Hunedoara, Hunedoara

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Hunedoara, Hunedoara

Hunedoara (în germană Eisenmarkt, în maghiară Vajdahunyad , în trad. Târgu Fierului) este un municipiu în judeţul Hunedoara, Transilvania, România, format din localităţile componente Hunedoara (reşedinţa) şi Răcăştia, şi din satele Boş, Groş, Hăşdat şi Peştişu Mare.

În 2011 avea o populaţie de 60.525 locuitori.

Geografie şi climă

Situată în partea centrală a judeţului Hunedoara, la 220-270 m altitudine, pe valea Cernei, la 19 km de municipiul Deva, Hunedoara ocupă o suprafaţă de 97 km². În teritoriul administrativ al municipiului sunt cuprinse localitatea Răcăştia şi satele aparţinătoare Boş, Groş, Hăşdat şi Peştişu Mare. Zona dispune de infrastructura obişnuită pentru un oraş modern: reţele de energie electrică, termică, gaze naturale şi apă, staţie de epurare, mijloace de transport în comun, căi de acces rutier şi feroviar, telefonie fixă şi mobilă, servicii internet.

Este străbătută de DJ 687 : Sântuhalm - Hunedoara, drum naţional care face legătura cu drumul European E68 care străbate ţara de la Arad - Deva - Orăştie - Sibiu - Braşov - Bucureşti şi drumuri judeţene care fac legătura între Hunedoara şi Călan, respectiv Hunedoara şi Haţeg.

Istorie

Atestată documentar la 1265 sub numele Hungnod, conform registrului de dijme papale, Hunedoara va cunoaşte o dezvoltare impetuoasă şi va juca un rol important în istoria României. Vechimea acestei aşezări ce a luat naştere la poalele dealului Sânpetru la confluenţa râurilor Cerna şi Zlaşti, este mult mai adâncă în negurile timpului decât atestarea documentară. Arheologii au descoperit atât în vatra oraşului cât şi în satele din împrejurimi de unde îşi trage seva, urme de locuire, datând din epoca pietrei. De asemenea pe Dealul Sânpetrului dăinuiesc într-o deplină succesiune urme materiale din epoca bronzului şi a fierului. Au fost găsite pe terasele din jurul cetăţii, într-un depozit, mai mult de o tonă de lupe mari de fier şi un atelier metalurgic comportând opt cuptoare din vremea daco-geţilor. În actualul areal de locuire al hunedorenilor s-au descoperit tezaure monetare din vremea dacilor, cunoscute sub denumirea “de tip Hunedoara”, precum şi monede romane de tip republican sau imperial cuprinzând o perioadă de timp îndelungată (183 î.Hr.-sec. III. d.Hr.) ceea ce dovedeşte puternice contacte economice şi nu numai, între două civilizaţii, una a “cetăţii eterne Roma” şi alta plămădită de nemuritorii antichităţii daco-getice.

În urma cuceririi Daciei de către Imperiul Roman, zona Hunedoarei a atras atenţia lumii romane prin bogăţiile sale, în special fierul. Acest fapt este ilustrat de urmele descoperite la Teliuc, o villa rustica, pe dealul Sânpetru era un castru roman în care se instalează un post de pază a Legiunii a XIII-a Gemina. Urme s-au mai descoperit lângă Castelul Huniazilor şi lângă gară. De asemenea, vestigii din această epocă există şi în satele Cinciş-Cerna, Pestişu Mare unde era un vicus (sat roman), Mănerău, Nandru, Ghelari, etc.

În 1409, la 18 octombrie, regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg dăruieşte şi înnobilează pentru faptele militare deosebite pe cneazul Voicu, fiul lui Șorb. În acelaşi document pomeneşte şi pe alţi membrii ai familiei ca stăpânitori ai cetăţii şi domeniului regal Hunedoara. Este vorba de Magos (în maghiara Înalt) şi Rados, fraţii... şi Ioan, fiul lui Voicu. Din acest moment, cetatea Hunedoara cunoaşte o nouă etapă a dezvoltării sale. Iancu a amenajat cetatea pentru locuit, a construit sala cavalerilor şi sala dietei în stil neogotic înfrumuseţat de logiile exterioare ale acestei săli. De asemenea s-a construit aripa şi turnul “ne boisa”(nu te teme), un eventual loc de refugiu în caz de primejdie.

