Tecuci, Galaţi

căutare

Tecuci, Galaţi

Tecuci este un municipiu în judeţul Galaţi, Moldova, România. Are o populaţie de 34.871 locuitori conform recensământului din anul 2011.

Aşezare geografică

Pe glob, intersecţia paralelei 45°51’06” latitudine nordică cu meridianul 27°25’56” longitudine estică stabileşte poziţia matematică unică a municipiului Tecuci, la Nord de Ecuator şi la Est de primul meridian, în al treilea fus orar.

Geografic, municipiul Tecuci se află aşezat aproape de limita sudică a Colinelor Tutovei (14 km), la contactul cu Piemontul Poiana-Nicoreşti, ambele subunităţi ale Podişului Moldovei, la cofluenţa râului Bârlad cu pâraul Tecucel, aproape de valea Siretului (10 km), în cuprinsul câmpiei de terase care poartâ numele oraşului, Câmpia Tecuciului.

Este situat într-o zonă de câmpie, pe malul râului Bârlad afluent al râului Siret şi pe malul râului Tecucel, afluent al Bârladului. Este un oraş mijlociu, cu un comerţ în continuă dezvoltare. Aşezată la o răspântie de drumuri vechi comerciale, localitatea s-a dezvoltat în vatra unei aşezări geto-dacice şi apoi daco-romane. Atestat încă din 1435, târgul Tecuci era un important centru de tranzit şi de schimb pentru negustorii din ţările de la nordul şi de la vestul Moldovei, ca şi pentru cei din regiunile limitrofe.

Tecuciul este unul din puţinele noduri feroviare ale ţării care dispune de patru direcţii de orientare a liniilor ferate (spre Galaţi, Iaşi, Mărăşeşti şi Făurei) si tot atâtea pentru şosele (spre Galaţi, Bârlad, Tişiţa, Tg. Bujor) cărora li se adaugă drumuri locale, spre localităţile rurale vecine, reliefându-se poziţia de intersecţie (răscruce) a oraşului Tecuci.

Teritoriu

Municipiul Tecuci are o suprafaţa totală de 8676 ha, pe care se află amplasate 14.500 locuinţe, din care 507 în proprietate publică şi 13.993 locuinţe din fonduri private. Suprafaţa locuibilă este de 567.213 mp din care în proprietate publică 14.410 mp şi 552.803 mp suprafaţa locuibilă din fonduri private. În ceea ce priveşte lungimea străzilor din municipiul Tecuci, aceasta este de 117 km din care 56 km reprezintă străzi orăşeneşti modernizate. Reţeaua de canalizare are o lungime de 72 km, reţeaua de distribuţie a apei potabile este de 81,1 km, iar cea de distribuţie a gazelor naturale este de 66,7 km.

Climă

Ca urmare a aşezării pe latitudine, teritoriul municipiului Tecuci se încadrează în zona climatică temperată şi face parte din sectorul de provincie climatică cu influenţe de ariditate, ţinutul climatic de câmpie, de silvostepă, topoclimatul complex al Câmpiei Tecuciului şi Văii Bârladului, unde se pot întâlni topoclimate elementare: de vale, de terase, de dune, de lacuri, urban etc. şi fenomene climatice marcate de viscole (iarna) şi secete prelungite în celelalte anotimpuri, mai cu seamă vara.

Temperatura medie anuală este, calculată pe o perioadă de 70 de ani, la Tecuci de 9,8 °C. Temperatura medie a verii este de cuprinsă între 21 °C la Tecuci şi 21,3 °C la Galaţi.

Caracteristici pedologice

În condiţiile de climă menţionate, pe un strat alcătuit din loess care ocupă cea mai mare suprafaţă, ca şi din nisip pe valea Bârladului, s-a instalat o vegetaţie ierboasă tipic de stepă, care apare astăzi numai pe terenurile unde nu se practică agricultura. Vegetaţia reprezintă rezultatul interacţiunii ariilor de influenţă este europeană, atlantică, sudică, al elementelor eudemice si al activităţii antropice. În ansamblu, vegetaţia de silvostepă se întâlneşte în câmpia Tecuciului, iar cea de stepă propriu-zisă în câmpia Covurluiului.

