Slobozia, Ialomiţa

căutare

Slobozia, Ialomiţa

Slobozia este municipiul de reşedinţă al judeţului Ialomiţa, Muntenia, România, format din localităţile componente Bora, Slobozia (reşedinţa) şi Slobozia Nouă. Oraşul a fost construit pe rămăşiţele vechii cetăţi romane Netindava. Slobozia este cel mai mare municipiu al judeţului Ialomiţa, România. Potrivit recensământului din 2002, are o populaţie de 45.891 de locuitori. Conform ultimelor estimări oficiale ale Institutului Naţional de Statistică, populaţia municipiului este în continuă scădere. Staţiunea balneoclimaterică Amara se află la doar 7 km distanţă de centrul municipiului, dispunând de o infrastructură dezvoltată pentru tratament. Patroni al oraşului sunt consideraţi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, ocrotitorii primului lăcaş de cult construit în această zonă, încă existent, mănăstirea Slobozia, dar ziua oraşului este sărbătorită (încă de la instituire) de sărbătoarea Înălţării Domnului, hramul actualei catedrale episcopale.

Slobozia este cunoscută şi datorită Festivalului de muzică „Trofeul Tinereţii Amara”, ce se ţine în fiecare an în staţiunea Amara, având spectacolul de gală în centrul civic al oraşului, Piaţa Revoluţiei.

Municipiul Slobozia a reprezentat, de-a lungul veacurilor, un important şi înfloritor nod de comunicaţii şi târgovie din zonă. Datorită poziţiei geografice privilegiate, la intersecţia drumurilor ce leagă Occidentul şi Nordul de Orient, el a permis, în decursul vremurilor, dezvoltarea multor activităţi economice şi culturale.

Etimologie

Numele actual al municipiului vine de la cuvântul românesc, de origine slavonă, „slobozie” care desemna o localitate nou înfiinţată care era scutită de anumite dări. Oraşul, aşezat în mijlocul Câmpiei Bărăganului, era foarte vulnerabil la atacurile turcilor şi tătarilor; pentru a încuraja oamenii să se aşeze aici, ei erau scutiţi de aceste dări, de aici şi numele.

Geografie

Municipiul Slobozia este poziţionat în centrul Câmpiei Române, la aproape 130 km est de Bucureşti şi 150 km vest de Constanţa. Oraşul este traversat de râul Ialomiţa, unul dintre cele mai importante râuri din România. Suprafaţa totală a localităţii este de 13.286 ha, din care 11.987 ha extravilan şi 1.300 ha intravilan.

Municipiul se înscrie într-un areal ce face parte din Platforma Valahă, care reprezintă partea coborâtă a Platformei Moesice. Fundamentul solului este foarte vechi şi constituit din cristalin cu strat sedimentar. Arealul este afectat de falii, cea mai importantă dintre acestea fiind cea care trece prin Nordul oraşului, venind din Dobrogea. Relieful localităţii, inclusiv cele 11.987 ha din extravilan, a căror altitudine maximă este de 35 m, este constituit pe nisipuri şi prezintă ondulări, dune şi văiugi, ori depresiuni interdunare orientate N-S sau NE-SV. Se disting în zonă câmpuri, văi, terase şi lunci: Câmpul Ciulniţei, Terasa Ialomiţei, Lunca Ialomiţei, Valea Ialomiţei. Întinderea aceasta a fost acoperită de ape care, spre sfârşitul Paleoliticului, s-au scurs în Marea Neagră, de aceea solul zonei se constituie din formaţiuni aluvionare, cu strat freatic umed şi avansat spre suprafaţă.

Este posibil ca în vatra oraşului să nu se fi făcut prospecţiuni mai serioase ale subsolului, în care se presupune a exista prelungiri ale apelor minerale sulfuroase, ale nămolurilor terapeutice sau ale apelor termale identificate la Amara, Fundata, Ciulniţa şi Perieţi. Acestea s-ar putea adăuga la filoanele zăcămintelor de ţiţei si gaze naturale descoperite în diferite puncte ale zonei, după anul 1960.

Solurile au o fertilitate foarte ridicată, aproximativ 95% din suprafaţa fondului funciar, avantajată şi de relieful de câmpie, permiţând condiţii foarte bune pentru agricultură.

Climatul zonei oraşului este temperat-continental, de tip pontic, cu manifestări de excese, adică secetos şi cu contraste puternice de temperatură între iarnă şi vară. Media anuală a izotermelor este +10 °C şi -11 °C, luna cea mai rece a anului fiind ianuarie (temperatură medie -3 °C), iar cea mai caldă iulie (temperatură medie +32,6 °C). Rezultanta este o amplitudine medie a temperaturii de 25,6 °C, care este una dintre cele mai ridicate din ţară.
În ceea ce priveşte precipitaţiile, zona are caracter de ariditate. Cea mai uscată lună este februarie (19,0 mm), cea mai umedă este iunie (70,2 mm), media anuală a precipitaţiilor fiind de 456 mm. Cantitatea maximă de precipitaţii la Slobozia în 24 de ore a fost de 69,8 mm şi s-a înregistrat la 20 august 1949.
Vânturile predominante sunt crivăţul iarna şi vara băltăreţul.

Istorie

Cercetările arheologice au dus la descoperiri ce confirmă existenţa unor aşezări umane în perimetrul actual al oraşului încă din perioada neolitică (cca 3000 î.Hr.), ca şi prezenţa neîntreruptă a comunităţilor locale în acest teritoriu până în epoca feudală, când localitatea începe să capete importanţă.

Am dat domnia mea şi slobozie pentru trei ani, care va vrea să vină să trăiască în această silişte (Slobozia lui Ianache)

Aşezarea Sloboziei în această parte a Bărăganului s-a datorat unor motive comerciale. Aici, pe malurile Ialomiţei, se întâlneau două drumuri comerciale importante: primul venea din Europa centrală, ajungând la Braşov, Bucureşti, apoi Oraşul de Floci (vestit târg medieval distrus complet in jurul anului 1780) şi, in fine, Constanţa; al doilea lega Orientul Apropiat de Țara Românească prin Constantinopole, Silistra, Călăraşi, Oraşul de Floci, Brăila, Galaţi.
Primul document care aminteşte de existenta satului Vaideei (Slobozia de azi) este hrisovul emis de Radu Mihnea, în martie 1614, în care postelnicul Ianache Caradja menţiona că Siliştea satului Vaideei din judeţul Ialomiţa tot şi cu tot hotarul, oricât împrejmuieşte vechiul hotar... suszisa silişte s-a aflat domnească, a fost pustie, fără oameni încă din zilele răposatului Mihai voevod din primii ani ai domniei lui până în zilele domniei mele, la cel de-al treilea an al domniei în Țara Românescă, fac împreună atâta vreme 20 de ani. Iar mai departe în hristov se precizează că am dat domnia mea şi slobozie pentru trei ani, care va vrea să vină şi să trăiască în această silişte...

Documentul ne arată că în aceste locuri existase o aşezare mai veche, cunoscută sub denumirea de Vaideei, ce fusese pustiită de război cu 20 de ani înainte, în timpul domniei lui Mihai Viteazul, deci în 1594, acesta fiind anul primei atestări documentare a localităţii; iar "slobozie", după cum a explicat şi călătorul cărturar Paul de Alep, care a vizitat Slobozia în 1658, însemna un teritoriu liber, unde cine se asează e scutit de anumite obligaţii fiscale. Aceste privilegii au fost reconfirmate de alţi voievozi: Leon Tomşa (în 1630), Matei Basarab (1635 şi 1636), Grigore Ghica (1672), Șerban Cantacuzino (1679 şi 1682), Constantin Brâncoveanu (în 1688). În toate aceste hrisoave de slobozire denumirea Vaideei a fost înlocuită, mai întâi cu apelativul Slobozia lui Ianache, iar din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea i se va spune, mai simplu Slobozia.

