Urziceni, Ialomiţa

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Urziceni, Ialomiţa

Urziceni este un municipiu în judeţul Ialomiţa, Muntenia, România. Are o populaţie de 15.308 locuitori. Este un oraş de mărime mijlocie ale cărui principale activităţi sunt agricultura şi serviciile.

Poziţia geografică

Municipiul Urziceni este situat în sectorul estic al Câmpiei Române, în regiunea de subsidenţă a Câmpiei Sărata, la confluenţa dintre râurile Ialomiţa şi Sărata. Oraşul se află, aproximativ, la jumătatea distanţei dintre Bucureşti, Ploieşti, Buzău şi Slobozia (circa 60 de kilometri), la intersecţia unor importante căi de comunicaţie rutieră şi feroviară. Aici, se întâlnesc drumul naţional 2 (DN2), care vine dinspre Bucureşti şi se îndreaptă înspre Buzău, Bacău, Suceava, drumul naţional 1D (DN1D), care leagă oraşul Ploieşti de Urziceni, şi drumul naţional 2A (DN2A), care porneşte din Urziceni şi merge spre Slobozia şi Constanţa. De asemeni, în Urziceni se întâlnesc magistrala CFR 700, care vine dinspre Bucureşti şi se îndreaptă înspre Făurei, Brăila, Galaţi, şi secţia CFR 701, care vine dinspre Ploieşti şi merge spre Căzăneşti, Slobozia, Țăndărei.

Istorie

La sfârşitul secolului al XIX-lea, Urziceni avea statut de comună rurală, compusă fiind din târguşorul Urziceni şi satul Cotorca. Comuna era reşedinţa plăşii Câmpul a judeţului Ialomiţa. Urziceni fusese reşedinţa judeţului Ialomiţa, fiind numit căpitănia Scaunului, până în 1832, când reşedinţa judeţului s-a mutat la Călăraşi. Comuna avea o populaţie totală de 2279 de locuitori; acolo funcţionau 2 şcoli (una la Urziceni, una la Cotorca), 2 biserici (ambele în Urziceni, datând din 1828, respectiv 1861), o moară cu aburi, un spital, o farmacie şi un birou telegrafic şi poştal. Anuarul Socec din 1925 consemnează schimbarea statutului Urziceniului în comună urbană, reşedinţă a plăşii Urziceni. Populaţia era de 3526 de locuitori. În 1931, Urziceni era una dintre cele trei comune urbane ale judeţului (alături de Călăraşi şi Slobozia), şi avea arondate şi comunele suburbane Cotorca, Bărbuleşti şi Manasia.

În 1950, oraşul a devenit reşedinţa raionului Urziceni, din regiunea Ialomiţa, apoi (după 1952) din regiunea Ploieşti şi în final (după 1956) din regiunea Bucureşti. În 1968, a pierdut statutul de centru administrativ regional, fiind subordonat judeţului Ilfov. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea oraşului înapoi la judeţul Ialomiţa. Din 1995, oraşul are statut de municipiu.

Monumente istorice

Opt obiective din municipiul Urziceni sunt incluse în lista monumentelor istorice din judeţul Ialomiţa ca monumente de interes local. Toate sunt clasificate ca monumente de arhitectură — conacul Ion Ionescu (1905) de la „Km 56” pe şoseaua Buzăului; casa cu prăvălie (1935) din strada 1918; două case (1889, respectiv 1894) din strada Regele Ferdinand; conacul Gălăţeanu (1931) din aceeaşi stradă; o casă (1885) din strada Mihai Viteazul; biserica romano-catolică (1916) şi casa Mihai Hovaghinian (1926), ultimele două ambele în strada Panduri.

Inundaţiile din 1975

Se întâmpla acum 42 de ani, pe vremea comunismului în Romania. În perioada 9 - 16 iulie 1975, mai multe râuri din România, printre care şi Ialomiţa, au inundat zonele înconjurătoare. La Urziceni, într-o noapte a lunii iulie 1975, oamenii au început să se atenţioneze cu privire la inundaţii. Se ştia deja că Ialomiţa a inundat anumite zone ale Urziceniului şi că apa urma să ajungă şi în centru oraşului. Lumea, îngrozită, şi-a luat obiecte cu ei şi s-au refugiat în podurile caselor. Ziua următoare, auzindu-se că în oraş au căzut mai multe case, lumea a început să plece, în satele vecine neafectate de viitură - la rude sau la cunoştinţe, ori la o casă mare cu o fundaţie înaltă - la marginea oraşului, aşa cum povestesc oamenii. După inundaţii, locuitorii s-au întors şi au început să îşi repare casele.

Nicolae Ceauşescu, preşedintele României de atunci, a luat ţara la pas cu elicopterul, ajungând şi în judeţul Ialomiţa, în municipiul Urziceni şi în comunele Ciochina şi Căzăneşti.