Istoric

În Scrisoare despre Tecuciu publicată de Alexandru Papadopol Calimah în revista Convorbiri literare în 1893 şi preluată apoi de Theodor Ciuntu în Dicţionarul geografic statistic şi istoric al judeţului Tecuciu în 1897 şi mai apoi în Marele dicţionar geografic al Romîniei din 1902, se face referire la un hrisov din 20 mai 1134 al domnului Bârladului, Ivanco Rostislavovici, neguţătorilor de Misivria sau Mesembria cărora

le acordă să nu plătească vamă la descărcarea mărfurilor în oraşul Domniei Sale Galaţi, ci numai la Bârlad, în Tecuciu şi în celelalte oraşe ale Domniei Sale; iar la exportarea diferitelor mărfuri locale, adică Moldoveneşti, şi la exportarea de mărfuri Ungureşti, Ruseşti şi Boeme, să plătească vamă numai în Galaţi şi nu aiure

Acest document, cunoscut sub numele de Diploma Bârlădeană, ar fi fost găsit chipurile în Rusia între documentele lui Dimitrie Cantemir. El a fost publicat şi comentat prima dată de Bogdan Petriceicu Hasdeu în 1869 la Iaşi în jurnalul Instrucţiunea publică şi, în acelaşi an, la Bucureşti în jurnalul Traian în numerele 42-55.

În opinia lui P. P. Panaitescu Diploma Bârlădeană şi Hrisovul lui Iurg Koriatovici sunt falsuri ale lui Bogdan Petriceicu Haşdeu. Primul document serios în care apare denumirea oraşului Tecuci este o scrisoare, din 1 septembrie 1435, care este adresată regelui Poloniei, Vladislav al III-lea şi înştiinţa că Iliaş Voievod s-a împăcat cu fratele său Ștefan, cedându-i, printre altele, şi oraşul Tecuci. Tot aici se vorbeşte despre organizarea internă a Moldovei, aici menţionându-se ocoalele cu moşiile oraşelor Chilia, Vaslui, Bârlad şi Tecuci.

Un document, care prezintă aceeaşi importanţă, atât pentru viaţa economică, cât şi pentru atestarea localităţii, este aşezământul comercial din 3 iulie 1460, pe care Ștefan cel Mare îl acordă negustorilor leopolitani din Suceava şi care se păstrează în original în arhiva municipală din Lemberg. În timpurile vechi, fiind aproape de hotarul Moldovei spre Valahia, se numea „oraş de margine destul de bun”, explicaţie pe care o dă Joppecourt, ostaş nobil din Lotaringia.

Administraţia târgului Tecuci s-a întemiat în evul mediu, ca şi celelalte aşezări urbane, pe două principii: autonomia orăşenească şi reprezentarea puterii centrale. Astfel, convieţuiau o comunitate orăşenească autonomă, care-şi alegea ea însăşi cârmuitorii, cu o administraţie proprie, cu drept de judecată propriu, cu veniturile sale şi reprezentanţii domnului cu atribuţiile lor bine determinate, distincte de cele ale reprezentanţilor comunităţii. Conducerea oraşelor moldoveneşti a avut un dublu caracter: pe de o parte, a fost o conducere autonomă exercitată de şoltuz, ajutat de doisprezece pârgari, iar pe de altă parte a existat un permanent control al domniei reprezentată de orlicul de târg, iar din secolul al XVI – lea de ureadnic.

Stema medievală se prezintă ca un scut despicat, fiind reprezentat în dreapta, pe fond albastru, un turn de veghe, de argint, în vârful unei coline tot de argint, iar în stânga, pe fond roşu, un iepure de aur, ridicat în două labe spre dreapta, având deasupra două stele de aur cu cinci raze. Aceasta este o veche stemă rectificată, la care s-a adăugat movila de la Tecuci, care servea în vremurile cele mai vechi drept loc de veghe. Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reşedinţa judeţului Tecuci. A fost declarat municipiu în anul 1968. Tot în această perioadă, Tecuciul a fost cunoscut sub numele de "Oraşul Trandafirilor".