După slobozirea de dări a satului Vaideei de către voievodul Radu Mihnea, urmată şi de acţiuni similare ale altor domnitori, denumirea de Vaideei este înlocuită mai întâi, cu "Slobozia lui Ianache", iar din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea i se va spune simplu Slobozia. În zonă şi pe actuala vatră a oraşului au mai existat şi alte aşezari: Cuiburile, Cetăţele (distrus de tătari), Slăvica, Bora şi Doiceşti.
Cel mai vechi sat din vatra Sloboziei a fost Cetăţelele, localizat în partea de Sud-Vest a actualului municipiu. Este menţionat în documente la 16 iulie 1538, când era întărit de voievodul Radu Paisie, împreună cu mai multe sate, spătarului Drăghici, vistierului Udrişte şi comisului Vintilă, care primeau în această zona mai multe moşii şi sate ce se întindeau de la cotul Ialomiţei din jos de Oraşul de Floci până în dreptul satului Tătariul, aflat pe moşia Lata, în dreptul văii Sărata (adică până în dreptul localităţii Motâlva de pe malul lacului Amara).
Satul Bora (Buora, Boora- cum mai este consemnat în documente) este menţionat din anul 1571 (deci, conform acestor documente, cu 23 de ani înaintea Sloboziei). Hrisovul de la 20 martie 1571 arăta că acest sat exista din timpul lui Pătraşcu cel Bun (1554-1558), el constituind subiect de dispută între boierul Badea şi vătaful Zlate. În anul 1577, Bora va intra în posesia vornicului Ivaşcu şi a nepotului său, Albu postelnicul, care l-a primit moştenire de la Elena, soţia vătafului Zlate pentru că le sunt vechi şi drepte averi şi ocine de moştenire.
Ulterior, o parte din moşia Bora va intra în posesia Episcopiei din Buzău, care va se va îngriji să populeze satul, destrămat din cauza trecerii neîntrerupte a trupelor otomane şi tătăreşti în perioada 1595-1600.

Dintr-o catagrafie a satelor plăşii Ialomiţa întocmită la 10 aprilie 1837 de epistatul Constantin Doicescu şi înaintată Ocârmuirii judeţului Ialomiţa, aflăm că în acel an din cele 125 de familii ale Sloboziei 91 erau de ţigani. Satul Slobozia avea în acel an 612 locuitori, erau lucrate 1.360 de pogoane de pământ (se cultivau numai grâu, porumb, orz şi mei) şi se aflau în proprietatea locuitorilor 161 de cai, 447 boi, 195 vaci, 672 oi, 8 capre, 161 de râmători şi 205 stupi de albine.

La 23 iunie 1922 s-a constituit Comisia Consultativă Heraldică, de pe lângă Ministerul de Interne, compusă din istorici, heraldişti, sigilografi, muzeografi, genealogişti etc. Această comisie va lucra intens şi, în perioada 1924-1936, avea să stabilească stemele a peste 170 de municipii şi oraşe ale ţării. Pentru oraşul Slobozia, comisia a fost nevoită să creeze o stemă cu totul nouă, oraşul neavând un astfel de însemn heraldic până la acea dată.
În termenii consacraţi, prima stemă a oraşului poate fi descrisă astfel: într-un scut triunghiular cu baza arcuită, pe un câmp de azur este amplasat un turn de mănăstire de argint, dotat cu o poartă cu grătarul ănchis, tot din argint, şi o fereastră larg deschisă; turnul se termină cu o cruce trilobată, ortodoxă, tot din argint. Scutul este timbrat de o coroană murală cu trei turnuri, simbol al oraşelor care nu erau reşedinţă de judeţ.
Interesant este faptul că, după declararea Sloboziei ca oraş-municipiu (1 august 1979), Comisia Locală de Partid şi de Stat nu a acceptat în stema propusă - pentru sugerarea trecutului istoric - niciun element din prima stemă a oraşului. De asemenea, nu au fost acceptate nici elemente din stema lui Matei Basarab, ori din mănăstirea ctitorită de domnitor. În aceste condiţii, deşi la Comisia Centrală de Partid şi de Stat au ajuns patru proiecte de stemă pentru municipiul Slobozia, aceasta nu a acceptat nicio variantă, datorită absenţei elementului de sugestie istorică.
În actuala compoziţie heraldică se remarcă un scut tăiat printr-o diagonală galbenă ce poartă însemnele economiei locale: agricultura şi industria chimică. În partea superioară dreaptă, pe fond albastru, este reprezentată o construcţie religioasă simbolizând mănăstirea "Sfinţii Voievozi", iar pe câmpul din stânga jos, pe fond roşu, este plasat un pergament desfăşurat, purtând un sigiliu. Scutul este timbrat în partea superioară de o coroană murală de argint, alcătuită din şapte turnuri crenelate, însemn specific al centrelor urbane - municipiu reşedinţă de judeţ.

Primul primar al comunei urbane Slobozia a fost Ion Constantinescu, ales în fruntea localităţii încă din 1907.

În urma acestor stricăciuni nu a fost acordată nicio despăgubire.

Evenimentele, atmosfera politică şi starea de spirit a populaţiei îngrijorau mult autorităţile în preajma implicării României în cel de-Al doilea Război Mondial. La 20 mai 1940, Prefectura judeţului Ialomiţa a transmis Primăriei Slobozia un document grăitor în acest sens, în care se spune, printre altele: In cercuri restrânse, o seamă de interesaţi, sau de înstrăinaţi, de alarmişti de profesie şi de năuci cu minţi aprinse în căutare de noutăţi cu orice preţ, îşi permit să invente sau să colporteze svonurile cele mai lipsite de temei, să lovească admirabila rezistenţă morală a populaţiei, sau să provoace rătăciri printr-un alarmism nesăbuit, care creează ipotezele neverosimile pentru viitorul apropiat (...). Nu se poate îngădui, asemenea persoane să caute potolirea îngrijorărilor lor sau urmărirea unor scopuri condamnabile prin neliniştirea inutilă a altora, pe străzi, în pieţe publice, la bursă, în cafenele (...). Veţi executa fără cruţare şi fără şovăire, întocmind actele şi deferind justiţiei pe toţi acei care se abat de la prevederile legilor în vigoare (...).
Slobozia intra în cel de-al doilea război mondial într-o economică şi socială modestă. Cu circa două luni înaintea conflagraţiei, la 6 aprilie 1941, un inventar al oraşului, făcut de Primărie înfăţişa o Slobozie care avea o populaţie de de 7.292 suflete (Slobozia Nouă avea 1.333 locuitori); existau 69 de străzi, pe 15 dintre acestea erau amenajate trotuare, două erau pietruite şi una singură (Matei Basarab) pavată cu piatră cubică de granit, în suprafaţă de 11.160 m.p. Industria oraşului era reprezentată de două mori (Duru şi Ștefan Dedinschi), o ţesătorie mecanică pentru pânză şi o presă mecanică pentru ulei, o instalaţie mecanică de tricotaje, trei darace de lână şi două sifonării ("fabrici pentru ape gazoase").

În jurnalul de operaţii militare al Diviziei 10 Infanterie se consemnează amploarea luptelor purtate la Slobozia, în zilele de 29-30 august 1944: Inamicul a fost dezarmat şi capturat în zona est Slobozia. Rezultatul luptei: pierderi proprii - un ofiţer mort şi doi ofiţeri răniţi, 14 trupă morţi, 23 trupă răniţi; pierderi inamic - 89 morţi, 136 răniţi, 340 prizonieri, 20 maşini parte distruse - parte capturate.
Aprecieri precum a existat intenţia foarte clară a nemţilor de a distruge oraşul Slobozia, Blindatele germane trăgeau în tot ce rămăsese viu şi nedistrus, peste tot numai flăcări, fum, morţi şi răniţi; ori cele care evocă finalul încleştării, în dimineaţa zilei de 30 august 1944: Peisajul înconjurător, oraşul arăta ca după un adevărat dezastru: mormane de moloz şi de fer arzând, şanţuri pline cu morţi şi răniţi, maşini blindate răsturnate ori scoase din funcţiune încă arzând. Peste tot mirosea a pucioasă şi fier topit - aceste aprecieri, deci, redau sugestiv amploarea unor crâncene operaţiuni militare desfăşurate la Slobozia. Cu acest prilej, a fost remarcat şi eroismul unor slobozeni - Dinu Frăţilâ, Constantin Dodu, Andrei Constantin, Gheorghe Gologan, Ion Bucur. Despre caporalul Vasile Constantin se relatează că, deşi se afla la părinţii din Slobozia în concediu, s-a alăturat ostaşilor combatanţi şi, ajutat de un elev de liceu, a montat o mitralieră în zona mănăstirii şi s-a implicat în lupte. A fost rănit şi a decedat la spitalul din oraş.
În cea mai fierbinte dintre zile, 29 august, operatoarele telefoniste de la centrala telefonică a oraşului, Elena Ionescu şi Ioana Zamfir Bazac (căsătorită Busuiocescu), au sfidat primejdia morţii şi au rămas la posturile lor, reuşind să menţină legăturile telefonice de care avea nevoie centrul de comandă militară instalat chiar în clădirea poştei. Acest obiectiv a fost ţinta unui foc susţinut şi, la ora 14, Elena Ionescu a fost grav rănită fiind înlocuită de sora ei.

