Galaţi, Galaţi

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Galaţi, Galaţi

Galaţi este municipiul de reşedinţă al judeţului cu acelaşi nume, Moldova, România. Se află în apropiere de frontiera triplă sudică cu Republica Moldova şi Ucraina. Conform ultimului recensământ din 2011, populatia oraşului era de 249.732, fiind al 8-lea oraş din ţară ca număr de locuitori. Este unul dintre cele mai mari centre economice din România, respectiv Moldova. Oraşul Galaţi are o istorie încărcată şi datorită faptului că este plasat pe Dunăre, cea mai importantă arteră comercial-fluvială europeană, Canalul Dunăre–Main–Rin. Viaţa economică s-a dezvoltat în jurul Șantierului Naval, Portului Fluvial, în jurul Combinatului Siderurgic şi a Portului Mineralier.

Geografie

Municipiul Galati este situat în partea de sud a Moldovei, în Valea Siretului, străbătut de Dunărea. Este situat în zona estică a României, în extremitatea sudică a platoului Moldovei, la 45° 27' latitudine nordică şi 28° 02' longitudine estică. Situat pe malul nordic al Dunării, ocupă o suprafaţă de 246,4 km2, la confluenţa râurilor Siret (la vest) şi Prut (la est), lângă Lacul Brateş, la circa. 80 de kilometri de Marea Neagră. Cel mai apropiat oraş este Brăila, la doar 15 kilometri spre sud. Galaţiul se află la întâlnirea celor 3 provincii istorice ale României: Muntenia, Moldova şi Dobrogea. Oraşul şi portul se desfăşoară ca un vast amfiteatru cu diferenţe de nivel de la 3 până la 55 de metri. Oraşul se întinde pe trei terase: Valea oraşului, cu altitudine între 3 – 7 m şi altele două, trasate aproape în formă de evantai; prima cu o altitudine între 20 – 25 m (nucleul oraşului medieval, actualmente centrul oraşului) şi a doua cu altitudini care depăşesc 40 m (oraşul modern). Viaţa comunităţilor umane a fost influenţată în mod direct de către Dunăre, cel de-al doilea fluviu din Europa ca lungime (2.850 km), cu un debit mediu pe acest sector de 6.199 mc/s, după ce primeşte în amonte apele râului Siret cu un debit mediu de 225 mc/s (cel mai mare afluent de pe teritoriul românesc). Fluviul îşi continua drumul spre Marea Neagră după ce primeşte, în avalul porturilor din Galaţi, apele râului Prut, cu un debit mediu de 86 mc/s. Debitele Dunării au o variaţie importantă, în funcţie de anotimp şi an, cu valori maximale în luna mai (18.000 - 19.000 mc/s) şi minimale in cursul verii (2.000 - 2.450 mc/s). Datorită şenalului adânc până în zona oraşului Brăila, Dunărea este declarată maritimă.

În 1927, conform monografiei dedicate oraşului Galaţi de profesorul Gh. N. Munteanu Bârlad, forma acestuia era de triunghi, având la sud Dunărea, la răsărit lacul Brateş şi râul Prut, la apus Siretul şi lacul Cătuşa. La Galaţi se găsesc două mari forme de relief ale ţării: Câmpia Română şi Podişul Moldovei ce oferă o privelişte cu înălţimi domolite, cuprinse între 310 metri la nord şi 5 metri la sud. Zona corespunde punctului de întâlnire a provinciilor fizico-geografice est, sud şi central-europeană. Cea mai importantă unitate este Lunca Dunării ce se întretaie aici cu Lunca Prutului şi Lunca Siretului. Lunca Siretului este alcătuită din braţe despletite ale cursului Siretului, din braţe părăsite sub formă de belciuge, ostroave incipiente şi ostroave vechi sau grinduri.

Poziţia Galaţiului este peninsulară deoarece este înconjurat de ape din 3 părţi. Toate aceste artere hidrografice prin caracteristicile lor deosebite au contribuit la dezvoltarea portului care a fost într-o anumită etapă istorică cel mai mare port al României.

Vegetaţia reprezintă rezultatul interferenţei ariei de influenţă est-europeană, sudică şi atlantică. Predomină vegetaţia de silvostepă, dar în zona luncilor se găseşte o bogată floră hidrofilă (papură, stuf, rogoz, trestie), plus o vegetaţie acvatică bogată. La suprafaţa bălţilor apar plantele plutitoare cum ar fi ciulinul de baltă care are rădăcina fixată dar şi lintiţa, de exemplu, care nu are rădăcina fixată. La marginea ghiolurilor întâlnim nuferi albi, nuferi galbeni, săgeata apei, stânjenelul galben, etc. Vegetaţia lemnoasă a luncilor cuprinde mai multe esenţe moi. Întâlnim plop, răchită, salcie, arin, etc.

Fauna aparţine stepei şi silvostepei ce caracterizează sudul Moldovei, precum şi biotopul bălţilor şi luncilor. Pe tot cuprinsul judeţului întâlnim mistreţi, căprioare, dropii, popândăi, hârciogi, arici, orbeţi, potârnichi, prepeliţe, ciocârlii, berze, raţe, lişiţe, cocostârci, vulpi, lupi, iepuri, pescăruşi, vrăbii, rândunici (doar vara), cuci, privighetori, sturzi, pitulici, porumbei, etc. Din cauza vânatului excesiv şi necontrolat, unele populaţii de animale s-au rărit îngrijorător, drept urmare au fost luate măsuri de protejare şi de repopulare. În consecinţă s-au adus pentru a se înmulţi cerbi lopătari, căprioare, fazani, etc. În privinţa peştilor în apele Siretului şi Prutul se găseşte predominant crap, şalău şi mai rar somn. În apele Bârladului, Gerului, Chinejei întâlnim bibanul şi cleanul. În Dunăre lângă Galaţi se găsesc peşti mari, migratori ca nisetrul, cega, păstruga, morunul dar şi semimigratori ca somnul, crapul, plătica, babuşca, şalăul,carasul etc. Primăvara apare şi scrumbia de Dunăre.