În anul 1920, s-au înfiinţat: Societatea Culturală „Ștefan Corodeanu”, în cadrul Școlii Normale de Băieţi şi Societatea de Educaţie Naţională de pe lângă Cercul Militar. În acelaşi timp, Teatrul Comunal devine gazda primitoare a nenumărate şezători, conferinţe sau concerte, la realizarea cărora contribuiau nu numai cadrele didactice, corpul clerical ci şi avocaţii, medicii sau ofiţerii aşezării.

Cea mai importantă contribuţie au adus-o tecucenii în timpul Primului Război Mondial. Între anii 1916 - 1917, populaţia oraşului s-a dublat, aici găsindu-şi adăpostul conaţionalii refugiaţi din Muntenia si Oltenia aflate sub ocupaţie străină. Tot de la Tecuci s-a dirijat ofensiva victorioasă de la Mărăşeşti ce avea să conducă la înfrângerea forţelor germane. În anii celui de-al Doilea Război Mondial, militarii unităţilor din Tecuci s-au jertfit pentru eliberarea Basarabiei şi a Transilvaniei.

Într-un asemenea mediu, descinde la Tecuci dr. Grigore Tabacaru, numit din septembrie 1923 ca profesor de filozofie la Școala Normală din Tecuci. Din iniţiativa sa, pe 25 noiembrie 1923, un grup de intelectuali – între care s-au remarcat: avocaţii Virgil Mironescu, V.G.Beldie şi Traian Corodeanu, profesorii Șt.Corodeanu şi Antoaneta Bogdan, institutorii Gh.Popovici şi Zoe Țuchel, căpitanul I.Diea şi protopopul N.Conduratu – pune bazele Ateneului Cultural, al cărui principal scop era acela de a contribui la îmbogăţirea „culturii naţionale, sociale, juridice, religioase, morale, cetăţeneşti, artistice şi ştiinţifice a maselor populare” din reşedinţa şi satele judeţului. Pe 20 martie 1938, un grup de „cetăţeni ai oraşului Tecuci”, ce reprezentau „toate categoriile sociale”, s-a reunit, „în urma convocării regionalei Moldova, la sediul Școalei Primare Nr.1 de fete pentru a întemeia Căminul Cultural Orăşenesc al Fundaţiei „Principele Carol”. Acest Cămin Orăşenesc va purta numele neuitatului scriitor Calistrat Hogaş.

Ziarul local "Curierul Tecuciului" inaugurează o pagină dedicată Căminului Cultural, în care erau prezentate principalele sale realizări, regăsindu-se aici diversele şezători literare, expoziţia de pictură a profesorului I.N.Peiu, conferinţele: „Performanţele politicii româneşti”, de Pamfil Șeicaru, fost elev al Gimnaziului "D.A.Sturdza" şi "Pentru ce luptăm dincolo de Nistru?", susţinută de scriitorul de origine tecuceană Al.Lascarov Moldoveanu.

La 20 mai 1934, Primăria oraşului Tecuci emite decizia de înfiinţare a muzeului şi a bibliotecii, iar la 25 august în acelaşi an, primarul C. Condrache, într-o adresă către Prefectura judeţului Tecuci, menţionează faptul că s-au constituit un muzeu şi o bibliotecă sub egida „Fundaţiei Culturale Teodor şi Maria Cincu”. Dar abia la 1 aprilie 1935, Biblioteca Comunală se instalează, alături de Muzeul de Arheologie şi Știinţele Naturii „Mihail Dimitriu”, în palatul donat special pentru acestea de către Teodor Cincu. Biblioteca Comunală va fi deschisă publicului din luna aprilie a anului 1937, având ca bibliotecar pe Mihalache D.Naum, şcolarizat special la Bucureşti. Biblioteca Municipală primeşte în 1994 numele poetului „Ștefan Petică”.

Comisia interimară a Primăriei, cu ocazia şedinţei din 13 iunie 1934, decide „înfiinţarea unui muzeu comunal în oraşul Tecuci, muzeu care va purta numele de Muzeul Comunal „Mihail Dimitriu”,inaugurarea oficială a Muzeului Comunal „Mihail Dimitriu” de Arheologie şi Știinţe Naturale făcându-se la 21 noiembrie 1935, o dată cu cea a statuii lui Spiru Haret, din faţa Liceului de fete „Elena şi Tache Anastasiu”, în prezenţa ministrului Instrucţiunii Publice, dr. C.Angelescu, şi a prof.univ. I.Simionescu.