Legea nr.5/6 septembrie 1950, prin care tradiţionala împărţire administrativ-teritorială a ţării în judeţe şi plăşi era înlocuită, după model sovietic, în regiuni şi raioane plasează Slobozia printre cele 192 de reşedinţe de raion din Republica Populară Română. Timp de doi ani, până în 19 septembrie 1952, raionul Slobozia va face parte din regiunea Ialomiţa, cu reşedinţa la Călăraşi (împreună cu raioanele Călăraşi, Feteşti, Lehliu şi Urziceni), după care va trece la regiunea Bucureşti. În subordinea oraşului se aflau, la acea vreme, localităţile Bora şi Slobozia Nouă.
După anii 1960 localitatea a profitat din plin de fondurile provenite din comerţul de pe Dunăre, la vremea aceea judeţul întinzându-se şi pe zona ocupată astăzi de judeţul Călăraşi. Aceste avantaje au facilitat o reamanejarare urbanistică drastică, dar bine organizată, ce a transformat localitatea. Aceasta, imbinată cu dezvoltarea industrială forţată (Fabrica de Ulei, Combinatul Chimic, Complexul Furfurol) au provocat o creştere demografică fără precedent pentru localitate.

Ultima perioadă menţionată a marcat şi alte intervenţii în structura urbană a Sloboziei: dezafectarea zonei PECO şi mobilarea ei cu blocuri de locuinţe şi spaţii comerciale care potenţează monumentalitatea edificiului din fundal, cel destinat serviciilor de Finanţe Publice: eliberarea depozite a spaţiului urban în care s-a construit un mare magazin de mobilă, devenit apoi prin reamenajare Muzeul Naţional al Agriculturii; configurarea pieţei agroalimentare prin construirea unei mari hale cu parter şi etaj şi a unui platou acoperit; realizarea celor două esplanade în care domină solemnitatea monumentelor lui Mihai Viteazul (pe Bulevardul Unirii) şi al Eroului Necunoscut din Primul Război Mondial (în Parcul Tineretului).
Tot în această perioadă au fost realizate importante lucrări de interes tehnico-edilitar: colectoare de ape menajere şi staţia de epurare a apelor uzate, termoficarea cu agent termic de la Combinatul Chimic, echiparea blocurilor pentru distribuţia de gaz metan, înălţarea şi consolidarea digului de pe malul stâng al Ialomiţei etc.
După evenimentele din decembrie 1989, unele dintre marile proiecte urbanistice ale Sloboziei au fost abandonate sau amânate: construirea unei noi gări C.F.R., realizarea unui pasaj peste calea ferată la intrarea dinspre Bucureşti şi a unei promenade pietonale pe strada Episcopiei, terminarea lucrărilor începute la Parcul Sportiv din zona sud-estică a localităţii (stadion cu 18.000 de locuri pe gradene, un complex polisportiv şi, în perspectivă, o Sală a Sporturilor).
În anii ce au urmat după decembrie 1989, a apărut în zona de Nord a oraşului un nou cartier de locuinţe individuale, pe Bulevardul Chimiei a continuat mobilarea urbanistică (lăcaşul de cult adventist, sediul B.C.R., sediul societăţii de electricitate, un cartier rezidenţial) şi, nu în ultimul rând, în Parcul Tineretului a fost construită şi sfinţită Catedrala Episcopală, iar pe artera principală a oraşului a apărut edificiul CEC.

În ziua de vineri, 22 decembrie 1989, după ora 13, când Nicolae şi Elena Ceauşescu fugeau cu elicopterul de pe acoperişul sediului CC al PCR, la Televiziunea Română Mircea Dinescu şi Ion Caramitru anunţau căderea dictaturii, rpin cuvintele "Fraţilor, am învins!". Erau şi momentele în care, la Slobozia, profesorul Oliviu Vlădulescu venea în faţa judeţenei de Partid (actuala clădire a Prefecturii judeţului), strigând din toate puterile către ferestre: Ieşiţi afară, comuniştilor! Plecaţi! A căzut Ceauşescu al vostru, plecaţi!. Oamenii de pe stradă au început să se adune, la început mai sfioşi şi mai temători, iar mai apoi însufleţiţi de o agitaţie ce creştea odată cu sporirea curajului ce-i anima. Câţiva dintre ei au forţat intrarea în sediu, alţii li s-au adăugat apoi şi. în timp ce aceştia umblau gălăgioşi şi fără niciun ţel pe holuri şi prin birouri, activiştii din sediu au fugit care pe unde a putut. Revoluţionarii au evacuat-o din sediu pe Alexandrina Găinuşe, prim-secretar al judeţenei de Partid, după ce aceasta încercase, zadarnic, să se adreseze, de la balconul instituţiei, mulţimii agitate. Aceeaşi soartă a avut-o şi Gheorghe Glodeanu, prim-vicepreşedinte al Consiliului Popular Judeţean.
În orele următoare, pe fondul creşterii stării de agitaţie în oraş, în care doar anumite personaje din rândul unor activişti de partid, din Securitate, Miliţie sau Procuratură se retrăseseră într-o aşteptare prudentă, revoluţionarii au avut tentative de a se organiza. După miezul nopţii, ziarul comunist "Tribuna Ialomiţei" apărea ca "tribună" a Revoluţiei sub un nume nou - "Ialomiţa liberă". Noaptea de 22/23 decembrie s-a consumat într-o atmosferă bezmetică, oamenii nu ştiau exact ce li se întâmplă, iar de sâmbătă evenimentele s-au precipitat luând o turnură periculoasă: pretutindeni circulau tot felul de zvonuri despre iminente pericole, se anunţau atacuri aeriene, despre apa potabilă a oraşului se vorbea că ar fi fost otrăvită, că nişte copii ar fi fost luaţi ostatici, că se îndreaptă spre oraş coloane ale unei armate periculoase şi alte asemenea. Sâmbătă noaptea a început să se tragă sin toate şi spre toate direcţiile cu armament şi muniţie de luptă, TABurile Unităţii Mecanizate UM 1088 Slobozia mărşăluind pe cele două artere principale ale oraşului (Bdul. Matei Basarab şi Bdul. Unirii). În aceasta noapte au murit şapte oameni. Tânărul ofiţer de Securitate Gh. Iancu Sârbulescu şi şoferul ambulanţei în care se afla, Constantin Stan, au fost practic ciuruiţi de aproape 60 de gloanţe. Lor li s-au adăugat alţi cinci morţi: Stan Decu, Dragomir Hâj, italianul Sacchi Paolo, Mărăcinică Nicolae şi Nedelcu Iancu, fără să se ştie până astăzi de ce au murit aceşti oameni. În zilele ce au urmat s-au încercat mai multe variante pentru coagularea unei puteri locale şi abia pe 26 decembrie, după împuşcarea soţilor Ceauşescu, s-a constituit Consiliul Judeţean al Frontului Salvării Naţionale, alcătuit din 54 de persoane şi avându-l în frunte pe ofiţerul Constantin Sava. Prin Decretul nr.8/7 ianuarie 1990, acest Consiliu îşi va pierde atribuţiile, întrucât se înfiinţa Primăria judeţeană, condusă atunci de Gheorghe Savu. La Primăria Sloboziei, abia luni, 25 decembrie, s-a constituit o firavă structură de conducere, care se va consolida abia la 19 ianuarie 1990. Primarii s-au succedat destul de rapid: Adrian Adrienescu, căpitanul Alexandru Stoica, ing. Dumitru Drăghici şi, la primele alegeri locale din luna februarie 1992, ing. Ioan Pinter.