Istorie

Primele semne ale unei aşezări permanente în zona municipiului Galaţi s-au găsit pe malul estic al bălţii Mălina (în nord-vestul municipiului), unde s-au descoperit fragmente din ceramica de tip Stoicani-Aldeni, unelte confecţionate din stilex şi os, datând din neolitic. Tot în această zonă, de data aceasta pe malul sudic s-a descoperit un sceptru de piatră aparţinând culturii Coşlogeni din perioada de sfârşit a Epocii Bronzului. Oraşul s-a dezvoltat pe bazele unei străvechi aşezări dacice, existente în secolele VI-V î.Hr., la vadul Dunării care, începând cu perioada celor două razboaie cu romani purtate împotriva dacilor, în 101-102 şi 105-106, va cunoaşte influenţa civilizaţiei romane, devenind dependentă, probabil, de castrul roman învecinat de la Barboşi, ca şi în multe alte cazuri întâlnite în provincia romană Dacia. Noua aşezare daco-romană formată în vadul Dunării, localizată în secolul III d. Hr. undeva la sud de locul actualei Biserici Precista, dar care a fost, în timp, nimicită de apele fluviului care străbat malul stâng. Descoperirile făcute în ultimii ani dovedesc continuitatea aşezării din Vadul Dunării în secolele VII-XI: tezaurul de la Galaţi format din 12 monede de argint bizantine emise între anii 613-685, mormântul cuman din partea vestică a Bisericii Precista precum şi o monedă bizantină din vremea împăratului Mihail IV Paflagonianul (1034-1041). Aceste descoperii demonstrează că Galaţii datează din perioada anterioară întemeierii statului moldovean. Cele mai vechi urme arheologice datează din neolitic, mai precis din epoca fierului. În mod cert în prima epocă a fierului au existat aşezări umane aici, drept pentru care în Vatra Oraşului s-au găsit vârfuri de săgeţi din fier provenite dintr-un mormânt tumular datând din secolul IV î.Hr. La Barboşi au fost descoperite vase greceşti, datând din secolul V î.Hr. Barboşii au fost o importantă davă dacică, cetate fortificată ce a durat aproape 500 de ani. Aici s-a descoperit şi un sanctuar asemănător celui de la Sarmizegetusa. Cetatea dacică de la Barboşi a fost cucerită de romani, care apoi au fortificat zona, fapt confirmat şi de către Dimitrie Cantemir şi Miron Costin.

Prima menţionare documentară a oraşului Galati (pe atunci târg) datează din 1445 (într-un act semnat de domnitorul Ștefan al II-lea).

O altă ipoteză descoperită de curând: Se ştie însă că Galaţiul s-a format pe locul unei aşezări daco-romane, aşa că o menţionare istorică prealabilă secolului XV nu ar face decât să confirme existenţa aşezării din zona vărsării Siretului în Dunăre. În urmă cu cinci ani, un gălăţean pasionat de istoria oraşului, Dumitru Săndel, autorul monografiei “Galaţiul, aşa cum mi-l amintesc”, a descoperit, în cursul documentării pentru monografia sa, că Galaţiul este menţionat, sub numele ”Galatie”, în „Tabula Peutingeriană”, o hartă întocmită în secolul al 2-lea e.n. Din cauza nepăsării autorităţilor locale, Galaţiul rămâne în continuare cu atestarea documentară de aproape jumătate de secol, deşi aşezarea daco-romană de la confluenţa Dunării cu Siretul este confirmată de existenţa a numeroase vestigii romane: Castrul Roman de la Barboşi, Cavoul Roman din sec. 3 dHr, Valul Roman care înconjoară Galaţiul, Necropola Romană din sec. 1-3 dHr, mai multe fortificaţii şi un Castelum. În fragmentul nr. 9 al hărţii este reprezentată şi aşezarea „Galatie”, care, potrivit lui Dumitru Săndel, ar fi fost situată pe locul Galaţiului de astăzi. În baza acestui detaliu, istoricii ar putea stabili atestarea documentară a Galaţiului în secolul 2 dHr, Galaţiul având astfel o vechime de 1.700 de ani.

Galaţiul a crescut în importanţă după ce turcii au cucerit cetăţile Chilia şi Cetatea Albă, în iulie-august 1484, oraşul rămânând singurul port al Moldovei cu rol important în comerţul intern, dar şi în cel polono-turc. În 1789, în timpul războiului ruso-turc din 1789 - 1791, Galaţiul a fost incendiat de către armatele generalului rus Mihail Kamensky, aceasta fiind una dintre numeroasele pustiiri care au fost îndurate de oraş în războaiele ruso-turce din sec. XVIII şi începutul secolului al XIX-lea. În ciuda acestor perioade grele, comerţul şi navigaţia se dezvoltă în aşa fel încât Rusia înfiinţează, în anul 1775, primul consulat local, iar Franţa şi Anglia organizează vice-consulate, în anul 1805. În 1850, SUA îşi deschide un viceconsulat, ridicat la rangul de consulat în 1858, prin decizia preşedintelui american James Buchanan de a-şi numi un consul la Galaţi. Începând cu anul 1834, vapoare cu aburi austriece fac deja curse regulate din Galaţi. Mai mult decât atât aici se făcea un important comerţ de tranzit cu ţările germane. Construcţa de nave militare de mari dimensiuni era o importantă activitate economică a oraşului, în acest sens un călător prin Țările Române, abatele Bošković, afirmă că: „Am văzut acolo o corabie foarte mare, de felul acelora cărora turcii le spun caravele, care se află pe şantier, gata să fie lansată la apă. Fusese comandată de Isaac-aga, vameşul cel mare al Constantinopolului. Vasul era foarte mare, şaptezeci de paşi pe şaptesprezece şi încărcată cu optzeci şi patru de tunuri de bronz.”

La Galaţi a trăit în tinereţe Petru Rares, fiul lui Ștefan cel Mare, timp în care a făcut comerţ cu peşte. A urmat la conducerea Moldovei şi a avut două domnii.

Hatmanul Mazepa a fost înmormântat la Galaţi la biserica Sf. Gheorghe, care era închinată laIerusalim. Biserica Sf. Gheorghe din Galaţi a fost ridicată „prin osârdia dumnealui Hagi Mihalache în timpul lui Istrate Dabija Voievod, în anul 7172, deci 1664, aprilie 1”, aşa cum reiese din inscripţia bisericii . La construirea ei s-au folosit materiale din castrul roman de la Barboşi (cartier al Galaţiului), iar ctitorul, probabil un negustor, a închinat biserica Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Hatmanul Mazepa a fost înmormântat în biserică, în mijlocul navei, într-un mormânt cu boltă construit din cărămizi. După înfrângerea lui Dimitrie Cantemir de la Stănileşti, tătarii jefuiesc şi incendiază Galaţii, biserica Sf. Gheorghe este prădată. În zilele noastre două cartiere şi un parc din municipiu poartă numele hatmanului Mazepa.

