae (este un ansamblu monahal construit de o familie înstărită din Australia, născuţi în Borşa, drept mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru darul de a avea copii după o aşteptare de peste 10 ani)

-Mănăstirea Sfântul Gheorghe din cartierul Poposala (este construită de un borşean înstărit care a avut noroc în viaţă, muncind peste hotare şi care a donat terenul şi a plătit mai mult de 80% din lucrările de construire)

-Mănăstirea Prislop (este un ansamblu monahal care cuprinde mai multe construcţii, situată exact în Pasul Prislop. A fost construită de borşenii plecaţi peste hotate la muncă, dar cel mai mult a fost finanţată şi construită chiar cu propriile mâini de către Timiş Dumitru zis Tuţa, care şi-a dedicat întreaga viaţă şi toate economiile pentru realizarea acestui obiectiv)

-Pasul Prislop ( este cel mai înalt pas rutier din România, 1416 m, situat la graniţa dintre Maramureş şi Moldova, este locul pe unde au trecut Dragoş Vodă şi Bogdan Vodă, întemeietorii Moldovei. Aici găsiţi cel mai frumos peisaj din România. De aici puteţi vedea în toate cele 4 zări, la vest Maramureşul, la sud Ardealul, la est Bucovina şi la nord Ucraina)

-Drumul Strategic ( este un drum ce leagă Pasul Prislop de graniţa cu Ucraina. A fost construit în timpul Primului Război Mondial de către armata germană, folosind prizonieri ruşi. Are 25 de km lungime, este pavat cu piatră de râu aşezată manual în dungă. Era în timpul celor două războaie mondiale, drumul de aprovizionare cu armament, echipamente şi alimente a trupelor de frontul de est. Este un drum ce urmăreşte creasta Munţilor Maramureşului. Aici veţi găsi privelişti deosebite, imaginile panoramice lăsându-vă fără cuvinte. De-alungul lui veţi întâlni urmele celor două războaie mondiale, cazemate, tranşee, gropi comune ale soldaţilor, cimitirul evreiesc, dar şi multe stâni şi cabane turistice. Din cel mai înalt punct al drumului veţi vedea înspre nord, vechile relee de urmărire şi transmisiuni de la graniţa vechiului URSS.

-Monumentul Tătarilor ( este un monument ridicat în cinstea borşenilor care au luptat cu vitejie împotriva hoardelor tătare în anul 1771, când câteva sute de borşeni, conduşi de Popa Lupu Șandru, au învins o oaste de tătari de peste 10.000 de suflete. Este amplasat la urcarea spre Pasul Prislop în zona numită Preluca Tătarilor)

-Telescaunul din Complex ( este cea mai veche instalaţie de transport pe cablu de tip telescaun de două locuri de fabricaţie românească, funcţională. A fost pusă în exploatare din anul 1986, şi de atunci a funcţionat neîntrerupt timp de 30 de ani. Ea face legătura între Complexul Turistic din Borşa şi platoul Runc, în apropierea Cascadei Cailor)

-Muzeul Rădăcinilor ( este un muzeu privat, situat la graniţa dintre Maramureş şi Suceava. Adăposteşte câteva zeci de sculpturi din rădăcini de lemn de brad realizate manual de unchiaşul Stefan, proprietarul muzeului. Printr-un act semnat între Primăria din Borşa şi unchiaşul Ștefan, după moartea acestuia, exponatele vor trece în proprietatea primăriei şi vor fi expuse la Muzeul de istorie al localităţii)

-Poarta Imperiului (este vorba de vechea bornă care indica intrarea în Imperiul Habsburgic situată pe malul drept al râului Țibou. Aici era la începutul secolului XIX graniţa de est al marelui Imperiu Habsburgic)

-Centrul de Vizitare, Promovare şi Conştientizare a Parcului Naţional Munţii Rodnei (este un obiectiv situat în Pasul Prislop, şi care vă prezintă biodiversitatea de floră şi faună din Munţii Rodnei)

-Casa Muzeu (este o gospodărie ţărănească tradiţională din Borşa, veche de peste 100 de ani, care ne arată cum se trăia pe aceste meleaguri acum un secol. Adăposteşte diverse obiecte casnice folosite în gospodăriile ţărăneşti cum ar fi: îmbrăcăminte, unelte, oale, covoare, lenjerii, icoane, şi fotografii vechi)