A fost perioada în care oraşul a început să "funcţioneze": s-a introdus gazul metan în ultimele 925 de apartamente, încheindu-se şi montajul conductei principale de gaz, s-au continuat lucrările la câteva blocuri aflate în construcţie, fiind finisate şi predate locatarilor 132 de apartamente, a început construcţia unei noi şcoli (care a devenit Liceul de Artă "Ionel Perlea"). Tot în această perioadă s-a realizat şi s-a dat în exploatare la centrala telefonică legătura automată pe relaţia internaţională. La 17 iulie 1990, ziarul "Ialomiţa liberă" nota că în prima jumătate a anului valoarea produselor industriale obţinute în judeţ era cu 6,5% mai mare decât nivelele stabilite, la această realizare contribuind un număr de 30 unităţi economice, dintre care cele mai multe erau din Slobozia: Întreprinderea de Producere şi Industrializare a Cărnii de porc (IPIC), Combinatul Chimic, Întreprinderea de Morărit-Panificaţie (IMP), Întreprinderea de Colectare şi Industrializare a Laptelui (ICIL), întreprinderea de ulei şi altele.
în luna februarie apărea revista "Provincia", iar în luna iulie ansamblul folcloric "Doina Bărăganului" efectua un turneu de două săptămâni în Franţa. În sfârşit, tot în această perioadă a fost eliberată prima autorizaţie de liberă practică privată (conform Decretului-Lege nr.54) şi a fost repartizat cu uşurinţă de municipalitate un spaţiu pentru activităţi comerciale. Beneficiar - Ilie Alexandru, cel care în anii următori va construi "Imperiul Hermes".

Servicii publice

În zona municipiului Slobozia s-au realizat lucrări de apărare împotriva inundaţiilor prin îndiguirea şi regularizarea cursului râului Ialomiţa, iar în bazinul hidrografic al râului s-au executat lucrări de amenajare complexă reprezentate de acumulări pe cursul superior şi mijlociu în vederea atenuării viiturilor. Starea digurilor nu este pe deplin satisfăcătoare datorită neîntreţinerii lor.

Municipiul Slobozia dispune de un sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă care deserveşte consumatorii casnici, consumatorii publici şi o parte din consumatorii industriali. Din acest sistem se alimentează şi oraşul Amara. În prezent se foloseşte frontul de apă captat din Dunăre (în dreptul comunei Modelu), dar se doreşte schimbarea sursei apă de suprafaţă cu apă din pânza freatică în special datorită faptului că în prezent orice accident de poluare chimică sau radioactivă a fluviului Dunărea poate constitui o ameninţare pentru municipiu, acesta putând rămâne fără apă o perioadă îndelungată. O altă categorie de disfuncţionalităţi o constituie subdimensionarea unor conducte şi utilizarea unor conducte de azbociment, material care s-a demonstrat a fi nociv pentru sănătatea populaţiei.
Dată fiind poluarea fluviului Dunărea şi expunerea municipiului Slobozia la accidente de poluare chimică şi radioactivă Consiliul Local al Municipiului a decis implementarea unui proiect care constă în schimbarea sursei de apă care să alimenteze reţeaua de apă potabilă a municipiului. O rezervă de apă cu un grad ridicat de potabilitate a fost identificată şi primul foraj a fost executat în vederea realizării unei surse de apă subterane din frontul de captare paralel cu DN 21 Brăila, Călăraşi de la adâncimea de 110 m din stratul hidro-geologic Frăţileşti (alimentare începută la data de 1 iulie 2009). Utilizarea apei din sursă subterană va duce la reducerea numărului de afecţiuni de origine hidrică, reducerea riscului de întrerupere a alimentării cu apă urmare unor accidente ecologice pe fluviul Dunărea, creează apariţia unui disponibil de apă care va fi folosit la dezvoltarea ulterioară a reţelei municipale de apă şi poate face din municipiul Slobozia furnizorul de apă din zona periurbană.

Apele uzate menajere sunt colectate şi transportate către staţia de epurare prin intermediul unei reţele gravitaţionale cu trei trepte de pompare. Canalizarea pluvială evacuează apa din precipitaţii direct în râul Ialomiţa şi într-unul dintre canalele de desecare. Principala problemă a reţelei de canalizare este faptul că aceasta a rămas în urma reţelei de alimentare cu apă, existând zone importante din municipiu care nu beneficiază de colectoare de canalizare la care se adaugă şi faptul că o mare parte din colectoarele menajere au devenit subdimensionate datorită racordării de noi consumatori. Reţeaua de canalizare trebuie extinsă şi pe platformele industriale ale oraşului, în special pe platforma Vest. Lucrărilor de extindere trebuie să li se adauge lucrări de decolmatare a canalizării pluviale. Modernizarea şi extinderea canalizării menajere şi a celei pluviale trebuie corelată cu modernizarea uzinei de epurare a oraşului, în special datorită faptului că staţiile de preepurare ale agenţilor industriali funcţionează necorespunzător, ceea ce duce la creşterea încărcăturii poluante deversate în râul Ialomiţa.

Urmare creşteri preţurilor la agentul termic numeroase debransări de la instalaţia de termoficarea au fost înregistrate. În prezent în municipiul Slobozia sunt în funcţiune 17 puncte termice şi 5 centrale termice folosite la alimentarea cu agent termic al locuinţelor colective şi dcotări publice, există de asemenea centrale termice de bloc şi numeroase centrale de apartament.
Dat fiind că principala cheltuială din bugetul unei familii este cea cu încălzirea locuinţei trebuie promovat şi implementat de către autoritatea locală împreună cu asociaţiile de proprietari a unor proiecte de reabilitare termică în cadrul legislativ creat de Legea 260/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 187/2005 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 174/2002 privind instituirea măsurilor speciale pentru reabilitarea termică a unor clădiri de locuit multietajate.

Municipiul Slobozia este alimentat cu gaze naturale din sistemul naţional de transport şi distribuţie prin intermediul conductei magistrale de transport Jugureanu – Călăraşi la care este racordată reţeaua de alimentare cu gaz natural a municipiului Slobozia. În prezent reţeaua de distribuţie cu gaze naturale este în curs de extindere şi funcţionează în condiţii tehnice corespunzătoare.

Alimentarea cu energie electrică se face din Sistemul Energetic Naţional prin două staţii de 110-20 kV. Reţeaua de medie tensiune (20 kV) şi cea de joasă tensiune sunt de tip subteran în zonele de blocuri şi aeriene în zonele periferice, cu locuinţe individuale. Reţeaua de iluminat public este separată de cea a consumatorilor casnici. Gradul de încărcare al reţelelor este de 70 – 80%.

Managementul deşeurilor în municipiul Slobozia a fost primul serviciu public exploatat în sistem privat din judeţul Ialomiţa. De la sfârşitul anului 2005 municipiul Slobozia şi o parte din judeţul Ialomiţa este deservit de Platforma de depozitare Deşeuri Nepericuloase Slobozia, situată pe şoseaua Amara.