Începuturile secolului XIX găseşte Galaţi total implicat în evenimentele deosebit de importante ale vremii. Astfel, numele oraşului este strâns legat de începuturile mişcării eteriste în Țările Române. Acţiunea de la Galaţi, aşa cum este cunoscută de istorici, reprezintă un şir de evenimente petrecute în portul dunărean, de la înfiinţarea primei Eforii din Principate în acest oraş, culminând, în februarie 1821, cu măcelărirea supuşilor otomani din Galaţi. Acţiunea de la Galaţi trebuie considerată şi plasată în rândul momentelor importante care au determinat evoluţia mişcărilor anului 1821. Masacrul de la Galaţi, repetat curând în alte oraşe ale Moldovei, avea să deschidă, în fapt, un lung deceniu de confruntări greco-otomane. Continuarea acţiunii va demonstra din plin temeinicia motivelor care impuseseră alegerea portului dunărean printre centrele principale ale insurecţiei eteriste. În 1837, Galaţiul dobândeşte statutul de port liber, (porto-franco), iar după războiul Crimeei din 1854 - 1856 devine, împreună cu Sulina, sediu al Comisiei Europene a Dunării. Prealabil Unirii Principatelor din 1859, oraşul este condus de pârcălabul Alexandru Ioan Cuza, născut la Bârlad, ales ulterior ca domnitor în Moldova şi în Țara Românească. Reşedinţa sa, situată pe Strada Al. I. Cuza, în apropierea gării oraşului, găzduieşte în prezent un muzeu. După Unirea Principatelor, dezvoltarea oraşului s-a accelerat. S-au înfiinţat noi şcoli primare şi s-a deschis, la 26 octombrie 1864, Școala superioară de comerţ "Alexandru Ioan I", iar în anul 1867 s-a înfiinţat una dintre cele mai vechi instituţii de studiu liceal din ţară, Liceul „Vasile Alecsandri”. De la câteva fabrici în 1870, s-a ajuns la 41 în 1908. Ștefan Zeletin, în lucrarea sa Burghezia română, nota că: „În procesul de naştere a Românei moderne trebuie să se deosebească două mari curente: unul zgomotos dar superficial, anume al ideilor liberale care pleacă de la Paris spre Bucureşti şi Iaşi; altul tăcut dar adânc, care pleacă de la Londra spre Galaţi şi Brăila: e curentul economiei capitaliste engleze.” Activitatea comercială s-a dezvoltat şi din cauza exportului masiv de cereale, poziţia importantă pe care o avea portul Galaţi în exportul ţării fiind remarcată şi de consulul Franţei din oraş care, la 8 aprilie 1870, nota că: „portul Galaţi a devenit antreprenorul general al cerealelor pe care Moldova le exportă pe Dunăre şi Marea Neagră în Anglia, Franţa şi Italia”. Se recunoştea că înflorirea oraşului se datora regimului de oraş „porto-franco”, însă la 22 decembrie 1882 acest statut a fost înlăturat.

Totuşi, între anii 1900-1914, oraşul desfăşura un considerabil comerţ de cereale şi cherestea, în care se implicau şi reprezentanţii celor 16 consulate străine din oraş. O revoltă ţărănească a izbucnit în regiune în 1907, aceasta fiind înăbuşită de armata română. În 1911, la Galaţi se dezveleşte prima statuie din ţară a poetului Mihai Eminescu. În perioada interbelică, (dar şi înainte), Galaţiul a fost reşedinţa judeţului Covurlui, mai apoi a Ținutului Dunării odată cu reorganizarea administrativă a lui Carol al 2-lea, după model italian. Oraşul a cunoscut o înflorire deosebită, devenind, la recensământul din 1930, din punct de vedere al populaţiei, aproximativ 112.000 de locuitori, al cincilea oraş al ţării, fiind devansat doar de Bucureşti, Chişinău, Iaşi şi Cernăuţi.

În timpul celui de-al 2-lea război mondial, Galaţiul a fost bombardat de aviaţia rusă şi apoi de cea germană, centrul istoric fiind distrus aproape în întregime, "gara de călători", o clădire impunătoare, inaugrată de regele României în data de 13 septembrie 1872 fiind distrusă la fel ca şi multe alte clădiri istorice. În 1952 devine reşedinţa regiunii Galaţi, ca mai apoi să devină reşedinţa actualului judeţ Galaţi. Din 1965 cunoaşte o nouă înflorire, o dată cu începutul funcţionării combinatului siderurgic, considerat pe atunci, cel mai mare din Europa de Est.

Descoperirea tezaurului de la Bărboşi, format din 3.700 de monede de argint cu inscripţionările greceşti Gallati şi Kallatiasy, ar înclina balanţa către teoria susţinută de Vasile Pârvan şi Carl Petsch, care are la bază numele provinciei romane Galatia din Asia Mică. Kallatiasy ar aduce mai degrabă cu Callatis (Mangalia), colonia greacă din Dobrogea care a fost centru de emisii monetare. În privinţa provinciei romane Galatia din Asia Mică, este valabilă aceeaşi remarcă. Totuşi, etimologia toponimului nu poate fi legată de circulaţia monetară.[necesită citare] . Însă de aici au plecat misionarii creştini care au participat la convertirea la creştinism a populaţiei din fosta Dacie. Astfel, în anul 313, împăratul Constantin cel Mare a înfiinţat un vicariat condus de vicarul Cocceius Galatus. A luat fiinţă şi o colonie numită Galati.[necesită citare] Evenimentul este confirmat de o piatră funerară a unui cetăţean roman din Histria datând din anul 157 d.Hr. O altă ipoteză, mai puţin plauzibilă, este legată de numele celţilor gali, care în antichitate ar fi trecut prin zonă în drumul spre Galatia din Asia Mică.

Potrivit unei alte ipoteze, toponimul Galaţi (împreună cu toponimul Calafat) reprezintă o adaptare a denumirii turceşti pe filieră dialectală pecenegă sau cumană a cuvântului arab kala'at "cetate, fortăreaţă" (vezi comparativ cuvintele kala, kale şi kula "culă" din limbile turcice contemporane).

O altă ipoteză ar fi cuvântul grecesc γαλάζιο (galázio) "azur"; întemeietorii aşezării ar fi putut fi colonişti greci antici originari proveniţi din coloniile situate în Dobrogea.

Având în vedere că topicul Galaţi este destul de răspândit în România, ipoteza cea mai plauzibilă este cea a lui I. Bogdan. Caracterul comun al acestei denumiri se putea forma doar pe baza unui onomastic slavo-român „Gal” căruia i s-a adăugat sufixul „aţ”, formă destul de răspândită în slava meridională. Rădăcina „Gal” aparţine fondului de cuvinte slave, având sensul de „murdar” sau „noroi”, care, ulterior, a suferit o transformare semantică, căpătând înţelesul de „negru”. Astfel, adjectivul „Gal”, prin sufixul „aţ” s-a substantivizat.

Stema oraşului Galaţi este un scut tăiat de un brâu ondulat de argint; în partea superioară, pe fond albastru, este o corabie neagră cu două catarge având pânzele şi flamurile din argint, navigând pe o apă; câmpul inferior, despicat; în dreapta pe fond roşu, doi peşti de argint, ridicaţi cu capetele întoarse spre flancurile scutului; în cartierul secund, pe fond auriu, un caduceu negru. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, formată din şapte turnuri. Ambarcaţiunea din partea superioară a scutului aminteşte că acest oraş este un important port la Dunăre, atestarea lui documentară port, datând din secolul al XV-lea; peştii scot în evidenţă faptul că acest port a avut un rol definitoriu în dezvoltarea pescuitului; caduceul este atribuit zeului Mercur, zeu al comerţului. Acesta simbolizează intensa activitate comercială praacticată la Galaţi. Oraşul, în 1711, conform afirmaţiei lui Dimitrie Cantemir, centrul comercial cel mai important de pe întreg parcursul Dunării, statut întărit după spargerea, în 1774, a monopolului otoman din zonă şi mai ales după desfiinţarea definitivă a acestuia în 1829.

