Călan, Hunedoara

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Călan, Hunedoara

Călan (în germană Klandorf, în maghiară Kalán sau Pusztakalán) este un oraş în judeţul Hunedoara, Transilvania, România, format din localităţile componente Călan (reşedinţa) şi Streisângeorgiu, şi din satele Batiz, Călanu Mic, Grid, Nădăştia de Jos, Nădăştia de Sus, Ohaba Streiului, Sâncrai, Sântămăria de Piatră, Strei, Strei-Săcel şi Valea Sângeorgiului.

Până în anul 1990, Călan era cunoscută pentru renumele apelor termale române AQVE, din apropierea oraşului, şi prin flăcările secţiei Semicocs din cadrul Combinatului Siderurgic Victoria care ardeau, zi-noapte.

Istoric

Atestat documentar în anul 1387, oraşul Călan este situat pe locul unei aşezări rurale din Dacia Romană, Ydata pe timpul dacilor, Aquae în timpul ocupaţiei romane. Nenumărate dovezi materiale (fragmente de ceramică arsă, piatră şlefuită, cremene, topoare, brăţări din bronz etc.) au fost descoperite în satele Valea Sângeorgiului, Sântamarie de Piatră, Strei Săcel şi Strei, atestând prezenţa omului pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri. Urmele găsite în cele două peşteri din dealul Măgura, păstrate la Muzeul judeţean din Deva arată că pe aceste meleaguri au existat aşezări omeneşti încă din neoliticul vechi (5500-3500 i.e.n.). Perioada de tranziţie de la neolitic la epocă bronzului (2200-1800 î.e.n.) este atestată de fragmentele de ceramică, vase din lut ars cu ornamente încadrate în cultură Cotofeni.

Descoperirile arheologice făcute în localitatea Călan, cum sunt cele două măsele de mamut atestă o aşezare din paleolitic. În neolitic au fost găsite fragmente de vase, urme de chirpice, oase de animale, coarne de cerb etc.

În timpul stăpânirii romane Aquae (astăzi Călan), este antrenat în viaţa economică a civilizaţiei romane. Vasile Pârvan (n. 28 septembrie 1882, Perchiu, Bacău - d. 26 iunie 1927, Bucureşti) istoric, arheolog, epigrafist şi eseist român, demonstrează că localitatea Aquae este amintită de Ptolemeu (*ca.87d.Hr. probabil în Ptolemais Hermii - a ca.165 d.Hr. în Alexandria).

Epoca bronzului (perioada mijlocie 1600 -1300 i.e.n.) este reliefată prin obiectele găsite aici din care se remarcă: topor, secure, brăţara etc. În perioada Daciei romane (106-271) s-au format pe teritoriul oraşului Călan pagus-ul Aquae, precum şi alte aşezări romane (vicus-uri).

Localitatea a devenit cunoscută pentru termele antice (ape mezotermale) de unde şi denumirea de Aquae. Potrivit istoricilor, existenţa Aquae este atestată de inscripţia „Genio Pagi Aquaensis”, de pe o piatră din altarul bisericii medievale din Strei Sîngiorgiu.

Oraşul Călan făcea parte dintr-un vechi ţinut al unor cneji şi juzi români care şi-au păstrat faţă de voevodat şi principatul Transilvaniei vreme îndelungată o situaţie politică, administrativă şi judecătorească proprie. Călanul şi satele din jur treptat, sunt transformate în sate iobăgeşti, proces ce s-a încheiat la sfârşitul sec. al XVI lea. Țăranilor li s-au impus obligaţii faţă se biserică, stat şi stăpânul moşiei. Răscoala lui Horea, din 1784 antrenează toate satele de pe valea Streiului şi Călanul. De asemenea răscoala lui Tudor Vladimirescu a avut mare răsunet pe valea Streiului.

În anul 1760 localitatea purta numele de Puszta Kalan. În acest hotar s-a construit societatea metalurgică şi în jurul ei pe un teren în parte mlăştinos, primele case de colonii muncitoreşti. În anul 1860, administraţia Societăţii Braşovene de Mine şi Metalurgie, avînd în frunte, ca preşedinte, pe Max Egon, principe de Furstenberg, iar ca vicepreşedinte, pe baronul Ludwig von Habersen, a cumpărat în anul 1867 pentru uzina din Călan, un teren de cca.180 de iugăre, în parte mlăştinos, de la Sandor Bertha, căsătorită cu groful Adam Vas. În anul 1868, a fost angajat ing. Otto Gmelin, din Germania, pentru proiectarea uzinei.

În perioada 1949-1952 s-au clădit primele blocuri de locuinţe şi o şcoală de ucenici. În anul 1959 în dreapta râului Strei, pe terasa de lîngă seculara biserică din Strei Sângeorgiu, a început construirea Oraşului Nou Călan. La 25 mai 1869, se începe executarea fundaţiei primului furnal. În anul 1870 anul începeri activităţii industriale la Călan, colonia muncitorească era formată doar din 10 case, ajungînd în anul 1918 la un număr de 78 de case. După Al Doilea Război Mondial, Călanul a devenit un puternic centru al siderurgiei româneşti, recunoscut prin producţia de fontă cenuşie, cocs metalurgic şi piese turnate.

În 1976 s-a dat în folosinţă casa de cultură, având o sală de spectacole cu aproximativ 400 de locuri, o sală de şedinţă cu 100 de locuri, bibliotecă, sală de lectură şi alte spaţii destinate activităţii cultural-artistice. În anul 1981 a fost dată în folosinţă o nouă policlinică şi o nouă bază sportivă cu teren de fotbal, teren de antrenament, tribune de 7000 de locuri.