Economie

După anul 1990, numeroase produse şi servicii au apărut ca noutăţi în economia oraşului şi în viaţa locuitorilor: societăţi de consultanţă şi de audit, servicii de televiziune prin cablu şi internet, telecomunicaţii, servicii de pază şi protecţie, servicii bancare diveisificate, producţie de preforme şi PET-uri, de lacuri şi vopsele, tâmplărie de aluminiu şi PVC etc. Toate acestea şi încă multe altele se conjugă cu grija pentru calitate, cu dotările moderne, cu schimbarea înfăţişării spaţiilor comerciale şi de servicii, cu automatizarea şi computerizarea operaţiunilor, cu sporirea gradului de civilizaţie în sistemul de relaţii ofertant-beneficiar.
Utilizând o grilă de criterii, care au ca referinţă bilanţurile anuale şi indicatorii economici de eficienţă, Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Ialomiţa antrenează firmele private într-un concurs anual - "Topul judeţean al firmelor". Comunitatea de afaceri din Slobozia beneficiază şi de o serie de acţiuni - Saloane, Târguri şi Expoziţii, Colocvii şi alte tipuri de întâlniri ale oamenilor de afaceri, unele dintre ele cu o continuitate care le-a consolidat prestigiul: Agroial - Partener (13 ediţii), Salonul de construcţii şi arhitectură (10 ediţii), Femina Star (8 ediţii), Salonul Auto (3 ediţii), etc. La acestea se adaugă şi alte iniţiative: misiuni economice în peste 16 ţări, la care au participat aproape 400 de oameni de afaceri, prezentări de firme şi de produse, cursuri de calificare şi de perfecţionare, de management, întâlniri de afaceri, seminarii, simpozioane, participări la târguri internaţionale.
În cei 19 ani care s-au scurs de la Revoluţia din decembrie 1989, Slobozia nu a beneficiat de o investiţie străină majoră, deşi există 125 de agenţi economici cu capital străin - 36 de firme din Italia, 29 din Turcia, 10 din China, precum şi din Coreea de Sud - capitalul investit de acestea depăşind 5 milioane de dolari.

Din suprafaţa totală pe care se dezvoltă unitatea administrativ teritorială, şi anume 12.672 ha, suprafaţa agricolă este de 9.620 ha (76 %), din care 9.067 ha arabil (94 %), suprafeţe aflate aproape în totalitate în proprietate privată. În ciuda calităţii deosebite a terenului, datorită practicării unei agriculturi de subzistentă care determină un nivel redus de productivitate fluctuant, recoltele obţinute sunt în funcţie de condiţiile climatice ale anului agricol. În agricultură lucrează numai 5,6% din numărul de salariaţi ai municipiului Slobozia. De asemenea, efectivele de animale înregistrează o evoluţie fluctuantă, menţinându-se aproximativ jumătate din efective în gospodăriile populaţiei în cazul bovinelor şi porcinelor, 90% în cazul ovinelor şi în cazul păsărilor marea majoritate sunt crescute în fermele industriale şi nu în gospodăriile populaţiei. Numărul mare de animale în gospodăriile populaţiei se explică şi prin existenţa celor două cartiere de tip rural al municipiului Slobozia şi anume: Bora şi Slobozia Nouă.

În ciuda restructurărilor şi privatizării unităţilor industriale din perioada 1995 – 2000, Slobozia a rămas cel mai important centru industrial al Bărăganului. Conform datelor prezentate de site-ul Camerei de Comerţ şi Industrie Ialomiţa în topul firmelor anului 2003, pentru activitatea principală industrie sunt prezente 32 de companii din municipiul Slobozia dintr-un total de 81, iar în topul anului 2004, 34 din 73 de companii sunt tot din Slobozia. De altfel în anul 2004 dintre cele 14 firme cărora li se acorda Trofeul de excelenţă pentru clasarea pe locul I al Topului Judeţean al Firmelor 10 erau unităţi economice din Slobozia.
Cel mai mare număr de salariaţi din municipiul Slobozia lucrează în servicii, grupul lucrătorilor din industrie situându-se pe locul al doilea, în special în industria prelucrătoare aşa cum arată şi datele statistice centralizate de către Institutul Naţional de Statistică.
Diferenţa dintre numărul de angajaţi din industrie dintre anul 2000 şi restul anilor din perioada analizată se datorează închiderii temporare în respectiva perioadă a activităţii societăţii comerciale AMONIL S.A., cea mai mare unitate industrială din municipiu. Scăderea preţurilor pe piaţa îngrăşămintelor chimice alături de scumpirea principalei materii prime – gazul metan – poate determina tensiuni sociale urmare a unor concedieri masive.
Alături de ramurile industriale bazate pe prelucrarea resurselor agricole (plante tehnice, cereale, lapte, carne etc.) în Slobozia s-au dezvoltat şi unităţi industriale de confecţii şi prelucrarea lemnului. Din păcate numărul activităţilor industriale nu este suficient de diversificat, în special în direcţia produselor cu valoare adăugată mare, tocmai de aceea una dintre principalele direcţii strategice şi priorităţi ale administraţiei trebuie să devină atragerea de investiţii alături de sprijinirea investitorilor locali.

În ciuda insuficientei dezvoltări a serviciilor, comparativ cu alte centre urbane mijlocii din sud-estul ţării Slobozia are o dominantă funcţională terţiară. Serviciile existente se adresează în special populaţiei oraşului şi celei din spaţiul rural înconjurător, fără a avea o relevanţă regională. În ciuda faptului că în municipiul Slobozia s-au dezvoltat industriile având ca materie primă produsele agricole, nu s-au dezvoltat în egală măsură şi serviciile de suport pentru agricultură (consultanţă în marketing agricol, bursă funciară sau de cereale etc.). Odată cu apropierea momentului integrării României în Uniunea Europeană, serviciile financiar-bancare au cunoscut o diversificare fără precedent, in perioada 2005 – 2006 şapte bănci deschizându-şi filiale sau sucursale la Slobozia. Datorită funcţiei de coordonare a teritoriului, în Slobozia lucrează peste jumătate din funcţionarii publici ai judeţului Ialomiţa şi dintre lucrătorii din sănătate. De altfel cel mai mare număr dintre salariaţii din Slobozia lucrează în sectorul serviciilor.
Lacurile situate parţial pe teritoriul administrativ al municipiului Slobozia, respectiv Iezer şi Amara, nu sunt exploatate decît pentru loisir de către cetăţenii municipiului Slobozia. Din păcate, Slobozia nu oferă o paletă de servicii complementare la turismul banear turiştilor care vin în număr relativ mare în staţiunea Amara. Administraţia publică şi agenţii economici ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea turismului de tranzit sau a turismului de afaceri si formare profesională, prin conceperea unor oferte adecvate, în cadrul celor 5 hoteluri existente în prezent, care dispun de aproximativ 350 de locuri de cazare. În apropierea municipiului Slobozia a fost construit un parc de loisir care nu este exploatat în prezent la justa sa valoare.

Transport şi telecomunicaţii

Slobozia este nod feroviar al Magistralei 800 a Căilor Ferate Române, M802 Slobozia-Călăraşi (44 Km), facând legătura cu ruta principală 800 Bucureşti (nord) - Ciulniţa - Feteşti - Medgidia - Constanţa - Mangalia prin nodul Ciulniţa, la 17 Km.

Oraşul este aşezat pe Drumul european E60 (Bd. Matei Basarab din localitate), care face legătura - pe plan intern - între Oradea şi Constanţa, iar pe plan internaţional (întrerupt) între Brest şi Irkeştam (Kirghizstan, la graniţa cu China).
Alte linii rutiere importanta care includ Slobozia sunt DN2A (Urziceni - Slobozia - Constanţa, care trece Dunărea pe podul de la Hârşova), făcând legătura între Bucureşti şi Constanţa şi DN21 (Brăila - Însurăţei - Slobozia - Călăraşi).
Totodată, oraşul are legatura cu Autostrada Soarelui, punctul de legatura fiind la 17 Km in localitatea Drajna.

Actualmente, linii de autobuze au rămas doar pentru muncitorii Combinatului Chimic (linia 3) şi Avicola SA (linia 5) care sunt curse dedicate cu mijloace de transport (autobuze) apartinand companiilor respective.
În Slobozia nu au existat şi nu există linii de troleibuze sau tramvaie.