Amenajarea urbană

În prezent lângă punctul de trecere cu bacul se construieşte al 3-lea port pentru ambarcaţiuni uşoare. Potrivit unui raport guvernamental întocmit în 2005, municipiul Galaţi se afla pe locul 2 în topul oraşelor din România, în privinţa spaţiului verde, pe cap de locuitor. Finanţată de Consiliul Local al municipiului Galaţi prin alocaţii bugetare, amenajarea şi întreţinerea urbană este rezultatul activităţilor S.C. Gospodărire Urbană S.A. şi SP Ecosal.

Piaţa Energiei

Piaţa Centrală

Piaţa Siderurgiştilor

Galaţiul are 5 cimitire. Cel mai nou este Cimitirul Sf. Lazăr, construit şi extins între 1999 şi 2005, astăzi deja plin. Construirea lui a stârnit scandal deoarece în locul celui mai întins cimitir din Galaţi exista o pădure, special făcută pentru a proteja cât de cât oraşul de poluarea din Combinatul Siderurgic.

Cel mai bine amenajat este Cimitirul Eternitatea, râvnit şi care face subiectul multor suspiciuni privind locurile de veci, în acest moment existând un mormânt neobişnuit al unui ţigan, care este un cavou la suprafaţă, cu vitrină. Deşi contravine regulilor, nimeni nu a luat nicio măsură nici în ziua de azi.

Cel mai neamenajat şi uitat cimitir este cel din Fileşti.

Sunt trecute doar cartierele care figurează în actele oficiale (cărţi de identitate, planuri diverse, ş.a.m.d.). Țiglina 3 şi Țiglina 4 sunt denumiri utilizate frecvent dar nu figurează în actele oficiale. Țiglina 3 este numele nou al cartierului ce se compune din Micro 16 şi Siderurgiştilor Vest, Țiglina 4 concentrează cartiele Micro 17 şi Micro 18 (M. 18 este cel mai mic cartier, ca suprafaţă teritorială din mun. Galaţi). Deşi există şi un Siderurgiştilor Est, I.C. Frimu, Aviaţiei, aceste cartiere nu sunt trecute oficial.

Conform mai multor propuneri, municipiul Galaţi ar putea alege din 4 soluţii pentru zona metropolitană. Conform legii, Zona Metropolitană înglobează toate comunele de pe o rază de maxim 30 de kilometri în jurul centrului metropolitan.

O a 1-a propunere, cea mai vehiculată, ar fi doar Zona Metropolitană Galaţi-Brăila.

O a 2-a propunere, cel mai uşor de realizat, ar fi Zona Metropolitană Galaţi, care înglobează 13 comune din judeţul Galaţi.

Este cel mai uşor de realizat, cuprinde pe lângă municipiul Galaţi şi comunele: Smârdan, Tuluceşti, Pechea, Schela, Slobozia-Conachi, Braniştea, Independenţa, Piscu, Cuza-Vodă (recent desprinsă din comuna Slobozia-Conachi), Frumuşiţa, Vânători, Șendreni şi Scânteieşti. Populaţia aproximativă ar fi de 350.000 de locuitori.

Se estimează că populaţia zonei metropolitane va fi în jur de 500.000 de locuitori.

Aspect din Ţiglina 3

Promenadă pe Faleza Galaţiului

Bulevardul Siderurgiştilor

Un palmier pe Bulevardul Brăilei

Obiective turistice

Denumit deasemeni Grădina Botanică sau Parcul Dendrologic, conţine planetariul cu diametrul cupolei de 7 metri, aici putând fi vizionate diferite proiecţii ("Sistemul Solar", "Giganţii Sistemului Solar", "Nebuloase şi Roiuri stelare"), astfel încât publicul vizitator să poată călători imaginar în toate colţurile Universului; de asemenea, în cadrul planetariului se desfăşoară şi foarte multe programe educaţionale, bune exemple fiind Astroclubul "Călin Popovici", dar şi Programul Educaţional "Să cunoaştem Soarele", adresat elevilor claselor V-XII. Acvariul are ca tematică ihtiofauna rară şi foarte rară din bazinul hidrologic al Dunării, fauna Mării Mediterane şi peşti exotici. Grădina Botanică domină malul stâng al Dunării, ocupând o suprafaţă de 18 hectare.

A fost inaugurat la 24 ianuarie 1939, cu ocazia celei de-a 80-a aniversare a Unirii Principatelor Române, în casa care a aparţinut familiei Cuza şi unde Alexandru Ioan Cuza a trăit în perioada-n care a fost pârcălabul Galaţiului. Activitatea ştiinţifică a muzelui a reînceput în 1951-1952, când a demarat organizarea ştiintifică a colecţiilor. În 1956, obiectele din colectii au fost separate; astfel o parte dintre ele au format colectiile Muzeului de Știinte ale Naturii, iar o alta, colectiile Muzeului de Artă. Treptat, colecţia Muzeului de Istorie s-a mărit prin noi achiziţii şi cercetări arheologice realizate în partea sudică a Moldovei, în principal la castrul roman de la Tirighina-Barboşi, ajungând acum la un patrimoniu de peste 50.000 de exponate, unele fiind de o importanţă excepţională.

Construită pe locul fostei case a pârcălabului de Covurlui, de Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al României (1859 - 1866). Cuprinde o expoziţie permanentă dedicată domnitorului, întrunind şi calitatea de reconstituire a ambientului gălăţean de la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea.

Este primul muzeu de artă contemporană românească din ţară.[necesită citare] A fost inaugurat în anul 1967 şi a fost conceput structural să prezinte cele mai noi tendinţe ale fenomenului plastic în devenire, destinaţie pe care şi-o păstrează şi la acest început de mileniu. Aproximativ 400 de lucrări existente în sălile de expunere şi-n aer liber, în parcul muzeului, constituie o selecţie dintr-un patrimoniu mult mai amplu, completat adesea cu un patrimoniu virtual, din atelierele artiştilor contemporani. Patrimoniul muzeului cuprinde creaţii de artă românească din a doua jumătate a secolului XIX şi din secolul XX reprezentanţi ai avangardei româneşti şi lucrări ale artiştilor care formează o punte de legatură între prima şi a doua jumătate a secolului.

Se află la intrarea în Pădurea Gârboavele, conţinând câteva colibe specifice zonei limitrofe a Dunării de Jos.

