Petroşani, Hunedoara

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Petroşani, Hunedoara

Petroşani (în maghiară Petrozsény, în germană Petroschen) este un municipiu în judeţul Hunedoara, Transilvania, România, format din localităţile componente Dâlja Mare, Dâlja Mică, Peştera, Petroşani (reşedinţa) şi Slătinioara. Are o populaţie de 34.331 locuitori, conform recensământului din 2011 şi este situat la o altitudine de 615–620 m in Depresiunea Petroşani sau popular "Valea Jiului", fiind principalul municipiu al acestei zone. Este recunoscut ca fiind un oraş minier, aici aflându-se sediul Complexului Energetic Hunedoara, care cuprinde mai multe exploatări miniere.

Istorie

Istoria oraşului Petroşani începe undeva pe la 1640, unde douăzeci de iobagi din Petros pot fi consideraţi primii locuitori ai acestui ţinut. Comuna a purtat de la bun început numele de „Petroşeni”.

Prima menţiune a Petroşanilor ca localitate o avem de la 1788. În această perioadă, locotenent-colonelul prusac Gotze face o călătorie în Orient şi se întoarce din Turcia prin ţările române. În cartea sa, „Călătoria de la Potsdam la Constantinopol” aminteşte şi de Petroşani.

La recensământul din 1818 apare cu denumirea de Petroşani, iar întreaga Vale a Jiului cuprindea 2550 locuitori. În această perioadă, ocupaţia de bază a populaţiei era păstoritul. În 1840 încep primele exploatări în suprafaţă ale zăcămintelor de cărbuni simultan la Vulcan, Petroşani şi Petrila, iar în 1845, apar migraţii masive ce vizează mineri germani în mare parte din Bucovina, dar şi din restul Transilvaniei.

Pe 25 august 1869, în timpul lucrărilor la linia ferată şi la construcţia gării Petroşani s-a găsit un tezaur monetar de argint, numărând peste 200 de monede, tetradrahme barbare, de imitaţie, după monedele macedonene emise de Filip al II-lea, alături de o serie de materiale arheologice aparţinând începutului epocii fierului. Potrivit unei cronologii recente, tezaurul descoperit la Petroşani se încadrează în grupa imitaţiilor servile după prototip, şi se datează în secolul III î.e.n.

Petroşani a fost declarat oraş în 1930.

Gara, a fost dată în folosinţă în 1870, odată cu linia ferată Petroşani-Simeria, este una dintre cele mai vechi construcţii din Petroşani.

Școala Generală Nr. 1: În anul 1870, din iniţiativa societăţii miniere Petroşani, se înfiinţează o şcoală cu limbă de predare germană, pentru copiii muncitorilor ce au fost colonizaţi aici pentru a lucra în minele de cărbuni, pentru ca doi ani mai târziu să aibă loc la Petroşani, deschiderea unei Școli de Stat. Aceasta va deveni mai târziu Școala Generală nr. 1. În 1935, se decide construirea unui nou sediu, pe actuala stradă 1 Decembrie, iar inaugurarea oficială a actualului sediu a avut loc la data de 9 noiembrie 1936

Școala Maghiară: În 1873 izbucneşte în Valea Jiului o epidemie de holeră. După puţină vreme a venit un grup de 50 de călugăriţe catolice, de la o mânăstire franciscană din apropiere de München care s-au consacrat îngrijirii bolnavilor.Tot aici, a funcţionat Școala Maghiară, apoi devine Școala Generală nr.4, urmând a fi retrocedată Bisericii catolice şi să se reia cursurile în limba maghiară, în 2005.

Școala Generală Avram Stanca, a activat pana in 2001 sub numele de Școala Generală nr. 4. Noul sediu se afla langa cel vechi.

Teatrul Vechi, numit pe vremuri "Cazinoul Muncitoresc", a fost construit de Societatea Anonimă Română Petroşani între anii 1923-1925, in deschiderea acestuia cantand marele compozitor George Enescu .