-Primăria ( aici veţi găsi expus cel mai vechi artefact descoperit în Borşa. Este vorba de o ulcică, datând din epoca bronzului, având o vechime de peste 3.000 de ani, aceasta fiind găsită de un localnic pe Muntele Geamănul de pe teritoriul Borşei. Tot în sediul primăriei veţi avea posibilitatea de a vedea expoziţia de fotografii vechi şi noi, cu imagini şi oameni de seamă ai localităţii. Cea mai veche fotografie este realizată în anul 1856. Pe un panou mare o să aveţi posibilitatea să aflaţi cum era posibil ca în anul 1948, la Borşa, să se organizeze Olimpiada de Iarnă)

Se poate ajunge relativ uşor la Sighetul Marmaţiei, pe Valea Izei cu toate bisericuţele şi porţile sale din lemn prin care este celebru Maramureşul, sau la Săpânţa pentru a vizita Cimitirul Vesel.

În Borşa există peste 2.000 de locuri de cazare în hoteluri, moteluri, pensiuni şi case de vacanţă. Cele 5 hoteluri de 3 şi 2 stele sunt: Hotel Nord, Hotel Roman, Hotel Victoria, Hotel Cerbu şi Hotel Păltiniş. Primele două dispunând şi de centre SPA cu piscină interioară. În prezent în Borşa există 3 hoteluri care au aparţinut OJT Maramureş şi care sunt lăsate în paragină. Acestea sunt Hotel Cascada (proprietar în prezent CAS Maramureş, Hotel Brădet (proprietar privat) şi Hotel Stibina (proprietar Ministerul Sănătăţii). Dintre pensiuni, amintim: Royal, Dorin, Vălcinet, Rustic, Carmen, Văduri, Pietrosul, Vânătorul, Vaduri, Titi, Borsa, Poiana, Paul, Raluca, Alexis, Fântâna, Hantig, Ancuţa, Anca, etc.

Cultură

Activitatea culturală se desfăşoară în cadrul a două instituţii de profil şi anume Casa de Cultură Borşa şi Biblioteca Orăşenească.

Sub egida Casei de Cultură îşi desfăşoară activitatea Ansamblul Folcloric Prislopul, condus de Șovan Lilia, Ansamblul Colibri (dans modern şi balet), coregraf Raluca Hojda şi Trupa de dans modern Slowners, coregraf Grigiac Petru. Organizarea activităţilor cultural-artistice este realizată de către Grec Silvia Georgeta, Șef Serviciu Cultură. Activitatea culturală este îmbogăţită de festivalurile ”Nopţi de Sânziene”, ”Hora la Prislop”, ”Serbările Zăpezii” şi ”Festivalul Luminii” (organizeazat în parcul de lângă Primăria oraşului şi pe Aleea Inimii din spatele instituţiei administrative).

Înfiinţată în anul 1956 ca şi bibliotecă comunală, aceasta şi-a schimbat statutul în bibliotecă orăşenească în anul 1968, când localităţii i s-a atribuit  statutul de oraş. Instituţia funcţionează ca bibliotecă publică cu caracter enciclopedic. Activitatea este coordonată de către Grec Tinuţa, responsabil de bibliotecă, Timiş Viorica-Daniela, bibliotecar şi Gheorghe Olteanu, referent de specialitate.

Dispune de un fond de carte de aproximativ 20000 volume, reprezentativ, într-o măsură mai mare sau mai mică, pentru toate domeniile cunoştinţelor umane, cu o preponderenţă a documentelor cuprinse în bibliografia şcolară, dat fiind numărul mare al utilizatorilor din această categorie socio-profesională. Amplasată în sediul actual al Primăriei la etajul al II-lea, biblioteca asigură şi organizarea unor evenimente culturale cum ar fi: expoziţii de carte, programe şi activităţi cultural-artistice, lansări de carte, expoziţii de pictură şi activităţi educative. 

Din luna mai a anului 2014, în cadrul bibliotecii s-a înfiinţat Cenaclul Literar ”FLOARE-DE-COLȚ”, care promovează creaţiile proprii ale iubitorilor de literatură din Borşa.