În Slobozia a funcţionat înainte de 1989 o singură companie de taximetre, dotată cu autoturisme Dacia 1310. În prezent există cinci firme în domeniu, majoritatea autoturismelor din dotare fiind, Dacia Logan, dar şi Mercedes, Volkswagen, Opel şi Renault. Există 11 puncte de taximetru: Gară, Piaţa Muntenia (2), Piaţa Revoluţiei, Central, Bd. Matei Basarab (2), Ialomiţa, Mănăstire, Bd. Nicolae Bălcescu şi Paradis.

Dacă în anul 2000 numărul de posturi telefonice era în municipiul Slobozia de 13.647, crescând în anul următor cu o mie de posturi telefonice, în prezent, datorită dezvoltării telefoniei mobile numărul de abonamente telefonice este unul fluctuant. Până în anul 2006 la Slobozia a existat un singur furnizor de servicii de telefonie fixă, fosta societate naţională, alternativa la aceasta apărând numai în cursul anului 2006, după acoperirea de firmele concurente a oraşelor mari şi foarte mari şi începerea dezvoltării şi extinderii lor în oraşele mijlocii.

Viaţa religioasă

Deşi documentele sunt confuze, se pare că pe vechiul amplasament şi păstrând construcţia iniţială a mănăstirii ridicate de Ianache Caradja la câţiva ani după ce devenise stăpânul satului, Matei Basarab a înălţat, în jurul anului 1634, mănăstirea cu hramul Sfinţii Voievozi, înconjurând-o cu un puternic zid de incintă şi adăugând, probabil, clădirile mănăstireşti.
Din vechea ctitorie se mai păstrează turnul clopotniţei - partea inferioară - şi zidul înconjurător, mănăstirea fiind reparată şi refăcută de egumenul Gavril in 1836, iar ulterior, în mai multe rânduri, de către preoţii slujitori, cu ajutorul enoriaşilor.
În secolele XVII-XVIII mănăstirea primeşte ca daruri domneşti terenuri, moşii, păduri, ocine, vii, viaţa locuitorilor din zonă desfăşurându-se, practic, până în a doua jumătate a veacului, în jurul lăcaşului sfânt.
După reformele lui Cuza, prin secularizarea averilor mănăstireşti, pământurile mănăstirii sunt împărţite locuitorilor comunei, mănăstirea fiind transformată în biserică de mir (de parohie), stare menţinută până în anul 1994, când biserica a redevenit obşte monahală pentru femei. Începând cu anul 2009 mănăstirea a devenit obşte monahală pentru bărbaţi.

Punerea pietrei de temelie a Catedralei Episcopale din Slobozia cu hramul Înălţarea Domnului s-a săvârşit de către Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la data de 15 iulie 1992. Iniţiativa construirii acestui lăcaş a aparţinut omului de afaceri local Ilie Alexandru, care a suportat cheltuielile de construcţie până în anul 1996 (erau realizate temelia şi zidăria construcţiei până la aproximativ patru metri). Restul cheltuielilor au fost făcute cu contribuţia clerului, a credincioşilor şi cu sprijinul statului. Lucrările de construcţie au fost executate în timpul păstoririi PS. Nifon Mihăiţă (1994-1999) şi Damaschin Coravu - episcopi ai Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor. Catedrala a fost proiectată de arhitectul Florea Voicu şi construită de către firmele „Hermes” şi „Constrif”, ambele din Slobozia. Despre lăcaş se afirmă că, la data sfinţirii sale, era al treilea ca mărime din ţară, după cele din Bacău şi Târgu Mureş.
Construcţia respectă arhitectura clasică a lăcaşurilor ortodoxe de cult, are o lungime de 40 metri, o lăţime de 30 metri şi este înaltă de 38 metri. Suprafaţa interioară este acoperită cu pictură (lucrare estimată la o durată de circa 4-5 ani) desfăşurată pe aproximativ 6.000 metri pătraţi. Candelabrele catedralei, precum şi Odoarele de pe Sfânta Masă, au fost donate de clerici şi credincioşi din Grecia.
Slujba de sfinţire a catedralei a avut loc în ziua de joi, 25 martie 2004, şi a fost săvârşită de Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, alături de care s-a aflat un sobor de ierarhi şi preoţi: Daniel Ciobotea - Mitropolitul Modovei şi Bucovinei, Ilarion - Mitropolitul Durostorului (Bulgaria), Teodosie Snagoveanul - Arhiepiscopul Tomisului, Nifon Mihăiţă - Arhiepiscopul Târgoviştei, Gherasim Cristea - Episcopul Râmnicului, Epifanie Norocel - Episcopul Buzăului şi Vrancei, Calinic Argatu - Episcopul Argeşului şi Muscelului, Casian Crăciun - Episcopul Dunării de Jos, Damaschin Coravu - Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, Visarion Răşinăreanul - Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Romanului, Ioachim Băcăoanul - Arhiereu Vicar al Episcopiei Romanului, Corneliu Bârlădeanu - Arhiereu Vicar al Episcopiei Huşilor. Au fost de asemenea prezente numeroase oficialităţi de la instituţii centrale şi locale, mii de credincioşi.
Prin bunăvoinţa Prea Sfinţitului Casian, Episcopul Dunării de Jos, au fost aduse la Slobozia moaştele Sfântului Andrei şi ale Sfântului Ioan Casian. Din Silistra (Bulgaria) au fost aduse la aceste ceremonii moaştele Sfântului Mucenic Dasie. De asemenea, pentru a fi venerate la această sărbătoare, au fost aduse de la Constanţa, de către înalt Prea Sfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, moaştele Sfinţilor Martiri de la Niculiţel (Zotic, Atal, Camasie şi Filip), care au rămas la catedrala din Slobozia.

Biserica "Preasfânta Inimă a lui Isus" (patron secundar "Fericitul Ieremia Valahul") - construită în timp record (3 luni), a avut Liturghia de consacrare la 21 octombrie 2001, de către Arhiepiscopul şi Mitropolit de Bucureşti Ioan Robu.
Prezenţa primilor credincioşi romano-catolici în Slobozia este atestată în 1967, când în oraş au fost repartizaţi câţiva absolvenţi ai învăţământului superior din Iaşi. Rămânerea definitivă a acestora în Slobozia a făcut ca după anul 1970 să apară primele familii catolice din oraş, care pentru început au fost încredinţate de către Episcopul Ioan Robu păstoririi Parohiei Romanop-Catolice din Buzău. Până în anul 1990, Liturghia s-a celebrat, periodic şi prin rotaţie, în apartamentele familiilor catolice din oraş.
Prin decizia semnată de Arhiepiscopul Mitropolit de Bucureşti Ioan Robu, la 12 mai 1990 s-a înfiinţat Parohia romano-catolică din Slobozia, primul paroh al acesteia fiind numit în anul 1991 preotul Petru Mihaica. Necesitatea celebrării Sfintei Liturghii în fiecare zi, conform canonului, a condus la procurarea în anul 1992 a unui imobil pe strada Ana Ipătescu nr.22, unde s-a amenajat o capelă care era destinată a găzdui şi alte activităţi specifice. Pe strada Ana Ipătescu, Parohia se va extinde ulterior prin adăugarea în patrimoniul său a imobilelor şi terenurilor de la numerele 24, 26 şi 38, ca şi a celui de pe strada Crişan 46, unde s-au statornicit locuri pentru înălţarea bisericii, pentru casa parohială şi caritas-ul parohial, pentru oratoriul închinat fondatorului congregaţiei Surorilor din Parohie, Giovanni Antonio Farina, şi pentru activităţi de educaţie religioasă cu copiii, adolescenţii şi tinerii din parohie.
în anul 1999, în locul preotului Mihaica a fost numit preotul Eronim Ambrus. Un an mai târziu, în anul jubiliar 2000, Arhiepiscopul şi Mitropolit de Bucureşti, doctor Ioan Robu, a oficiat ceremonia administrării Sacramentului Sfântului Mir tinerilor din parohia Slobozia şi Urziceni, eveniment cu totul deosebit, la care a participat şi P.S. Damaschin Coravu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor.
La 21 octombrie 2001, comunitatea catolică din Slobozia primea un dar deosebit: biserica. Construită din pereţi metalici şi amenajată într-un timp record (3 luni), biserica a primit la Liturghia de consacrare, ca nou patron „Preasfânta Inimă a lui Iisus”, fericitul Ieremia Valahul, patronul acestei comunităţi catolice de la începuturile ei, rămânând ca patron secundar al bisericii. Liturghia de consacrare a noii biserici a fost prezidată de Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, doctor Ioan Robu, la eveniment participând reprezentanţi ai administraţiei locale şi ai Episcopiei Ortodoxe a Sloboziei şi Călăraşilor.
în anul 2003, în locul preotului Eronim Ambarus a fost numit ca preot paroh Octavian Enache. în luna iunie 2004, Biserica catolică din Slobozia a găzduit moaştele Sfântului Anton de Padova, purtate în România de către fraţii franciscani ai Provinciei franciscane din România „Sfântul Iosif”, iar ulterior Liturghia de hram a fost celebrată de Episcopul auxiliar Cornel Damian.
În anul 2002, la recensământul populaţiei din Slobozia, au fost înregistraţi 99 de cetăţeni care s-au declarat a fi de confesiune romano-catolică, parohia din Slobozia având în evidenţă, la sfârşitul anului 2005, 26 de familii catolice. în afara Sfintei Liturghii, parohia mai desfăşoară activităţi catehetice şi de caritate, fiind totodată o prezenţă activă, respectată şi demnă în viaţa culturală, religioasă şi administrativă a Sloboziei.

