Uricani, Hunedoara

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Uricani, Hunedoara

Uricani (maghiară: Urikány sau Hobicaurikány) este un oraş în judeţul Hunedoara, Transilvania, România, format din localităţile componente Câmpu lui Neag, Uricani (reşedinţa) şi Valea de Brazi. Are o populaţie de 8.972 de locuitori.

Localitatea a fost creată pe baza existenţei cărbunelui în zonă, înainte de Revoluţia din 1989 aceasta fiind practic o localitate monoindustrială. Situarea sa într-o zonă naturală deosebit de atractivă îi conferă un rol de interes turistic sporit.

Oraşul Uricani este situat în partea vestică a Depresiunii Petroşani, la poalele Munţilor Retezat şi a Munţilor Vâlcan, pe Jiul de Vest, la altitudinea de 650-750 de metri, fiind cel mai lung oraş din România.

Cu o deschidere largă spre est şi tot mai îngustă spre vest, Uricaniul este una din porţile principale de intrare în Parcul Naţional Retezat, o bijuterie a naturii, cu un relief sălbatic ce oferă privirii imagini inegalabile, creste ce au custuri dantelate şi multe căldări glaciare.

Zona în care se află localitatea face parte din cadrul Carpaţilor Meridionali, în grupa muntoasă Retezat-Godeanu, şi mai este denumită depresiunea tectono-erozivă «Valea Jiului» sau «Petroşani».

Istoric

În secolul al XIII-lea, teritoriul pe care se află oraşul Uricani făcea parte din voievodatul lui Litovoi (terra Lytua) care cuprinde ţinutul Gorjului, Valea Jiului şi Țara Haţegului.

Un document ce datează din 18 aprilie 1461, menţionează, printr-un decret al voievodului Ardealului, că Murzina (Marginea), cneaz de Densuş, îşi vinde moşiile, printre care şi Sylotena (Valea Vacii), un teritoriu de 10 km situat în proporţie de 90% pe raza oraşului Uricani, în lunca Mailatului.

Un alt document datând din anul 1493, emis de curtea regelui Vladislav al II-lea al Ungariei, arată că boierul Mihail Cânde stăpâneşte mai multe moşii în această zonă, printre care şi Câmpu lui Neag (Nzakmezeu).

Harta Iozefină a Transilvaniei elaborată între 1769 şi 1773 arată că în zona Uricaniului exista un număr însemnat de gospodării româneşti.

În anul 1788, Uricaniul este prădat de turcii adalai care iau robi 16 oameni, îi taie capul preotului de la acea vreme şi dau foc bisericii.

Prima atestare oficială a oraşului, sub denumirea de Hobiceni-Uricani, este menţionată într-un document datând din 1818, numele venind de la locuitorii a două sate, Hobiţa şi Uric, situate la nord, dincolo de munţi, în zona localităţii Pui.

În toamna anului 1916, pe perioada Primului Război Mondial, oraşul este pierdut şi recucerit de trei ori de către armata română, în cinstea eroilor existând un monument pe vârful Tulişa.

După unirea Transilvaniei cu România în 1918, numele oraşului se schimbă în Uricani, iar în componenţa acestuia intră şi satele vecine Câmpu lui Neag şi Valea de Brazi.

Odată cu sfârşitul celei de a doua conflagraţii mondiale şi cu instalarea noului regim comunist se amplifică procesul de exploatare a cărbunelui superior. Astfel, în 1947 se deschide prima galerie din Uricani, în Plaiu Balomir, şi începe exploatarea industrială a huilei coxificabile, oraşul devenind monoindustrial.

În anul 1965 localitatea este ridicată la rangul de oraş, având o populaţie de peste 4.000 de locuitori.

Între 1968 şi 1970 se construieşte, pe locul bisericii vechi, noua biserică ortodoxă a oraşului, având hramul "Înălţarea Domnului".

Localizare şi geografie

La Uricani se ajunge pe DN66A, varianta vestică a DN66. Poreclit "Drumul lui Băsescu" , acesta leagă oraşul de Lupeni, Vulcan, Petroşani şi, pe când va fi definitivat, de Băile Herculane.

Oraşul se află la 29 km de Petroşani şi la 125 km de localitatea Deva, reşedinţa judeţului Hunedoara.

Este cel mai vestic oraş din Valea Jiului, fiind situat la poalele munţilor Retezat şi Vâlcan. Este străjuit la nord de Vârfu Mare (1.509 metri) poreclit şi "Cele Trei Stânci", iar la sud de vârful Coarnele care se ridică la peste 1.780 de metri.

Aflându-se la o altitudine de aproximativ 750 metri, oraşul Uricani se întinde dea lungul văii de vest a râului Jiu, fiind înconjurat de un relief predominant muntos. Suprafaţa acestuia conţine şi văile pâraielor Lazăr, Valea de Peşti, Pilugul, Buta, Balomir şi Sterminos, unele dintre cele care alimentează răul Jiului de Vest, dezvoltând o bogată reţea hidrografică.

Pe unul din afluenţii de dreapta ai Jiului de Vest se află Barajul de la Valea de Peşti, care alimentează cu apă majoritatea oraşelor din zonă.

Cu o arie de peste 25.000 de hectare, Uricaniul are cea mai mare zona administrativă din Depresiunea Petroşani.

Coordonate geografice: meridianul 23 şi 25’ longitudine estică şi paralela 45 şi 45’ latitudine nordică.