Aşezăminte monahale

În Borşa sunt construite 29 de biserici din care 21 ortodoxe ( Mănăstirea Prislop, Biserica de lemn Fântâna, Biserica Fântâna, Biserica Poiana Sus, Biserica Poiana Jos, Biserica Repedea, Mănăstirea Poposală, Biserica de lemn Centru Parc, Biserica de piatră Centru Monument Istoric, Biserica Centru 1, Biserica de lemn Centru Monument Istoric, Biserica Centru Izvor, Biserica Veche Vălcinet, Biserica Nouă Vălcinet, Biserica Pietroasa, Mănăstirea Pietroasa, Biserica Rotundu, Mănăstirea Baia Borşa, Biserica Baia Borşa, Schitul Vinişorul), Capela Spital, 6 catolice (Biserica Birt, Biserica Rături, Biserica Centru şi Biserica Baia Borşa), o biserică adventistă şi o biserică de ziua a 7-a.

Obiceiuri şi tradiţii din Borşa

De cum începe postul Crăciunului, copiii şi tinerii încep repetiţiile pentru obiceiurile destinate naşterii Mântuitorului şi Anului Nou. Copiii mici pleacă cu steaua la colindat până la miezul nopţii. Numai fetiţele colindă costumate în “Trei Zâne” sau “Trei Crăiţe”. Tinerii şi adulţii colindă toată noaptea costumaţi în “Trei Crai” şi poartă pe cap şepci de carton, înflorate cu staniol în roşu, galben şi albastru, halat alb, brâu din tricolor şi sabie. Între ei are loc un schimb de replici din care reiese că Isus s-a născut şi în final îngenunchează pentru a-i aduce daruri. Viflaimul mic (6 persoane) şi Viflaimul Mare (12 persoane) sunt adevărate piese folclorice în care se povesteşte despre călătoria lui Iosif cu Maria, despre ordinul lui Irod, despre cei trei crai şi cei trei păstori. Îngerul încheie cu o învăţătură morală.

În seara de Anul nou se umblă cu Capra, Ursul, Banda lui Bujor, Pluguşorul. Piesele sunt scrise într-un stil vesel. Personajele au măşti adecvate şi hazlii. Fata, ca să fie frumoasă şi strălucitoare ca mândrul soare, se trezeşte în zori şi aşteaptă până când astrul se iveşte pe cer, rostind: “Mândre soare ce răsai cu douăzeci şi patru de răzişoare/ Cu trei încinge-mă/ Cu trei încalţă-mă/ Cu trei îmbracă-mă/ Cu trei pe obraz mângâie-mă/ Cu trei pe umeri împodobe-mă/ Tri în gene/ Tri sprâncene/ Tri în păr împlete-mi-le...”.

În ajunul Bobotezei se practică şi acum umblatul după cruce. Tinerii sunt trimişi înaintea preotului sau diaconului şi strigă: “Tiralexa grâu de vară/ Și prin pod şi prin cămară,/ Ieşiţi cu lumin-afară,/ Tiralexa, Tiralexa!”. Acum, fetele de măritat caută să fure din adizău câte o crenguţă pentru a o pune seara sub pernă, dorind să îşi viseze viitorul soţ. Rudele, prietenii se adună la sfinţirea casei şi servesc apoi ţuică şi mâncare de post.

De Bunavestire, în ajun, gospodarii curăţă grădinile şi aprind focul pe înserat pentru a îndepărta duhurile rele.

De Florii, se merge la biserică cu mâţişoare care apoi se sfinţesc şi se aduc în casă. Se pun la icoană, pentru a păzi casa de cumpene.

După post şi rugăciune, de Paşte, borşenii merg cu pasca la sfinţit, iar de dimineaţă până la prânz copiii până la 12 ani umblă în tez, primind ouă roşii în trăistuţă. Dacă se întâmplă să se strecoare copii mai mari, li se oferă ca pedeapsă, pentru a râde de ei, pranicul şi cociorva.

În 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe, borşenii sărbătoresc Ziua Oraşului cu slujbă bisericească, urmată de cântec şi dans şi voie bună. Tot acum se sfinţeşte şi caşul, semn al păstrării păstoritului în zonă.

