Buftea, Ilfov

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Buftea, Ilfov

Buftea este un oraş în judeţul Ilfov, Muntenia, România, format din localitatea componentă Buftea (reşedinţa), şi din satul Buciumeni. Localitatea se află în vecinătatea nord-vestică a municipiului Bucureşti, fiind un oraş-satelit al Capitalei. Conform recensământului din anul 2011, Buftea are o populaţie de 22.178 de locuitori, fiind al treilea centru urban al judeţului Ilfov din punct de vedere demografic, după Voluntari şi Pantelimon. Localitatea a primit statutul de oraş în anul 1968, fiind singurul oraş din fostul sector agricol Ilfov şi cel mai vechi oraş din actualul judeţ Ilfov.

Buftea este compusă din şase cartiere (Centru, Studio, Bucoveni, Atârnaţi, Oţetărie şi Săbăreni-Gară) şi localitatea aparţinătoare Buciumeni.

Geografie

Localitatea Buftea se află în câmpia Vlăsiei, în lunca râului Colentina, la 20 km nord de Bucureşti şi la 40 km sud de Ploieşti. Oraşul este străbătut de şoseaua naţională DN1A care leagă oraşul de Ploieşti şi de Bucureşti (cartierul Bucureştii Noi). La Buftea, din acest drum se ramifică spre sud-vest şoseaua judeţeană DJ602, care duce la Chitila (unde se intersectează cu DN7) şi mai departe la Săbăreni (judeţul Giurgiu) apoi înapoi în judeţul Ilfov la Ciorogârla, Domneşti şi Bucureşti (zona Prelungirea Ghencea); şi spre est şoseaua judeţeană DJ101, care duce spre Baloteşti (unde se intersectează cu DN1), Moara Vlăsiei, Grădiştea şi mai departe în judeţul Ialomiţa la Fierbinţi-Târg, Dridu şi Jilavele (unde se termină în DN1D.

Prin oraş trece calea ferată Bucureşti–Ploieşti, pe care este deservită de staţia Buftea.

Istorie

Oraşul Buftea se află aşezat în partea de nord-vest a judeţului Ilfov, la 20 km nord de Bucureşti, în Câmpia Vlăsiei, fiind străbătut de la nord la sud de râul Colentina, cu o salbă de lacuri şi fiind înconjurat de o perdea deasă de păduri rămase aici mărturie a vechiului codru al Vlăsiei.

Malurile sinuoase ale Colentinei au adăpostit din cele mai vechi timpuri numeroase aşezări omeneşti favorizate de condiţiile naturale ale acestei zone. Datorită cercetărilor arhelologice s-a dovedit continua şi intensa locuire umană. S-au descoperit: o vatră de locuire paleolitică, o aşezare neolitică, 8 aşezări din epoca bronzului, 4 din epoca fierului, 12 din secolele al III-lea –a l IV-lea, 2 din secolele al VI-lea – al VII-lea şi 5 din secolele al IX-lea – al XI-lea.

Ca urmare a cercetărilor efectuate a fost identificată cea mai veche aşezare de pe teritoriul actual al oraşului Buftea, satul medieval Măneşti de pe râul Colentina — aşezare atestată încă din perioada lui Mircea cel Bătrân - menţionată pentru prima oară într-un hrisov dat de Alexandru al II-lea Mircea la 15 iunie 1577 prin care Domnul dăruia satul „cu tot hotarul” după ce-l moştenise de la bunicul său Mihnea.

Buftea, devenit oraş prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1113 din 27 mai 1968, este menţionat pentru prima dată în hrisoavele vremii la 20 iulie 1752. Noua localitate cuprinsă în documente era continuatoarea satului Măneşti.

Locuitorii oraşului au participat la războiul de independenţă al României din 1877-1878 (în timpul căruia în satul Buftea a funcţionat un spital pentru răniţi, deschis de prinţesa Maria Alexandru Știrbei), precum şi la Primul Război Mondial, numele celor morţi atunci fiind scrise pe Monumentul Eroilor din centrul oraşului.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, satele Buftea şi Bucoveni făceau parte din comuna rurală Bucoveni din plasa Snagov a judeţului Ilfov, împreună cu satele Atârnaţi, Buciumeni, Flămânzeni, Chitila, Mogoşoaia şi Odăile, care totalizau 3157 de locuitori ce trăiau în 653 de case şi 5 bordeie. În comună funcţionau 2 mori de apă, 4 maşini de treierat cu aburi, 4 şcoli cu 74 de elevi (dintre care 26 de fete) şi 4 biserici.

Datorită Prinţului Barbu Știrbei, s-a realizat Fabrica de Conserve (1903), Fabrica de Vată (1900), Școala profesională (1902), Liceul (1924) opera lui Toma T. Socolescu, Biserica Sfânta Varvara (1934), Ateneu Popular (1934), Biblioteca Populară (1924).

La Buftea s-a semnat Tratatul Preliminar de Pace între România şi Puterile Centrale la 5-18 martie, pe baza căruia încep la Bucureşti la 9-22 martie tratativele în vederea încheierii păcii. Parafarea tratatului preliminar a avut loc la Palatul lui Știrbei aflat pe Domeniul Știrbei din Buftea semnat de guvernul condus de Alexandru Marghiloman.[necesită citare]

În 1925, comuna Bucoveni era reşedinţa plăşii Buftea-Bucoveni a aceluiaşi judeţ Ilfov şi avea aceeaşi compoziţie şi o populaţie de 4799 de locuitori.

Până la sfârşitul perioadei interbelice, comuna se numea deja Buftea, fiind în continuare în 1938 reşedinţă de plasă. În 1950, Buftea a trecut în subordinea raionului Răcari din regiunea Bucureşti, din care a făcut parte până în 1968. Atunci, comuna Buftea a fost declarată oraş, format din localităţile Buftea şi Buciumeni (satul Bucoveni fiind inclus în Buftea), devenind parte din judeţul Ilfov. În 1981, în urma unei reorganizări administrative a zonei, a trecut la Sectorul Agricol Ilfov din subordinea municipiului Bucureşti, sector devenit în 1997 judeţul Ilfov.

Cultură

Pe malul lacului Buftea se află Studiourile cinematografice Buftea, la care s-au produs de-a lungul timpului mai multe filme româneşti, şi care acum este în proprietatea trustului MediaPRO.

Monumente istorice

În Buftea se află ansamblul fostului palat Știrbei, datând de la jumătatea secolului al XIX-lea, monument istoric de arhitectură de interes naţional. El cuprinde palatul propriu-zis, capela, parcul, turnul de apă şi pavilionul de poartă. Palatul a reprezentat locul de reşedinţă al lui Barbu Știrbei, fost domnitor al Valahiei. În capela familiei Știrbei, aproape de castel, regizorul Francis Ford Coppola a filmat câteva scene din filmul „Dracula”.

În rest, în oraş mai există alte nouă obiective incluse în Lista monumentelor istorice din judeţul Ilfov. Șapte dintre ele sunt situri arheologice. Unul este monument de arhitectură — biserica „Sfinţii Împăraţi” din localitatea Buciumeni, fostă biserică de curte ridicată în 1787. Crucea comemorativă ridicată în 1928 în memoria victimelor Primului Război Mondial este clasificată şi ea ca monument de for public.