Cenaclul literar „Calistrat Hogaş”, numit în momentul fondării sale (1953)” George Coşbuc", a reuşit să trezească interesul câtorva generaţii de creatori tecuceni ce aveau să se afirme în cadrul întrunirilor sale: Ovid Caledoniu, Emil Băicoianu, Doru Scărlătescu, Ioan Purdelea, Sofia Scorţaru, Aurel Brumă, Ion Panait, Dionisie Duma, Iordan Grecu, Vasile Sevastre – Ghican, Vasile Ghica, Petre Rău, Marian Mârza, Dan Vâţă etc. În anul 1969, membrii cenaclului editând şi o antologie intitulată : „La poarta sfertului de veac”.

În lucrarea "Originea românilor", lingvistul Alexandru Philippide considera că avem de a face cu o denumire cu rădăcini pecenego-cumane: "tehek-uciu", care înseamnă, "capătul", sau "marginea ţării". V. Spinei are o părere asemănatoare . În opoziţie cu această opinie, Iorgu Iordan, prezintă în lucrarea sa "Toponimia românească", o altă explicaţie. Toponimul Tecuci are o etimologie slavă, derivând dintr-un verb care înseamna, "a curge". Numele s-a dat mai întâi pârâului Tecuci, iar apoi târgului şi ţinutului. O explicaţie asemănătoare a dat-o şi istoricul Ion Bogdan care spune că "Tecuciul vine de bună seamă din forma specială rusă a slavicului Tekek, care înseamna, apă curgătoare".

Industrie

Oraşul este renumit mai ales pentru fabricile sale de conserve din legume, fructe şi carne: Contec Foods, etc., iar mai nou pentru numeroasele firme producătoare de muştar. În ultimul timp, municipiul a cunoscut o creştere economică deosebită, care se datorează în mare parte investiţiilor străine directe, atât în domeniul industriei, cât şi în servicii. Cele mai mari astfel de investiţii s-au realizat prin înfiinţarea câtorva fabrici de mare anvergură şi a unei uzine de utilaj greu.

Lăcaşuri de cult

În municipiul Tecuci se află în majoritate biserici ortodoxe. Catedrala "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe", condusă de preot paroh Vasile Ramfu împreună cu preotul Roşu, este cea mai mare biserică şi reprezinta esenţa ortodoxismului pe teritoriul Tecuciului. De asemenea, se evidenţiază parohii mari precum "Sfântul Ioan" (pr. Leca), "Sfântul Nicolae" (pr. Jalbă) care cheamă la mântuire sute de credincioşi, mai ales în perioada marilor sărbători creştine de peste an.

Ca biserici neoprotestante, se evidenţiază Biserica Penticostală, Biserica Evanghelică, Biserica Adventistă şi Biserica Baptistă din municipiul Tecuci.

Puteţi găsi o listă a lăcaşelor de cult din Tecuci AICI.

Sport

Echipele de juniori cât şi de seniori fac senzaţie la meciurile de acasă din Sala de Sport din cadrul Clubului Sportiv Școlar Tecuci. Rugbyul este un punct de atracţie în cadrul arenei "Municipal" din Tecuci datorită valorii deosebite a jucătorilor.

▾   ▾   ▾   show more   ▾   ▾   ▾

Local News

Unitati

TARLISA TV

TARLISA TV

DARICOM

DARICOM

ROIMIV

ROIMIV

SPYDE TRANS

SPYDE TRANS

FARCOM

FARCOM

DANIE CONSTRUCT

DANIE CONSTRUCT

RODUSLIV

RODUSLIV

PAROHIA MUNTENI 1

PAROHIA MUNTENI 1

MIRALI COMPANY

MIRALI COMPANY

VETESAN

VETESAN

FLOREX M

FLOREX M

LIALLSOF

LIALLSOF

Stiinta • Azi Am Invatat

Oferte promovate • ad.info.ro