În seara zilei de 24 iunie a fiecărui an, feciorii şi copiii, dar şi fetele învârt deasupra capului făcliile. Făclia este făcută cu câteva zile înainte dintr-un par uscat, care se crapă în 4 sau în 8, iar în mijlocul parului se pune răşină într-un coş din coajă de molid. Pentru a se aprinde mai repede, se pune surcele uscate şi  câlţi. După ce au ars, făcliile se pun în straturile cu zarzavaturi pentru a fi ferite de dăunători. Tot acum, fetele strâng flori de Sânziene din care fac coroniţe pe care le aruncă pe casă pentru a afla dacă se vor mărita sau nu curând. Noaptea, se îmbăiază în locuri neştiute, în apele curgătoare din localitate. De la copiii de 6-7 ani până la oamenii vârstnici, mai aprind pe dealuri, şi în zilele noastre, făclii, fac foc la crucea de uliţi, pentru a alunga gângăniile şi sălbăticiunile de prin holde şi livezi. 12 feciori cu făclii aprinse, descriind deasupra capului cercuri de foc, strigă “Hai, Mări, la Sânziene” sau “Făclia mare, măi coconi”, apoi se avântă într-o roată, dans ritual de mare virtuozitate şi forţă, rostind în cor: “Fugi soare după soare/ Că te-ajunge altu Soare,/ Du-te Soare, zină soare/ Să zină altul mai mare”. Fetele îmbrăcate în alb merg pe malul unei ape curgătoare şi rostesc descântecul: “Sara buna, apă curgă-toare şi mirositoare / Ți-am adus pită şi sare “.

Din 1982 a intrat în tradiţia borşenilor că în ziua de 24 iunie să se organizeze Festivalul Naţional de Folclor “Nopţi de Sânziene”. 

Un alt festival renumit în această zonă este Festivalul Internaţional de Folclor “HORA LA PRISLOP”. Înfiinţat în anul 1968, acest festival reuneşte interpreţi şi ansambluri folclorice din trei judeţe (Maramureş, Bistriţa-Năsăud şi Suceava) şi se desfăşoară în Pasul Prislop în luna august.

Portul popular din Borşa

Costumul femeiesc se compune din năframă în diferite culori, zgărdan din mărgele, cămaşă dreaptă cu motive ornamentale prin cusătură în motive mărunte, fie geometrice, fie de stilizări vegetale în colorit policrom, pieptar în formă de vestă confecţionat din blană de miel, ornamentat cu broderie din lână policromă, predominând roşul, iarna rocul, apoi zadii în dungi late, dispuse orizontal şi fără bordură la capătul de jos, baierele cu care se înfăşoară în talie de mai multe ori şi arareori cu brâie. De asemenea, în Borşa, se poartă sugna de diferite culori, care este asemănătoare unei fuste cu creţi sau pături. Poalele sunt tivite cu ajur, găurele scurte şi cipcă. În picioare, femeile poartă opinci din oargă.

Costumul bărbătesc. Vara, bărbaţii poartă pe cap clop din paie sau pălărie de postav, iar iarna cuşmă. Cămaşa este scurtă cu mânecă largă, fără guler şi cu mânecări frumos ornamentate, gatii, pentru vară, care sunt largi, până deasupra gleznei; cioarecii, un fel de pantaloni groşi din lână, se poartă iarna. Pieptarul este confecţionat din piele de miel, asemănător cu al femeii şi este cea mai deosebită piesă din portul popular al borşenilor. Traista, din fir de lână, frumos ornamentată şi baiere împletite în multe şuviţe, este purtată de femei şi bărbaţi. Copiii poartă costum popular asemănător cu al adulţilor.

Patrimoniu natural din regiunea Borşa

Lista de valori din patrimoniul natural de interes naţional din zona Borşa cuprinde rezervaţii ale biosferei şi parcuri naţionale, precum şi zone cu complexitate mare şi resurse naturale (păduri, ape minerale, resurse balneoclimatice, agro-pedologice şi minerale).

Parcul Naţional Munţii Rodnei

Parcul Naţional Munţii Rodnei este situat în proximitate.