Ceauşescu i-a îndemnat pe cetăţenii comunelor Căzăneşti şi Ciochina să recolteze porumbul, care aşa cum zicea el, era deja copt. Chiar el, cum se aude de la cetăţeni, a luat o coasă în mână şi a dat startul recoltei. Sătenii s-au apucat de recoltatul câmpurilor, în ciuda faptului că toate culturile erau acoperite de apă.

Preşedintele României Socialiste, a venit la Urziceni şi, aşa cum povesteşte lumea, a început să dea din mână, spunându-le cetăţenilor ce să facă.

Transport

Transportul în comun este realizat de diverse firme, existând trasee de autobuz spre localităţile Manasia, Jilavele, Coşereni, Gârbovi, Ion Roată. Nu există trasee interne de autobuz.

Sanatatea

◄ Din punct de vedere documentar, primele măsuri luate în ceea ce priveşte activitatea sanitară se referă la anul 1785 (epidemia de ciumă). În cronica lui Hurmuzachi, volumul I, se consemnează: “La Urziceni izbucnind ciuma s-au închis târgurile, s-a oprit venirea negustorilor şi s-au dărâmat două case infecte”.

◄ În anul 1824, de teama epidemiilor, Domnitorul de atunci, Grigore al IV-lea Ghica porunceşte să se închidă bâlciul din Buzau (Drăgaica) şi cele din Ialomiţa. Bâlciul de la Grindu se mută la Urziceni. dar şi acesta este suprimat ulterior.

◄ Cinci ani mai târziu, se consemnează o noua epidemie de ciumă pe teritoriul oraşului Urziceni.

◄ În anul 1852, Urziceniul contribuie cu 7% din bugetul comunal pentru construirea unui Spital Judeţean.

◄ Un an mai târziu, apare o epidemie de holeră din cauza căreia mor 128 de persoane.

◄ În 1869, se deschide prima farmacie din Urziceni.

◄ 1871 marchează anul înfiinţării primul aşezământ medical, funcţionând cu 3 paturi pe strada Calea Bucuresti, mai exact pe locul donat de Ștefan Stoika.

◄ Tot în acelaşi an, se incepe construirea primului spital din judetul Ialomiţa, pe terenul donat de Alexandru Fochide. Lucrarea este executata de inginerul Metaxa şi a costat 78.184,59 lei.

◄ Spitalul este inaugurat pe 6 decembrie 1894, functionand cu 14 paturi

◄ Între timp, în 1872 apare o epidemie de holeră din cauza căreia mor 128 de persoane.

◄ Pe 18 octombrie 1873, Consiliul General al Judeţului Ialomiţa aprobă prin vot adaugarea a înca 3 paturi.

◄ In anul 1897 se construieste un pavilion pentru autopsii, acesta servind si drept camera mortuara. Acesta a costat 3.900 lei.

◄ Statul de functiuni al Spitalului Urziceni din acea vreme cuprindea un medic care era si medical de plasa al circumscriptiei sanitare, un subchirurg, doua infirmiere, un bucatar, o spalatoreasa, un argat.

◄ In perioada antebelica, printre alti medici care au functionat la acest spital se remarca Ion Nanu Muscel. El a functionat aici intre anii 1901-1906, devenind apoi profesor Universitar la Facultatea de Medicina Bucuresti.

◄ Paturile erau intretinute de boieri, mentionati fiind: Ionita Sava din Cosereni si Dobre Ionescu, mare proprietar in Axintele.

◄ În perioada interbelică a mai funcţionat aici şi Dr. Oscar Veisea, colonel în rezervă şi director al Spitalului Urziceni timp de 16 ani, iar în anii 1940 şi 1950, Dr. I. Rosca.

◄ În 1948 apare înca un medic, Dr. Ciriceanu Dan, doctor internist, dar care îngrijea şi bolnavii contagioşi.

◄ Doi ani mai târziu, în 1950, ia fiinţă Policlinica de pe lângă Spitalul Urziceni, cu 5 specialităţi: interne, chirurgie, pediatrie, stomatologie si radiologie.

◄ Ulterior se înfiinţează cabinetele de ginecologie şi dermato-venerice, dar şi dispensarul TBC.

◄ Astăzi, există două farmacii în locaţii diferite.

Sport

FC Unirea Urziceni a fost clubul de fotbal reprezentativ din Urziceni, care a câştigat campionatul în sezonul 2008-2009, jucând direct în grupele Champions League în sezonul următor, împotriva echipelor FC Sevilla, Glasgow Rangers şi VFB Stuttgart. A reuşit o victorie cu FC Sevilla, câştigând cu 1–0 în meciul disputat pe Stadionul Steaua din Bucureşti. De asemenea, a învins echipa Glasgow Rangers cu un 4–1 pe stadionul acesteia. Echipa s-a desfiinţat însă în vara lui 2011.