Biserica Evanghelică a fost ridicată între anii 1892-1896 urmând a fi renovată în 1910.

Muzeul Mineritului: în jurul anului 1900, se construieşte clădirea ce aparţine Muzeului Mineritului din anul 1961, înainte fiind casă de locuit.

Școala Sportivă: Clădirea şi-a deschis uşile în 1904, care în 1919 s-a transformat în Liceu de Stat şi ulterior în Școala Sportivă Petroşani. Aici au antrenat, înainte de a pleca la Deva, şi apoi în America, soţii Marta şi Bela Karolyi.

Teatrul Dramatic I.D. Sîrbu: În 1905 se construieşte Casa de oaspeţi „Gheorghe Apostol”, şi ulterior Cazino al Funcţionarilor Superiori. Devine apoi teatru.

Judecătoria Petroşani: În anul 1910 ia fiinţă Judecătoria de Ocol. Singura din Valea Jiului şi dispune de trei săli de judecată: două în clădirea principală, şi a treia într-o clădire anexă.

Casa de Cultură a Studenţilor sau fostul Spital de copii „Principele Mircea” a fost dat în folosinţă în 1922 fiind construit de Societatea „Petroşani”. Principele Mircea a fost cel de-al şaselea copil al Reginei Maria şi s-a născut în ianuarie 1913. A căzut pradă febrei tifoide, iar în memoria acestui copil petroşănenii au numit acest dispensar „Principele Mircea”.

Biserica Unitariană: În perioada 1924-1928 se construieşte biserica unitariană.

Universitatea din Petroşani: În anul 1948 ia fiinţă Institutul Cărbunelui, citadelă a învăţământului miner din România devenit ulterior Institutul de Mine, şi în ultimii ani, Universitatea din Petroşani. Institutul a primit o parte din materialul didactic din U.R.S.S. şi cuprindea iniţial o facultate de exploatări miniere şi preparare a cărbunelui. Arhitectura clădirii este bazată pe un proiect sovietic.

În prezent în cadrul Universităţii din Petroşani există trei facultăţi: Facultatea de Mine, Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică şi Facultatea de Știinţe. La Universitatea din Petroşani se pot face studii în domeniul ingineriei, al ştiinţelor economice şi birotică.

Casa de serviciu a lui Nicolae Ceauşescu a fost construită în 1970, ulterior a devenit sediu al Securităţii în perioada comunistă.

Casa de Cultură „Ion Dulămiţă” a fost inaugurată în iunie 1966 se dă în folosinţă având o capacitate de 800 de locuri. În 1979 a fost renovată, construindu-se balconul în exterior.

Stadionul Clubului Sportiv Jiul Petroşani s-a inaugurat la 1 august 1982 un stadion de 20 000 locuri şi o pistă de alergări, renovat în 2004

Liceul Teoretic Mihai Eminescu a fost infiintat la 1 septembrie 1993. Din 2001 liceul poarta numele marelui poet. Este considerat unul dintre cele mai bune licee din judeţul Hunedoara, iar in 2009 a urcat chiar in topul clasamentului, datorita atat mediilor foarte mari de admitere cat si participarilor la etapa nationala a olimpiadelor (20 de participari).

Biserica Penticostala FILADELFIA Petrosani este cea mai mare biserica penticostala de la Petrila pana la Targu-Jiu.

Geografie

Relieful în teritoriul administrativ este extrem de denivelat, specific zonei montane, cu defilee pe traseele celor două Jiuri(Jiul de Est şi Jiul de Vest). Masivele muntoase ce mărginesc depresiunea sunt: Vâlcan la sud, Retezat la nord, Parâng la est şi Godeanu la vest, altitudinea maxima din zona fiind vârful Parângul Mare de 2.519 m. De-a lungul Jiului de Est s-a format o luncă şi o terasă, aceasta din urmă având o suprafaţă netedă şi fiind uşor fragmentată. Deoarece ocupă treapta intermediară dintre piemonturi şi luncă ea a fost pusă în valoare prin culturile agricole şi prin prezenţa în lungul acesteia a principalelor căi de comunicaţie.