După moartea lui Ioan de Hunedoara la 11 august 1456 la Zemun, lângă Belgrad, în Ungaria au loc lupte interne pentru tron în care sunt implicaţi şi succesorii eroului din Hunedoara, lupte care dau câştig de cauză fiului lui Ioan, Matia Corvinul, care devine rege al Regatului Maghiar. În acest răstimp, soţia lui Ioan, Elisabeta, şi fiul lor Matia vor continua lucrările de modernizare; în aripa Matia, se pictează fresca murală ce sugerează originea românescă a lui Ioan. Secolul al XVII-lea marchează noi lucrări la castel legate în mare parte de numele principelui Gabriel Bethlen. A fost construită aripa Bethlen (1622) aşa cum o demonstrează şi o inscripţie descoperită pe ancadramentul unei ferestre.

În timpul Corvineştilor, Hunedoara devine târg (= oppidum) al fierului, metal pe care pădurenii îl valorifică pentru alte produse, având valoarea de monedă. Avantajul economic din această epocă al domeniului şi oraşului Hunedoara se va menţine şi în secolele următoare. Oraşul va ajunge în secolul XVII la o stare prosperă, locuitorii săi fiind scutiţi de dări faţă de stat. Au beneficiat de privilegii încă din vremea regelui Matia Corvinul, care în 1480 îi scuteşte pe hunedoreni de plata oricăror dări, scutiri care se păstrează şi în secolele urmatoare. Ca urmare creşte numărul locuitorilor care variază între 784 în 1512 şi 896 în secolul al XVII.

După moartea lui Matia Corvin, Hunedoara intră în stăpânirea fiului acestuia, Ioan Corvin, care se stinge de tânăr. Soţia sa Beatrice de Frangepan, se va recăsători cu Georg de Hohenzolern, marchiz de Brandenburg în 1509. Georg de Brandenburg nu se va stabili în Hunedoara. El va numi un castelan cu drept de reprezentare, pe Gheorghe Stolcz.

În 1514 a izbucnit răscoala ţărănească ce a fost condusă de Gheorghe Doja. Cu acest prilej, mulţi ţărani de pe domeniul Hunedoarei au fost închişi în cetate drept pedeapsă. Cu sprijinul nobilimii, Ioan Zapolya a înăbuşit răscoala.

Sfârşitul sec. XVIII, precum şi secolele XIX şi XX, marcheză probleme noi, legate de conştiinţa de neam, de spiritualitate. Aici s-a dezvoltat o spiritualitate românească autentică. În numeroasele biserici sau mănăstiri ortodoxe ca cele de la Cinciş-Cerna, Plosca, Prislop, Nădăştie, Mănerău, Zlaşti şi altele au fost şcoli de dascăli, numeroşi cnezi romani îndeplinind funcţia de preoţi şi dieci. Din păcate nu cunoaştem cu exactitate vechimea acestor locaşe de lumină.

După Al Doilea Război Mondial, conform concepţiei vremii, industria hunedoreană a cunoscut o dezvoltare fără precedent. În preajma revoluţiei din 1989, în Hunedoara, se produceau peste 3 mil. tone de oţel, peste 2 mil. tone cocs metalurgic, încălţăminte, tricotaje etc. Această dezvoltare a atras forţă de muncă. Populaţia oraşului a ajuns la un maximum de 89.000 locuitori. Ca urmare s-a dezvoltat spaţiul de locuit, şi s-au construit noi aşezăminte de învăţământ, sănătate sau cultură. S-au construit 12 şcoli generale, 5 licee, un spital modern, un institut de învăţământ superior, două stadioane, o sală de sport, piscină, iar după 1989 s-a construit o popicărie modernă, capabilă să găzduiască mari concursuri internaţionale. Conducerea supracentralizată, ineficienţa cronică şi sugrumarea oricărei urme de liberă iniţiativă au provocat însă începând din anii '80 degradarea economiei. Din cauza sărăciei tot mai accentuate, a lipsei de libertate şi a opresiunii s-au creat tensiuni sociale şi nemulţumiri ce au explodat în decembrie 1989.