Armata

În perioada de după 1990, unitatea militară va fi dizolvată, imobilele sale fiind disponibilizate şi tehnica de luptă lichidată.

Presă

În Slobozia funcţionează o singură televiziune locală, Sud-Est TV (SETV). Postul Antena 1 deţine un studio regional, emiţând diverse emisiuni. Abonaţii firmei de televiziune prin cablu UPC beneficiază de un video-text, care, pe lângă elemente legate de companie, grila de programe etc. oferă şi informaţii de interes comun (anunţuri administrative, de publicitate).

Sănătate

În oraş există mai multe cabinete particulare din majoritatea domeniilor medicale, laboratoare de analize şi diagnosticări şi 16 farmacii.

Sport

La Slobozia, abia către anul 1900 se poate vorbi de o mişcare sportivă în forme oarecum mai organizate în competiţii oficiale la diverse niveluri, ori în asociaţii, societăţi, cluburi, şcoli etc. Dar este de la sine înţeles că sportul nu putea lipsi din preocupările sau obiceiurile locuitorilor, chiar dacă acesta lua alte forme decât cele standardizate prin regulamente. Astfel că exerciţiul fizic era oricum prezent în preocupările acelor timpuri, precum vânătoarea şi pescuitul, călăria, trasul cu arcul, aruncările de obiecte, jocurile, luptele, dansurile, întrecerile din şcoli, de la târguri sau de la alte forme de petreceri.
Un impuls pentru mişcarea sportivă din Slobozia l-a constituit introducerea în anul 1893 a gimnasticii ca obligaţie şcolară, ca obiect de învăţământ. Dar cea mai semnificativă chemare către sport va fi lansată la 15 iunie 1923, când a fost promulgată "Legea pentru educaţia fizică". Urmare a acesteia, la Slobozia s-au constituit mai multe asociaţii şi societăţi prin care era promovat sportul, între acestea fiind de amintit Societatea "Olimpia" (1926) care avea drept scopuri răspândirea culturii în mase, cultivarea gustului pentru sport şi organizarea de şezători, apoi Societatea culturală şi sportivă "Avântul" (1926).
Într-un document al Primăriei oraşului, din 2 iunie 1942, la capitolul Educaţia fizică şi sportul se menţionează: Sportul se face pe terenuri improvizate neavând teren propriu amenajat în acest scop, stadioane şi ştranduri nu sunt.
Introducerea, din anul 1945, în planurile de învăţământ ale gimnaziilor unice a orelor de sport şi de ansamblu sportiv a fost profitabilă pentru sportul slobozean, această măsură generând amenajarea unor săli de gimnastică la parterul farmaciei Cupali (1950) şi, apoi, la Școala medie mixtă, primul liceu (actuala Școală Nr.3).
Cele mai importante personalităţi ale lumii sportive slobozene din acea vreme au fost profesorii Gheorghe Nedelcu şi Octavian Domnişoru, cei care din anul 1953 vor participa la amenajarea stadionului orăşenesc (acelaşi şi azi).
Primele mărturii mai importante despre competiţii şi rezultate ale unor întreceri sportive, precum şi despre organizarea unor sporturi prevum volei, tenis de masă, handbal, atletism, fotbal, şah ne vin dintr-un raport şcolar din anul 1954, în care este evidenţiat ca animator acelaşi profesor - Gheroghe Nedelcu.
Existenţa în Slobozia a Depozitului de armăsari, devenit apoi ICZ, a atras în mod foarte semnificativ practicarea în localitate a unui sport de mare frumuseţe - hipismul, care a afirmat sportivi slobozeni şi în numeroase competiţii naţionale, unul dintre aceştia fiind Dumitru Dănoaica, el fiind şi antrenor. În anul 1947, chiar se amenajase aici un hipodrom (aproximativ spaţiul cuprins între Centrul Cultural şi Piaţa Agroalimentară), unde - la fiecare sfârşit de săptămână - se organizau competiţii specifice, în prezenţa unui public local foarte numeros şi participativ. [După mulţi ani, din 1992, Ilie Alexandru va relua pe un plan excepţional, în cadrul firmei Hermes, tradiţia creşterii cailor de rasă şi a hipismului la Slobozia. Antrenorul emerit I. Velicu, sportivii Cristina Cătălin, Răzvan Bozan, Aurel Cojocaru, Ștefan Stoica, Ionel Bucur, Magda Isopescu ş.a. au realizat performanţe remarcabile şi au obţinut cele mai înalte titluri şi medalii la campionatele Naţionale şi Balcanice, la cupe precum "Hermes", "Felix Țopescu", "Samsung"].
După înfiinţarea raionului (1950), o nouă viaţă economică şi socială la Slobozia a atras şi înfiinţarea a numeroase cluburi sportive, unele foarte active, care au promovat sporturi, sportivi, antrenori şi animatori: "Voinţa CMP", cu animatorul Gogu Arapu, Jan Buzoianu, animator de excepţie la Slobozia Nouă, Ion Puia la asociaţia "Spicul Bora", CS "Energia", cu o bună echipă de fotbal. Au apărut şi alte sporturi, precum popicele şi boxul, s-au remarcat în epocă profesori precum Ecaterina Mărăcine (Iorga), Petre Nicolae, Eugen Zăinescu, Ion Neacşu, Gheroghe Nedelcu, Gheorghe Neagu,Mihailescu (scrima), Puscasu Marius (scrima), Marin Mihaita (scrima), Savu Ion (atletism) (tenis), Parvu Zaharia (handbal), Simion Marian (handbal), Prepelita Constantin (fotbal), Basarab Mihai (fotbal), Ion Florin (atletism), Sgura Iulian (atletism) ori animatori precum Virgiliu Popescu ş.a.
Aşa-numitul sport de mase a contribuit la dezvoltarea mişcării sportive locale, în special prin organizarea susţinută a unor competiţii ("Circuitul ciclist al judeţului" de un real succes).
Creare, în anul 1971, a Școlii Sportive, apoi apariţia Clubului Sportiv Școlar (CSS) au condus către performanţă sportul slobozean. Însuşi Ilie Alexandru, viitorul patron al imperiului Hermes, s-a distins prin rezultatele de excepţie obţinute ca antrenor al lotului local de box.
Sporturile mai bine reprezentate la Slobozia au fost, în timp, fotbalul (încă din 1930), handbalul feminin, popicele, tenisul de masă, voleiul, şahul, luptele libere, scrima, atletismul, boxul. Atletismul a afirmat sportivi importanţi precum Tudoriţa Chidu, Corina Gârbea, Doina Spircu, Dănuţ Simion, Iulian Sgură ş.a.
În domeniul fotbalului, Slobozia este în prezent reprezentată de echipa Unirea Slobozia , evoluând în Liga a II-a (seria 1) a campionatului extern.