Rezervaţia naturală ˝Pietrosu Mare˝ se află în imediata vecinătate a oraşului Borşa; este cea mai mare rezervaţie naturală complexă (geomorfologică, floristică şi faunistică) din nordul ţării. Din 1979 ea a fost inclusă în reţeaua mondială de rezervaţii ale biosferei.

În perimetrul de protecţie a fost inclus golul de munte cu vegetaţie alpină şi subalpină, precum şi bradul de pădure din regiune. Culmea principală – între vârful Pietrosu Mare (2303 m) şi vârful Piatra Albă (2061 m) – adăposteşte pe versantul nordic trei căldări glaciare, care prin peisajul lor sălbatic, sunt unice în Carpaţii Orientali. Versantul sudic al vârfului Pietrosu Mare adăposteşte Căldarea Buhăescu – Rebra, în care sunt cantonate Tăurile Buhăescului. În rezervaţie se găseşte o vegetaţie diversă, de la cea de deal până la cea alpină, incluzând un număr de specii rare, endemisme rodneene. De asemenea, aici pot fi întâlnite numeroase specii de mamifere şi păsări periclitate de dispariţie.

Rezervaţia Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsinii a fost înfiinţată pentru ocrotirea cocoşului de mesteacăn şi a mediului său favorit – jnepenişul.

Din cele zece puncte populate cu cocoşi de mesteacăn cunoscute în România, patru se află în Munţii Rodnei şi patru în Munţii Maramureşului. Această rezervaţie pare a constitui biotopul optim pentru cocoşul de munte, aici găsindu-se cea mai mare populaţie din ţară.

Rezervaţia Stâncăriile Sâlhoi - Zâmbroslavele din Munţii Maramureşului are statutul de rezervaţie, geologică şi botanică, mixtă. Ea a fost creată pentru ocrotirea plantei Cochlearia pyrenaica, relict glaciar şi specie foarte rară pentru ţara noastră, legată de existenţa condiţiilor de mlaştină eutrofă. De un interes ştiinţific deosebit se bucură şi stâncăriile calcaroase din acest perimetru.

Rezervaţia mixtă „Peştera şi Izbucul Izvorul Albastru al Izei” are scopul de a proteja izbucul (izvorul) de la obârşia Izei, păstrându-i climatul, vegetaţia şi peisajul.

Peştera de la Izvorul Izei are statutul de rezervaţie speologică.

Rezervaţia naturală Piatra Rea este situată la nord de creasta principală a Munţilor Rodnei şi protejează – într-un perimetru de cca. 70 ha – formaţiuni geologice spectaculoase, o floră rară şi un peisaj alpin deosebit.

De asemenea, sunt puse sub protecţia legii o serie de specii de plante şi animale declarate monumente ale naturii.

Aici se pot aminti: Cochlearia pyrenaica, Leontopodium alpinum, Lychnis nivalis, Silene nivalis, Hieracleum carpaticum, Primula longiflora, Soldanella carpatica, Rhododendrom kotschyi, Pinus mugo, Pinus cembra şi Taxus baccata.

Din fauna ocrotită fac parte: Rupicapra rupicapra, Marmota marmota, Lynx lynx, Tetrao urogallus, Lyrurus tetrix, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina.

Pentru ocrotirea lostriţei (Hucho hucho) – specie endemică bazinului dunărean, relict al apelor glaciare – sunt puse sub protecţie cursurile de apă în care ea este cantonată (râul Vaser pe o lungime de 18 km, de la cantonul silvic Cozia până la confluenţa cu Vişeul).

Studiile privind zonele naturale protejate care fundamentează Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional au selectat întregul masiv al Munţilor Rodnei în cazul zonelor cu valoare deosebită.

Localităţi înfrăţite

Borşa este înfrăţită cu localitatea Salgotarjan din Ungaria, iar în prezent stabileşte relaţii de înfrăţire cu localitatea Hliboka din Ucraina, localitatea Borşia din Republica Cehă, localitatea Rokiskis din Lituania şi localitatea Asolo din Italia. Pentru promovarea oraşului în ţările Uniunii Europene, primăria oraşului Borşa a participat la mai multe târguri de turism din ţări precum Polonia, Cehia şi Slovacia.