Prin Petroşani trece Jiul de Est şi cei patru afluenţi ai săi: Maleia, Staicului, Slatinioara şi Salatruc. Datorită precipitaţilor abundente pe suprafaţa Petroşaniului se găsesc numeroase ape subterane şi izvoare.Acesta se afla la confluenta Jiului de Est cu Jiul de Vest.

Municipiul dintre munţii Parâng, Godeanu, Retezat şi Vâlcan, întruneşte caracterele unui bazin geologic binedefinit, ale uni bazin hidrografic, şi ale unei depresiuni morfologice şi geografice în general.

După forma şi poziţia pe care o deţine în ansamblul reliefului, Municipiul Petroşani, se înscrie în acel uriaş culoar longitudinal, care împarte Carpaţii Meridionali. Acesta este un culoar depresionar cu accentuări puternice regionale, care ţine nu numai de modelarea târzie a Carpaţilor Meridionali, ci şi de însăşi structura lor şi de definirea tectonică a acestei unităţi în diferite etape geologice.

Prima schiţare a bazinului în care se gaseşte şi Muncipiul Petroşani, ţine încă din faza orogenică mezocretacică a şariajului carpatic, dar numai cu multe milioane de ani mai târziu, în oligocen, s-a produs scufundarea şi invazia mării prin care începe ciclu de sedimentare din acest bazin.

Cele mai vechi depozite cu care a început umplerea bazinului sunt alcătuie din conglomerate cu ciment argilos roşu. Fragmentele de roci cristaline şi dispunerea lor într-o stratificaţie torenţială constituie un preţios indiciu pentru aspectul general al regiunii din acea epocă. Munţii din jur formau în marea oligocenă un adevărat arhipelag supus unei eroziuni active. Apele scurte şi repezi brăzdând insulele arhipelagului au transportat aluviunile grosiere, care, depuse pe fundul mării, au devenit conglomeratele scoase la zi de eroziune pe laturile de sud si de vest ale bazinului. Trecerea de la oligocen la miocen a însemnat nu numai o domolire a intensităţii sedimentării şi schimbării naturii formaţiunilor (o alternanţă de marne şi argile) dar şi începutul unei faze de depunere de o importanţă deosebită pentru această regiune.

În noul orizont marno-argilos, care avea o grosime de aproximativ 300m şi care a fost depus în cu totul alte condiţii , au apărut numeroase intercalaţii de gresii, şisturi, cărbunoase şi cărbuni, ceea ce atestă o regiune liniştită sub aspectul frământărilor din lăuntrul scoarţei şi un climat cald, favorabil dezvoltării unei vegetaţii luxuriante, din care s-au putut forma cărbunii. În orizonturile de cărbuni s-au găsit resturi din trunchiri de Sequoia , Nuc, Ulm. Cărbunii de aici s-au mai format şi din frunzişurile şi trunchiurile unor arbori care cresc azi numai în locurile cu climat cald, precum Scorţişoara şi Dafin-ul. Sedimentarea din solul bazinului Petroşani a continuat până la sfârşitul terţiarului. În această perioadă s-au depus bancuri puternice de conglomerate în alternanţă cu gresii şi nisipuri, dar şi pietrişuri sau bolovănişuri cu stratificaţie torenţială. Dintre toate aceste sedimente depuse în bazinul Petroşani, numai orizontul considerat de trecere de la oligocen la miocen conţine strate de cărbune.

