Simeria, Hunedoara

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Simeria, Hunedoara

Simeria (în maghiară Piski, în germană Fischdorf) este un oraş în judeţul Hunedoara, Transilvania, România, format din localitatea componentă Simeria (reşedinţa), şi din satele Bârcea Mare, Cărpiniş, Sântandrei, Simeria Veche, Șăuleşti şi Uroi. Se află in partea de vest a ţării, în lunca Mureşului, la confluenţa acestuia cu râul Strei, între munţii Apuseni şi Retezat. Are o populaţie de 12.556 locuitori.

Aşezare

Localitatea Simeria este situată în partea de vest a României, în lunca Mureşului, la confluenţa acestuia cu râul Strei, protejată la nord de lanţul Munţilor Metaliferi din Carpaţii Apuseni, la sud de Munţii Poiana Ruscă, Retezat şi Sureanu, iar la vest, de câteva defilee din zona de întrepătrundere a Carpaţilor Meridionali şi Apuseni. La est, lunca Mureşului se întinde spre Podişul Transilvaniei.

Localitatea este aşezată la 16 km vest de municipiul Orăştie şi 10 km est de municipiul Deva şi este un important nod de cale ferată cu staţie de triaj în sud-estul oraşului. Beneficiază, de asemenea, de legături rutiere optime (E68 / DN7 / A1).

Oraşul Simeria este delimitat de valorile 45°51' latitudine nordică şi 23°01' longitudine estică şi se întinde pe o suprafaţă de 4995 ha, cuprinzând în teritoriul său administrativ şi localităţile Cărpiniş, Uroi, Simeria-Veche, Săuleşti, Sântandrei, Bârcea Mare.

Istoric

În anii 1862-1869 s-a construit pe Valea Mureşului calea ferată Arad–Alba Iulia, prima cale ferată din Transilvania, cu ramificaţiile Simeria-Petroşani şi Simeria-Hunedoara. Amplasarea în zona de vărsare a Streiului în râul Mureş a atelierului pentru reparat locomotive şi vagoane, precum şi a unei gări de călători a dat naştere în acest loc Coloniei Simeria, unde locuiau muncitori români, germani, maghiari, slovaci, polonezi, italieni, sârbi şi croaţi. În jurul coloniei s-a constituit localitatea Simeria, care, după 1885, capătă caracter permanent. În Belle Époque au fost construite la Simeria edificiile unor instituţii importante pentru un nod de cale ferată: locuinţe pentru funcţionari, poşta, spitalul feroviar (sf. sec. XIX), şcoala elementară (1875), grădiniţa (1884). După Primul Război Mondial şi unirea Transilvaniei cu România, în Simeria se edifică biserica ortodoxă, apar filiale ale băncilor, clădirile băii comunale, ale primăriei şi este ridicat monumentul din centrul oraşului, în cinstea eroilor localităţii. Odată cu sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, în Simeria se refac atelierele de locomotive şi vagoane, se dezvoltă industria de prelucrare a marmurei, cea de pregătire a fierului vechi pentru oţelăriile Hunedoarei, se înfiinţează o fabrică de industrializare a laptelui, se dezvoltă agricultura, pomicultura, creşterea animalelor.

În anul 1952 Simeria a fost declarată oraş, înglobând şi localităţile limitrofe Simeria Veche, Cărpiniş, Sântandrei, Săuleşti, Uroi, Bârcea Mare.

Economie

Legată prin tradiţie, economia oraşului Simeria a depins cu ani în urmă de puternica dezvoltare a transportului feroviar în zonă. Reparaţiile de vagoane, întreţinerea utilajelor pentru calea ferată sau alte activităţi legate de aceasta, au constituit punctul forte al economiei oraşului.

Toate aceste firme şi multe altele sunt o bază solidă în economia şi comerţul oraşului Simeria, contribuind, totodată, la dezvoltarea acestuia.

Tradiţii

O zonă bogată în tradiţii şi obiceiuri este şi cea în care se află oraşul Simeria. Satele din jur, deşi aparţin, din punct de vedere organizatoric, de acelaşi nucleu -Simeria-, sunt foarte bine personalizate. Astfel portul popular, obiceiurile şi tradiţiile au particularităţile lor moştenite de secole, fiecare zonă devenind astfel o "bază de date" ca sursă vitală în orice societate: folclorul.

Ca ultim act important în segmentul cultural din Simeria este promovarea festivalului "Cântecele Streiului", susţinut de asociaţia non-profit cu acelaşi nume, ce desfăşoară o activitate culturală, civică şi ştiinţifică, ce acceptă şi promovează atât valorile şi pricipiile naţionale, cât şi valorile şi principiile europene în materie de interculturalitate.