Aflat lângă Casa Memorială A. I. Cuza, găzduieşte doar colecţii de medalistică, numistmatică şi medalistică.

Se află în Piaţa Centrală. Găzduieşte diferite colecţii de filatelie, numismatică, etc.

Săpăturile efectuate în castellum roman de la Bărboşi (la nord de Dunăre, lângă Galaţi, aproape de vărsarea Siretului), din anii 1959—1962, au dovedit în condiţii stratigrafice perfect de clare, că pe înălţimea Tirighina se găsea la început o cetăţuie dacică, întărită cu un val de pământ. Ceramica dacică şi cea de import, ca şi o monetă de argint histriană, permit ca începuturile cetăţui dacice să fie fixate în secolul I î.e.n. (cel mult sfârşitul secolului II î.e.n.). Cetăţuia dacică de la Bărboşi a sfârşit apoi în urma unui puternic incendiu, a cărui urme sunt destul de evidente. Monedele romane aflate în acest nivel dacic sunt din vremea lui Augustus şi continuă apoi seria neîntreruptă până în anii domniei împăratului Nero (54—68 e.n.). N-ar fi exclus deci ca sfârşitul acestei cetăţui să fie pus în legătură cu acţiunea guvernatorului Moesiei Tib. Plautius Silvanus Aelianus în regiunea de la nord de Dunăre, a cărui rezultat a fost mutarea forţată a celor 100.000 de transdanubieni la sud de Dunăre şi care a avut loc prin anii 62—66 e.n. în legătură cu problema vechimii stăpânirii romane la nord de Dunăre, în partea de sud a Moldovei, se pune întrebarea dacă acest castellum de la Bărboşi, datează dintr-o perioadă mai veche decât anii 101 —102, primul război dacic (eventual 105—106 cel de al doilea război dacic), sau numai începând cu aceşti ani.

Muzeul de Istorie

Casa Memorială A.I. Cuza

Muzeul Episcopiei

Lupa Capitolina

A. I. Cuza

Ivan Mazeppa

I. C. Brătianu

Este construcţia cea mai veche din Galaţi,[necesită citare] fiind sfinţită ca lăcaş de cult în septembrie 1647, în timpul domnitorului Vasile Lupu. Biserica a fost închinată Mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos. La ridicarea bisericii au fost folosite materialele existente la faţa locului: piatră de la Barboşi, lemnul din pădurile de pe platforma Covurluiului, cărămidă şi var, nisip de pe plajele Dunării etc. Arhitectura bisericii este românească şi prezintă unele elemente specifice: turnul-clopotniţă este prevăzut cu metereze, putând fi folosit pentru observarea Văii Dunării, iar în caz de nevoie devenea fortificaţie de apărare. Turnul, format din două niveluri, este prevăzut cu o cameră pentru ascunderea valorilor, cu două metereze şi o uşă de acces, probabil, spre un balcon. Al doilea nivel era prevăzut cu ferestre şi metereze. Un alt element de apărare la "Precista" este podul întărit, alcătuit din două părţi, una deasupra naosului şi a doua deasupra altarului. Podul este prevăzut cu 28 de metereze. În zidărie, printre rândurile de cărămidă, este folosită piatra, tehnica nefolosită la alte biserici moldoveneşti ridicate în aceeaşi perioadă. Biserica ,,Precista" a suportat toate vitregiile vremurilor, fiind arsă în 1711 de către otomani, distrusă în războaiele ruso-otomano-austriece din 1735-1739 şi 1769-1774. În 1821, otomanii distrug şi jefuiesc iar locaşul. Biserica a fost refăcută şi restaurată în 1829 şi-n 1859. S-a făcut o restaurare şi între anii 1953-1957 după care, biserica a fost transformată în muzeu. În perioada 1991-1994, biserica ,,Precista" a fost restaurată iar şi a fost redată cultului ortodox. Se spune ca există un tunel secret pe sub Dunăre de la biserică până pe malul celălalt al fluviului pentru a putea ascunde bunurile şi a scăpa de atacurile vrăjmaşilor.

Monumentul din strada Domnească nr. 86 este construit în anul 1844 şi extins în anul 1873.[necesită citare]Printre obiectele de valoare artistică amintim: Altarul Mare, executat din marmură colorată, tabloul "Sfântul Ioan Botezatorul predicând", Statuia Inimii Preasfinte a Domnului Iisus Hristos, Statuile Pieta şi Sfântul Francisc de Assisi. Biserica a fost consolidată şi renovată în starea actuală între anii 1985-1988.

La data de 6 august 1866 se pune piatra de temelie a bisericii cu hramul "Schimbarea la Faţă" a cărei sfiinţire se face la 17 septembrie 1872 de către episcopul Melchisedec alături de Arhimandritul Eughenie Xiropotamo. În pronaos se află placa de marmură cu numele fondatorilor precum şi două plăci de marmură cu numele ctitorilor şi a marilor ctitori. Biserica e în formă de cruce înscrisă cu turlă şi are pe latura vestică două clopotniţe. Pictura a fost relizată de către pictorul Papadopoulos din Adrianopol. Pe catapeteasmă sunt icoane mari reprezentând pe Sf. Fecioara Maria cu Pruncul, Învierea Domnului, Sf. Gherasim, Sf. Sofia, Sf. Grigorie şi Sf. Vasile cel Mare. Ferestrele bisericii conţin 8 vitralii cu apostoli şi sfinţi: Petru, Andrei, Marcu, Toma, Bartolomeu şi Luca pe latura nordică şi Pavel, Simion, Ioan, Iacob, Filip pe latura sudică.

Se află în cartierul Micro 20, pe Centura Galaţiului, în curtea ei fiind şi Cimitirul Cătuşa. Construcţia este finalizată, dar amenajarea interiorului a fost amânată, slujbele ţinându-se la subsolul Catedralei într-un spaţiu extrem de mic, care va servi drept Capela Mortuară. Deschiderea oficială a interiorului ar trebui să fie prin anul 2012.[necesită citare] Tot atunci trebuie să fie finisat şi exteriorul edificiului religios.

Piatra de temelie a Catedralei arhiepiscopale din Galaţi a fost aşezată la 27 aprilie 1906, de către prinţul Ferdinand şi regina Maria, alături de episcopul Dunării de Jos de atunci, Pimen Georgescu, viitorul mitropolit al Moldovei, construcţia durând până în anul 1917 şi fiind realizată după planurile arhitecţilor Petre Antonescu şi Ștefan Burcuş. Construcţia se detaşează în planul arhitectural gălăţean, fiind concepută în stil muntenesc, cu o singură cupolă fără abside laterale. În anul 2006, a fost sărbătorit centenarul Catedralei episcopale din Galaţi, prilej cu care au sosit în oraşul de la malul Dunării moaştele Sfântului Nectarie de la Eghina. Construcţia a fost restaurată, operaţiune care a început în anul 1989 şi care a continuat vreme de 17 ani, implicând lucrari de consolidare de infrastructură şi extrastructură, Catedrala fiind de fapt reconstruită şi reconsolidată. De asemenea, pictura originală din anul 1957 a fost curaţată complet, a fost pavat aşezamântul din jurul Catedralei, au fost refăcute împrejurimile, iar în curtea Centrului eparhial a fost construită o nouă cladire, un centru cultural, pastoral şi misionar cu numele Sf. Ioan Casian.