Geologul Nicolae Oncescu consideră că formarea succesivă a stratelor de cărbunii s-a produs astfel: „ Alternanţa frecventă de starte marine, formate din gresii şi marne, cu strate lagunare propriu-zise, reprezentate prin roci bituminoase şi cu depozite de apă dulce, reprezentate prin cărbuni, ne permit să deosebim mumeroasele cicluri de sedimentare, datorate unor mişcări eustatice ale bazinului. Într-un astfel de ciclu s-au format la început depozite marine, uneori conglomeratice, apoi depozite lagunare cu şisturi bituminoase, ciclul încheindu-se cu o fază de apă dulce în timpul căreia s-a stabilit în bazin o turbărie din care a ieşit un strat de cărbune”.

Datorită încetiniri şi staţionări ritmice de scufunadre a bazinului, s-au format mai multe orizonturi de cărbuni, foarte inegal dezvoltate şi neuniform incarbonizate.Calitatea cărbunelui din subsolul Petroşaniului se datorează condiţilor tectonice din ultima parte a terţialului. Astfel, deoarece mişcările tectonice au fost foarte puternice, cărbunele din Petroşani prezintă calitaţi superioare. Prin grăbirea procesului de incarbonizare, cărbuni au căpătat calităţi de o deosebită importanţă industrială (cocsifică şi distilă). Depresiunea, în timpul existenţei ei ca golf, al mării terţiare a suferit o afundare lentă, ea neputând sa fie umplută cu sedimente pentru a devenii uscat. În pliocen s-a produs procesul de colmatare, iar depresiunea a devenit uscat. Acest uscat a fost antrenat în mişcările de înălţare în bloc al întregului lanţ Carpatic. După exondare apele, au început să erodeze relieful, pe care înainte au contribuit la formarea lui. Odată ce apele au început să erodeze relieful acestea au înlăturat stratele unul după altul,iar în văile lor au format defilee. Existenţa unei succesiuni de roci cu comportare diferită la eroziune a permis sculptarea unor forme interesante (pereţi abrupţi, ţancuri) care întăresc pitorescul regiunii.

Solul Depresiunii Petroşani se încadrează în grupa solurilor automorfe şi hidromorfe, din care cele mai răspândite sunt cele silvestre podzolite brune şi brune galbui.

Forma alungită a oraşului, cât şi izolarea lui de către munţii înalţi, are o mare influenţă asupra aspectelor climatice, deoarece circulaţia maselor de aer se face de la nord la sud, prin spărtăturile transversale Băniţa-Merişor şi Surduc-Lainici. Munţii stopează deplasarea maselor de aer, astfel că adăpostul oferit de ei împiedică primenirea aerului din depresiune. Datorită acestui lucru şi a industrializării, străziile, copacii şi iarba din oraş au căpătat un aspect specific marilor regiuni carbonifere. Peisajul oraşului poate fi comparat cu cel din bazinul Ruhr, atunci când ceaţa acoperă oraşul şi stagnează sub protecţia culmilor din jur.

În Petroşani mai are loc un fenomen termic interesant, cel de invesiune termică. Acest proces poate fi descris ca nişte stagnări şi răciri ale aerului alunecat de pe înălţimile munţilor spre oraş. Sub influenţa acerstor stagnări şi răciri , cele mai coborâte temperaturi depăşesc minus 30 °C(-31,4 °C la 14. Ianuarie 1893), în timp ce la staţia Parâng sitauată cu 900-1000m mai sus , cele mai coborâte temperaturi nu au depăşit - 24 °C. Astfel gerurile sunt mai puternice în Petroşani decât pe înălţimile din jur, dar nu şi mai lungi. Deşi în Parâng se resimte o domolire a gerurilor, asta nu înseamna că durata acestora se reduce, căci ziele considerate geroase , cu temperaturi de sub -10 °C sunt mai numeroase pe munte decât la Petroşani, unde se produc răciri accentuate prin radiaţie. Tot datorită adunării aerului rece, putem să întâlnim în luna mai brume şi zile cu îngheţuri de primăvară.