În jurul anului 1870, este ales primar al oraşului Hunedoara George Dănilă. „În acea perioadă, Hunedoara se număra printre oraşele cu o populaţie majoritar românească, conform recensământului din anii 1869 - 1870, alături de Braşov, Abrud, Sebeş, Alba Iulia, Orăştie, Ocna Sibiului şi Haţeg. Dintre oraşele enumerate mai sus, singurele localităţi urbane cu conducere românească sunt Hunedoara şi Haţegul” (Ioachim Lazăr). Documentele păstrate la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Statului arată că primarul George Dănilă s-a implicat cam în toate problemele care priveau viaţa localităţii pe care o conducea şi nu numai atât. În timpul războiului de independentă, de la Hunedoara au fost trimişi bani pentru ostaşii români răniţi pe front. Tot în această perioadă, primarul George Dănilă a dezvoltat zona industrială a oraşului construind Uzinele de Fier. George Dănilă, om cu studii avocăţeşti, era preocupat de cultură, fiind un membru de vază al filialei locale Deva a asociaţiei ASTRA. În vremea lui, Castelul Corvinilor a fost restaurat integral. Personalitatea marcantă a primarului George Dănilă îl plasează cu cinste în ctitoriile Europei Mari. El a fost decorat Cavaler al Ordinului Franz Joseph I pentru excelenţa sa. Primarul George Dănilă era un luptător pentru unirea Transilvaniei cu România, iar demersurile sale erau în strictă concordanţă cu legile acelor vremuri. A condus urbea timp de peste patru decenii, până la moartea sa, în anul 1912.

Primul primar de după 1989 al Hunedoarei a fost dl.ing. Marcu Ioan, urmat apoi în 1990 de dl.ing. Doda Viorel. În urma alegerilor din 1992 a devenit primar dl.ec. Remus Mariş, care a fost reales şi în legislaturile următoare (1996-2000, 2000-2004), iar în urma alegerilor din 2004 a fost ales primar dl.ing. Schiau Nicolae. În urma alegerilor din 2008 şi până în 2012 dl. Ovidiu Hada (PNL) a fost primarul Hunedoarei.Din iunie 2012 a fost ales dl. Arion Viorel (USP) ca primar al municipiului Hunedoara.

Economie

Municipiul Hunedoara beneficiază de un Parc Industrial cu cele mai bune oferte pentru investitori. Realizarea acestuia a început în primăvara anului 2003. Suprafaţa parcului este de 193.000 mp, împărţită în 26 de parcele cu suprafeţe de 2.500 - 10.000 mp. Parcelele se vor concesiona pe o perioadă de până la 49 de ani sau se vor vinde investitorilor. Parcelarea este flexibilă, pentru a se putea satisface solicitările specifice ale investitorilor. Accesul în parc se face direct din drumul judeţean Hunedoara - Deva. Parcul dispune de utilităţi complete pentru orice tip de investiţie industrială: energie electrică, gaze naturale, apă potabilă, canalizare, drenaj natural, comunicaţii prin cablu, drumuri, parcări, mijloace de protecţie, dotări pentru stingere incendii.

Atracţii turistice

- Biserica ortodoxă Sfântul Nicolae, monument istoric categoria A, ctitorită la 1458, - Catedrala ortodoxă Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, monument de arhitectură categoria B, ctitorită la 1947, - Biserica ortodoxă Strei, la 10 Km. - Mănăstirea Prislop la 20 Km. spre Haţeg - Biserica de lemn de la Almaşu Mic la 5 Km. - Biserica reformată Sfânta Fecioară din Sântămărie Orlea - Biserica cetăţii COLȚ - Biserica din Densuş, ce este un monument unic în arhitectura medievală românească, fiind construită probabil în cursul secolului al 13-lea. - Biserica ortodoxă din Ostrov, construită în secolul XIV, adăposteşte o frescă de la 1365.