„Stânca neagră” în greacă, a fostei mănăstiri Mavromol poartă hramul Adormirea Maicii Domnului şi a fost construită în 1669 de Gheorghe Duca şi refăcută de fiul său între 1700-1703.[necesită citare] Păstrează picturi murale interioare valoaroase refăcute între 1973-1975. În chiliile acestei biserici au funcţionat primele scoli din Galaţi înfiinţate în 1765 (cu predare în limba greacă) şi 1803 (cu predare în română). Războiul ruso-turc, 1768-1774 şi razboiul ruso-austro-turc, 1787-1792 au provocat distrugeri profunde bisericii Mavromol. Școala şi-a întrerupt activitatea şi s-a reînfiinţat abia în anul 1803 prin hrisovul lui Constantin Moruzi. În timpul revoluţiei din 1821 biserica a fost arsă de turci. Construcţia actuală datează din perioada 1858-1861, şi respectă planul iniţial. Biserica are o splendidă icoană de lemn sculptat "Maica Domnului", şi o valoroasa catapeteasmă adusă de la biserica Mănăstirii Sf. Sava din Bucureşti. Biserica are plan bazilical necompartimentat. Absidele laterale apar în exterior în rezalituri. Tavanul este format din trei calote separate prin arce dublou. Intrarea se face pe latura de sud printr-o uşă marcată de un portal cu icoana de hram şi simboluri heraldice: capul de bour şi doi lei. Tot pe latura de sud, în medalion, sculptată în piatra, este stema Moldovei. Pe timpul comunismului biserica a fost abuziv expropriată de terenul de lângă ea pe care era un cimitir.

Monument istoric şi de arhitectură ridicat în anul 1790, pe locul unde mai fusese o biserică. A fost arsă şi distrusă complet în anul 1821, restaurarea încheindu-se în anul 1851. Deasupra naosului se ridică o cupolă susţinută de arce dispuse în cruce, în stilul moldovenesc tradiţional. Acoperişul turlei, ridicată pe naos, este în formă de clopot şi o altă turlă, mai mică, este ridicată deasupra altarului. Turla clopotniţei de pe pridvor este o adăugire din 1901. Aici se află mormântul Smarandei Cuza, mama domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

A fost ridicată în anul 1817 pe un plan triconic cu patru contraforţi. Are trei turle, una mai mică, celelalte două egale, baza turlei de pe naos se sprijină pe arce dispuse în cruce. Cele mai valoroase elemente ale bisericii sunt catapeteasma şi icoanele. Pictura originală nu se mai pastrează.

Este singura sinagogă rămasă în municipiu. A fost renovată de curând.

Biserica Sfânta Precista

Catedrala Arhiepiscopală

Biserica Greacă şi Agora

Există de peste 45 de ani. Este un teatru de repertoriu cu profil dramatic, cu trupă permanentă alcătuită din 25 de actori, 2 regizori, un scenograf. Pentru realizarea producţiei teatrul apelează de asemenea la colaboratori prestigiosi pe plan naţional - regizori, scenografi, compozitori. Teatrul are ateliere de productie proprii; sala proprie cu 300 de locuri, cu scenă de tip italian. Este singura institutie teatrală profesionistă cu profil de dramă din Judeţul Galaţi. Teatrul se adresează spectatorilor din întreg judeţul Galaţi, dar şi celor din judeţele apropiate. Repertoriul cuprinde în fiecare stagiune în afara producţiilor noi, un număr de titluri realizate în stagiunile precedente.

Este o instituţie de cultură subvenţionată de Statul Român, ca şi alte teatre de copii. Teatrul Gulliver a luat fiinţă la 1 octombrie 1952. În acest interval au fost prezentate peste 200 de titluri, (4-5 premiere pe stagiune) din literatura română şi universală pentru copii, sub iscusita conducere a numeroşi oameni de cultură. Anual se organizează Festivalul Gulliver, unul dintre cele mai importante de acest gen din România, care transformă municipiul Galaţi în "Capitala teatrului de marionete". Odată cu venirea crizei clădirea actuală a rămas goală şi teatrul îşi continuă activitatea în clădirea Teatrului Dramatic.

A fost înfiinţat în 1956. Anual organizează "Zilele Muzicale Gălăţene", când sunt prezentate publicului cele mai reprezentative titluri ale repertoriului de toate genurile. Se află lângă Grădina Publică şi lângă Seminarul Teologic pe Strada Mihai Bravu.

Teatrul Trianon

Teatrul Trianon a fost înfiinţat de către actorul Lucian Temelie în 1990. Iniţial, trupa de amatori condusă de actorul Lucian Temelie, s-a numit, simbolic, Teatrul Nostru ( şi pentru o perioadă, după Revoluţie, Teatrul Nostru Liber). Are nenumărate premii la concursuri şi festivaluri de teatru. În timpul apogeului, Teatrul Trianon a avut şi 2 filiale: la Bucureşti şi la Braşov, tocmai ca să evoce Tratatul de la Trianon, care consfinţea unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului de Sud cu patria mamă, România. După Revoluţie, Teatrul Trianon şi-a desfăşurat activitatea la Casa Armatei, locul fiind pus la dispoziţie de către directorul acestei instituţii.

Dealungul anilor, actorii care au trecut jucat în acest teatru au fost: Lucian Temelie, Stela Popescu Temelie, Dragoş Temelie, Tamara Buciuceanu, Hamdi Cerchez, Ruxandra Sireteanu, Emil Hosu, Marina Scupra, Nicu Mihai, Constantin Diplan, George Constantin, Catrinel Dumitrescu, Diana Ioana Bădiţă, Delia Ciorăşteanu, Gianina Bitere, Ramona Anton, Eliza Cristu, Ramona Mihai, Iuliana Nechita, Geanina Răzăşanu, Gabi Cristea, Costin Mărculescu, Marius Stănescu, Emilia Dobrin Besoiu, Camelia Popescu, Anton Turk, Mihai Mihail, Jan Ivaşcu, Crina Buţurcă, Cristina Paula Vişan, Gheorghe V. Gheorghe şi mulţi alţii.

Teatrul Trianon a avut o activitate foarte mare în perioada 1990-2008, jucând nenumărate scene în stagiunile din această perioadă. Amintim Fetiţa cu chibriturile, Arvinte şi Pepelea, Divina Comedie, Claunul, Omul, bestia şi virtutea, Să nu minţi, să nu furi, Regele ţării minunate, ş.a.m.d.