Prin poziţia sa geografică şi altitudine, climatul Petroşaniului ar trebui să fie submontan, însă dacă ne luăm după temperatura lunii celei mai calde(Iulie cu media de 16,7 °C) şi media temperatui anuale(6,8º) el se aproprie mai mult de cel montan de altitudine joasa. Mediile lunii Iulie sunt cu 3-4 °C mai mari, iar cele anuale cu 2-3 °C, decât zonele cu un climat submontan. Zilele călduroase cu media temperaturilor peste 10 °C este mai redus la Petroşani decât în alte regiuni considerate mai reci, iar numarul zilelor de vară cu temperatura de peste 25 °C este de 50 zile. Media precipitaţilor medii anuale este de 700–800 mm/an.

Zilele cu nebulozitate ridicată ajung la peste 200 pe an. Datorită faptului că activitatea industrială este intensă şi atmosfera mai poluată, ploile au o frecventă mare. Particulele de praf şi fum funcţionează ca nuclee de condensare, astfel toamna ceţurile şi burniţele sunt deosebit de frecvente.

Petroşaniul are o floră de tip central-europeană cu elemente arcto-alpine, în părţile înalte ale munţilor şi infiltraţii mediteraniene în zonele mai joase şi cu condiţi ecologice speciale mai ales pe calcare.

Vegetaţia este diversă: pâlcurile de anini şi zăvoaiele din lungul apelor, nu rareori învecinate cu cătinişuri zburlite şi tufişuri de zmeură, până la făgetele de pe versanţi şi cu pădurile de răşinoase de deasupra lor. Cea mai mare pondere în vegetaţia Petroşaniului este ocupată de pădurile de foioase (gorun, cer şi fag) şi de pajişti. Pădurile de fag în amestec cu răşinoasele (brad, molid) le întalnim pe versanţii munţiilor, tot aici gasindu-se şi pajişti alpine.

Fauna este alcătuită din specii de pădure cum sunt cerbul, ursul, căprioara la care se mai adaugă viezurele, vulpea, lupul, râsul, ierunca, cocoşul de munte şi altele.

Domeniul alpin este populat de elemente tipice precum capra neagră, vulturul sur, acvila,etc. Apele de munte au fost colonizate cu păstrăvul indigen care trăieşte alături de alte specii precum lipanul şi scobarul.

Cartiere

Cartierul Centru este situat în partea de est a oraşului, fiind cea mai mare altitudine din municipiul Petroşani. Este despărţit de restul oraşului de către şoseaua principală 66. Zona Centrală este cea mai dezvoltată parte a municipiului Petroşani.

Toate clădirile şi străzile din Zona Centrală a Municipiului Petroşani au fost reabilitate de către primarul actual Tiberiu Iacob-Ridzi.

Colonia muncitorească din Petrosani a apărut la mijlocul secolului al XIX-lea, în timpul Imperiului Austro-Ungar, o dată cu dezvoltarea industriei miniere. O caracteristică a cartierului o reprezentau străzile largi pentru acea vreme, care erau şi surprinzător de drepte. În acest cartier funcţiona o baie comunală, precum şi un cazino. Baia comunală a dispărut. Locuinţele deţinute de mineri la sfârşitul secolului al XIX-lea erau de o calitate mai bună decât cea a multor case ale burghezilor din alte zone ale României. Cartierul Colonie este situat în partea de vest şi de nord-vest a oraşului, fiind limitată de restul oraşului de către calea ferată CFR .

Cartierul Aeroport este situat în partea de sud-est a oraşului. Simboluri importante ale acestui cartier vechi sunt Biserica Greco-Catolică şi Avionul Artificial din Petroşani. Unii spun că Avionul Artificial din Petroşani era funcţional mai demult, iar acum este aşezat în centrul cartierului, pentru a le aminti celor din Petroşani de acele vremuri. Cartierul este cunoscut ca a fi învechit, însă, începând cu anul 2007, de când Tiberiu Iacob-Ridzi a devenit primar al Petroşaniului, se lucrează la reabilitarea Cartierului Aeroport.

Economie

În Petroşani se află compania distribuitoare de ţevi Hydrosystems, controlată de grupul olandez Mega Valves.