Turism

Deşi Slobozia nu este un oraş turistic, beneficiază de vecinătatea staţiunii Amara, ca şi de poziţia sa pe Drumul European E60 spre litoralul Mării Negre. Hotelurile şi restaurantele, popasurile turistice de pe şosea, au sporit gradul de activitate pentru turism. Principala atracţie turistică a zonei o reprezintă lacul Amara, la 8 Km Nord de oraş, cunoscută staţiune balneo-climaterică. Ca parte a complexului turistic, există o copie fidelă a fermei familiei Ewing din serialul Dallas şi o copie miniaturală a turnului Eiffel (54 m).

Arhiva ştiinţifică şi documentară cuprinde diapozitive, clişee foto şi fotografii, înregistrări audio şi video din cercetările de teren, documente cartografice şi de presă (peste 100.000 de unităţi documentare). 8.800 de publicaţii (cărţi, periodice, pliante) şi 400 de casete (audio şi video) şi discuri alcătuiesc fondul bibliotecii. M.N.A. este editorul Colecţiei "Bibliotheca Romaniae Historiae Agriculturae" (seriile "Din Istoria Exploataţiilor Agricole", "Etnologie" şi "Patrimoniu").
M.N.A. este afiliat la organisme internaţionale aparţinând de UNESCO (Asociaţia Internaţională a Muzeelor de Agricultură, Asociaţia Internaţională de Etnologie şi Folclor, Organizaţia Internaţională de Arte Populare).
Din decembrie 2002, prin Legea Muzeelor, Muzeul Agriculturii din România a devenit Muzeu Naţional.

Din vechea ctitorie se mai păstrează turnul clopotniţei - partea inferioară - şi zidul înconjurător, mănăstirea fiind reparată şi refăcută de egumenul Gavril in 1836, iar ulterior, în mai multe rânduri, de către preoţii slujitori, cu ajutorul enoriaşilor.
În secolele XVII-XVIII mănăstirea primeşte ca daruri domneşti terenuri, moşii, păduri, ocine, vii, viaţa locuitorilor din zonă desfăşurându-se, practic, până în a doua jumătate a veacului, în jurul lăcaşului sfânt.
După reformele lui Cuza, prin secularizarea averilor mănăstireşti, pământurile mănăstirii sunt împărţite locuitorilor comunei, mănăstirea fiind transformată în biserică de mir (de parohie), stare menţinută până în anul 1994, când biserica a redevenit obşte monahală pentru femei.

Surse diferite dau ca an de construcţie a bisericii de lemn din satul Poiana de Jos, cu hramul Sfântul Nicolae, original şi autentic document de istorie şi arhitectură, anii 1737 şi 1746. Pisania bisericii, rescrisă în anul 2000 când aceasta a fost strămutată la Slobozia, menţionează ca an al înălţării 1737, ctitor fiind boier Răducan Târcă cu familia sa. Este construită din bârne de stejar (surprinzător pentru această zonă, unde bisericile se făceau la acea vreme din nuiele împletite), acestea fiind suprapuse orizontal şi îmbinate la capete în cheotori. Toată lucrarea a fost executată din bardă şi secure. Este de tip navă cu o singură turlă, cu decoraţiune de brâu în torsadă (funie) şi sculptată la stâlpul pridvorului, ancadramentul uşii pronaosului, la strană, catapeteasmă şi masa altarului. Acoperişul este din şindrilă.
Documentele spun că din anul 1775 aici a funcţionat o şcoală cu doi preoţi şi un dascăl. A fost biserică de cult până în jurul anului 1900, când a început să fie abandonată de localnici. Timp de 50 de ani, aceasta a fost supusă degradării, fiind aşezată în câmp deschis. În anul 1979, biserica a fost restaurată şi reamplasată în zonă.
În perioada septembrie-decembrie 2000, biserica a fost strămutată la Slobozia, în parcul M.N.A., într-o ambianţă extrem de favorabilă, şi reconstituită de o echipă de meşteri maramureşeni. Din vechea alcătuire a acestui monument lipsesc acum unele elemente originale. La 17 decembrie 2000, biserica a fost târnosită pentru a fi redată cultului, slujba fiind oficiată de PS Dr. Damaschin Coravu, episcopul Sloboziei şi Călăraşilor. Cu acest prilej, hramului "Sf. Ierarh Nicolae" i s-a adăugat şi hramul "Buna Vestire".

Ctitorie a Smarandei Doicescu, sfinţită la 15 august 1863. Este construită din yidărie de cărămidă şi învelitoare de tablă, cu pardoseală şi catapeteasmă din lemn. Originalitatea arhitecturală a acestei biserici constă în combinaţia celor patru cruci pe care se sprijină turla şi arcurile legate prin grinzi puternice de stejar. Pictura originală a fost realizată de Costache Dumitrescu-Buzău, pictor de biserici renumit în vremea sa, refăcută şi restaurată în anul 1912 de Sava Henţea şi în 1965 de Stela Ionescu. Pisania bisericii datează din anul sfinţirii şi se află deasupra intrării în pronaos. Din aceasta aflăm că sfinţirea s-a făcut fiind domn prinţipatelor unite România Alessandru Ioanu Cusa.

Piatra fundamentală a Monumentului Eroilor a fost pusă la data de 29 iunie 1927, iar după un an, la 10 iunie 1928, acesta avea să fie inaugurat în cadrul unei ceremonii deosebite. Primul său amplasament era în faţa fostului cinematograf Ialomiţa, pe Bdul. Matei Basarab (la acea vreme acela fiind centrul Sloboziei). După anul 1982, când zona a intrat în reconstrucţie, monumentul a fost dislocat şi a yăcut vreo 5 ani, abandonat, în curtea pepinierei.
În anul 1988, acesta şi-a aflat locul în parcul Tineretului, într-o ambianţă solemnă, construită după planurile arhitectului Ion Vede. Vecinătatea creată ulterior prin construirea Catedralei Episcopale i-a sporit măreţia. Monumentul este opera sculptorului bucureştean Iordănescu şia a fost turnat în bronz la turnătoria "G. Dănilă" din Bucureşti. Fondurile necesare înălţării acestei lucrări au fost strânse din donaţii publice (324.253 lei). Monumentul reproduce chipul unui soldat ("Eroul Necunoscut"), într-o atitudine solemnă (prezentând arma pentru onor). Pe faţa soclului se află inscripţia SLAVĂ EROILOR DIN SLOBOZIA CARE S-AU JERTFIT PENTRU LIBERTATEA ȘI INDEPENDENȚA PATRIEI, sub care este reprezentat în basorelief chipul colonelului Ion Popescu, ajutorul comandantului Regimentului 79 Infanterie din Slobozia şi comandant al Bateriei 1 din acelaşi Regiment, mort pe câmpul de luptă de la Turtucaia, la 23 august 1916. Pe feţele soclului mai sunt menţionate numele a 114 soldaţi, 18 ofiţeri, 19 plutonieri şi sergenţi - căzuţi în lupte în anii 1916-1917.

Repere istorice

Descoperirile arheologice de la Slobozia Bora, aparţinând culturii Boian, atestă existenţa unei aşezări neolitice în această zonă (3000 - 2500 î.Hr.).

▾   ▾   ▾   show more   ▾   ▾   ▾

Local News

Unitati

LAMAR INTERNATIONAL

LAMAR INTERNATIONAL

QUATROPORTE

QUATROPORTE

NISSAND

NISSAND

NIF IMPEX

NIF IMPEX

AndreSmart Oil

AndreSmart Oil

ERGO MOB

ERGO MOB

DIALC ROM

DIALC ROM

QMS MANAGEMENT CONSULTING

QMS MANAGEMENT CONSULTING

EUROPRO INVEST

EUROPRO INVEST

PREST CONT ALFA

PREST CONT ALFA

HUSO HUSO

HUSO HUSO

ANPM

ANPM

Stiinta • Azi Am Invatat

Oferte promovate • ad.info.ro