Momentan teatrul are activitatea suspendată.

Deschis în Decembrie 2015, de către patronul TV Sat, acest cinematograf se află în incinta Casei de Cultură a Sindicatelor. A fost deschis cu ajutorul cetăţeanului Bogdan Radu Brînzan, care s-a ocupat de absolut tot ce trebuie. Deşi nu este extrem de performant şi nici dotări superioare din punct de vedere calitativ, a fost primit cu un oarecare entuziasm de gălăţenii care-şi aduceau aminte că la Galaţi au funcţionat 8 cinematografe simultan în trecut.

Cinematograf care rula doar vara şi primăvara, dar posibil şi când era frumos şi însorit afară. Servea la rularea filmelor dar putea găzdui şi piese de teatru. Momentan este dezafectat. Deşi gălăţenii îl vor refăcut, nicio autoritate nu şi-a asumat refacerea lui completă.

Teatrul Gulliver

Teatrul Liric Nae Leonard

Teatrul Dramatic Fani Tardini

Edificiu impunător, inaugurat la 27 aprilie 1906, astăzi sediu al Prefecturii judeţului Galaţi, Palatul Administrativ a fost construit în perioada anilor 1904 -1905 după planurile arhitectului Ion Mincu, fondatorul şcolii naţionale a arhitecturii româneşti. Pe faţada principală a Palatului, la nivelul superior, se află două statui realizate din marmura albă – „Industria" şi "Agricultura" ale sculptorului Frederic Storck, care sunt acoperite de tencuială. Mai jos, se găsesc două steme de bronz ale judeţului. Pe frontonul clădirii se găseşte un ceas de mari proporţii. Fiecare oră este marcată prin câteva fraze muzicale ale nemuritorului vals "Valurile Dunării" capodopera de renume mondial a compozitorului gălăţean losif Ivanovici (1845 -1902).

Datează din ultimul deceniu al secolului XIX, începutul secolului XX, fiind proiectat de arhitectul Petre Antonescu. În prezent acesta este sediul mai multor instituţii precum “Administraţia Porturilor Dunării Maritime” sau “Compania de Navigaţie Fluvială Română Navrom”.

Situat în centrul Galaţilor, fostul Palat al Justiţiei, astăzi sediul Universităţii, ocupă în vechiul peisaj arhitectural al municipiului locul cel mai de seamă, datorita monumentalitaţii sale. Acest edificiu este opera arhitecţilor Grigore Cerchez şi Vîrnav. A fost construit între anii 1911-1913.

Aflat în centrul oraşului, lângă Parcul Municipal, găzduieşte şi în ziua de azi Poşta Centrală.

Este construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dupa proiectul arhitectului Ion Mincu. Clădirea are subsol supraînălţat, două nivele cu două foişoare-balcon la etaj şi un alt balcon la parter, spre stradă. Decoraţiile exterioare sunt din ocniţe cu butoni, brâu în stil brâncovenesc al frânghiei răsucite, plăci de ceramică lustruită. Ceramica lustruită este folosită şi la decorarea florală a registrului superior.

Construit la 1830, găzduieşte Colegiul Naţional Costache Negri (Liceul Pedagogic), edificiu impunător aflat pe Bulevardul Brăilei, lângă Poliţia Judeţeană.

Situată pe Strada Domnească nr. 51, lângă Universitate. Construită de Epaminonda Lambrinidi, proprietarul unei mori de pe strada Portului şi având ca anexa o turnătorie şi atelier de reparat maşini şi vase, înainte de aprilie 1879, îl găzduieşte pe domnitorul Carol I, cu ocazia unei vizite în Galaţi. A fost sediul Curţii de Apel, al Liceului Mihail Kogălniceanu şi, după cutremurul din 9-10 noiembrie 1940, al Primăriei.

Palatul Administrativ

Palatul Navigaţiei

Regionala C.F. Galaţi

Palatul Universităţii

Este amplasat în faţa Palatului Administrativ. A fost construit în anul 1995. Este făcut din marmură. Aici, în fiecare an se fac manifestări de Ziua Eroilor pe 22 Decembrie, Ziua Naţională a României pe 1 Decembrie, etc. Sunt depuse coroane de flori din partea tuturor partidelor politice şi instituţiilor de stat, dar şi din partea cetăţenilor simpli.

Cel mai nou monument din Galaţi, inaugurat cu mare fast în anul 2009. Acest monument a stârnit discuţii aprinse din cauza asemănării cu un monument masonic. Cele 3 coloane care simbolizează câte unul dintre cei 3 soldaţi gălăţeni morţi în Afganistan, sunt construite în stil Doric, Ionic şi Corintic, exact ca simbolurile masonilor.

Aflat în Cimitirul Eternitatea, este cel mai impunător monument al Galaţiului. Are în componenţă şi un mausoleo dedicat celor morţi pentru apărarea patriei noastre.

Construit în perioada comunistă, în faţa cinematografului Țiglina, coloana reprezintă progresul patriei socialiste. Monumentul va fi restaurat.

Se găseşte în cimitirul Eternitatea. Este extrem de curat, toate mormintele sunt îngrijite exemplar şi este "dotat" şi cu o cutie poştală, pentru a putea ţine legătura cu comunitatea germană din oraş, care se îngrijeşte de monument şi de morminte. Pe plăcile de marmură care alcătuiesc ansamblul monumental sunt scrise toate numele soldaţilor nemţi.

Se află aproape de mausoleul Armatei Române, este mult mai mic şi găzduieşte între gardurile lui, aproximativ 15 morminte ale soldaţilor francezi morţi pe câmpurile Galaţiului.

Se găseşte tot în Cimitirul Eternitatea. Are steaua sovietică în vârf şi este în mijlocul parcelei soldaţilor ruşi căzuţi la Galaţi.

Se află în spatele restaurantului Continental din Centrul Galaţiului, pe Strada Alexandru Ioan Cuza. Este tot ce a mai rămas din fostul Han Otoman. Poarta va fi restaurată şi în jurul ei va fi amenajat un părculeţ.

Aflat în partea nordică a Cimitirului Eternitatea, ridicat în cinstea angajaţilor C.F.R. care au luptat pentru apărarea patriei. Monumentul este aproape de mormântul fostului director al C.F.R. Valentin Bota.

Se află lângă Casa de Cultură a Sindicatelor, la intersecţia Bulevardelor Coşbuc şi Brăilei. A fost ridicat în anul 2000 de către primarul oraşului, Dumitru Nicolae, pe locul fostei biserici Sfânta Sofia, demolată abuziv de autorităţile comuniste. Există un plan de reconstrucţie a bisericii.

Poarta Hanului Otoman

Este una dintre zonele reprezentative ale Galaţiului. Loc de promenadă pentru toţi, unde au loc frecvent concerte muzicale şi întreceri sportive (concertele "La Elice" şi Crosul Copiilor). Reprezintă aproape singura zonă unde s-au valorificat resursele pentru agrement. Oferă un mare potenţial de relaxare şi agrement prin spaţii verzi. Este "populată" de multe monumente din fier vechi, originale. La malul falezei inferioare sunt multe vaporaşe transformate în restaurante.

A fost amenajată în 1864 pe vremea pârcălabului Iorgu Ghica. Sub administraţia lui Alecu Moruzzi grădina şi-a mărit suprafaţa, s-au plantat brazi şi s-a construit o seră cu flori. După Primul Război Mondial ocupa o suprafaţă de 12 hectare şi avea 2 sere mari. Este situată în apropierea Complexului Studenţesc reprezită o zonă deosebit de frumoasă pentru odihnă şi recreere. Este un punct de vedere excelent asupra Lacului Brateş, a Reviziei de Vagoane, a Șantierului Naval şi a gării principale a Galaţiului.

Este inclusă în Complexul Muzeal Știinţele Naturii şi domină malul stâng al Dunării. Puteţi admira colecţiile de plante din zonele tropicale şi subtropicale (cactuşi, euforbii, palmieri, crotoni, muşcate, begonii, etc.), cochetul rozariu care cuprinde peste 200 soiuri de trandafiri, flora şi vegetaţia României de pe versantul sudic însorit al grădinii - peste 3000 exemplare de speciile de arbori şi arbusti, zona de stejari - peste 50 exemplare, de mesteceni şi coniferele. Tot aici se găseşte o replică a unei grădini japoneze.

Ambele situate la ieşirea de nord a oraşului. Grădina Zoologică din Pădurea Gârboavele este inclusă în Complexul Muzeal de Știinţe ale Naturii. În cadrul Grădinii zoologice pot fi văzute diferite specii exotice. De asemenea, pasionaţii de echitaţie pot practica acest sport la Grădina Zoologică, aici existând nu doar cai special antrenaţi pentru acest scop, ci şi un manej excelent amenajat şi personal instruit. Tematica zoo a fost elaborată împreună cu specialiştii de la European Association of Zoos and Aquaria, şi are drept obiective conservarea speciilor rare de animale, precum şi educaţia pentru conservare.

Amenajat între anii 1880 şi 1881, când era primar Costache Vârlan. În anul 1913 era apreciat ca un adevărat parc englezesc. La 16 octombrie 1911 s-a dezvelit în Parcul Municipal munumentul lui Mihai Eminescu, operă în marmură asculptorului Frederic Storck. Acest parc mai păstreaza câţiva arbori contemporani cu Mihai Eminescu care poposi aici de mai multe ori mai ales în ultima parte a vieţii. În parc există un mic lac artifical şi un loc amenajat unde-n trecut fanfara militară susţinea recitaluri. Este renumit datorită prezenţei statuii lui Eminescu.

Parcul este situat lângă calea ferată, în apropierea tunelului feroviar. Oamenii se relaxează dat fiind că este în apropierea Azilului de Bătrâni şi este capăt de linie pentru unele trasee TransUrb Galaţi. Acest parc deserveşte şi locuitorii de la nord de calea ferată.

Poartă numele unuia dintre iniţiatorii răscoalei "Horia, Cloşca şi Crişan". Se află lângă Piaţa Siderurgiştilor, între Bulevardul Brăilei şi Bulevardul Cloşca. Este un parc mare care găzduieşte câteva monumente ale Taberei de sculptură în metal. Este cunoscut sub mai multe nume cum ar fi: Parcul Popescu, Parcul Ultimul Leu sau Parcul Fox Kids.

Este amplasat în faţa Spitalului Militar, pe Bulevardul Traian. Se planifică în interiorul lui construcţia noii clădiri a Muzeului de Artă Vizuală. În anul 2012 a început reabilitarea totală a parcului şi în 2013, va avea loc inaugurarea lui. Parcului i-a fost reconstruit 100% gardul, a primit un aer modern dar îmbinat cu elemente din istorie, 2 foişoare, un anfiteatru şi s-ar zvoni că şi un cinematograf în aer liber.

Aflat la câţiva metri de Cimitirul Eternitatea, pe Bulevardul Basarabiei, acest parc a fost inaugurat în 2004 de către primarul Dumitru Nicolae. Găzduieşte statuia hatmanului ucrainean Ivan Mazeppa. Este un parc de mărime mijlocie.

Se află pe Strada Domnească, găzduind în centrul său statuia lui Costache Negri. Este un parc relativ mic, mai mult asemănundu-se cu o zonă de promenadă, nefiind îngrădit. Este mărginit de Hotelul Galaţi.

Parcul Eminescu

Parcul Libertăţii

Grădina Publică

Parcul Cloşca

Grădina Botanică

Parcul Carol I (C.F.R.)

Cel mai mare patinoar din ţară. Este deschis publicului din octombrie până în martie. Găzduieşte şi alte tipuri de competiţii cum ar fi: gale de box, taekwondo, concursuri de dans, patinaj artistic, meciuri de hochei. În vara anului 2014 a intrat în renovare.

Situată în sud-vestul oraşului, aceasta are în administrare de la A.D.P. două piscine mari, trei piscine mici pentru copii, dintre care doar două cu câte un tobogan, plaja, restaurantele şi zona de duşuri.

Plajă privată, pe malul stâng al Lacului Brateş, mai mică decât Valurile Dunării, intrarea este mai scumpă decât la Valurile Dunării, dar nisipul este mai curat. [necesită citare] Exact prin faţa intrării pe plajă trece linia de cale ferată ce leagă Galaţiul cu Bereştiul şi Bârladul.

Aflat în extremitatea de nord-est a municipiului Galaţi, pe o suprafaţă de 28 de hectare. Cuprinde un lac natural de 11 ha, un versant de 10 ha de pădure de salcâm şi un versant de 8 ha parţial amenajat pentru agrement şi supus unui plan intensiv de modernizare şi reamenajare.

Situat la ieşirea din Galaţi, pe drumul spre Brăila, cuprinde trei piscine, căsuţe, locuri de camping şi un restaurant. Pe o porţiune a complexului se află un club occidental ce are ca dotări o piscină, restaurant, bar şi cafenea.

Aflat în Bariera Traian, cel mai nou complex de agrement din Galaţi, care dispune de sală de forţă, piscine, săli de jocuri, etc.

Economie

Poziţia geo-strategică a judeţului Galaţi, aflat la răscrucea principalelor rute comerciale care traversează Europa, de la Est la Vest şi de la Nord către Sud, existenţa celui mai mare complex de porturi fluviale pe Dunăre, înalta calificare a forţei de muncă reprezintă atuuri demne de atenţia potenţialilor investitori străini. Procesul de restructurare şi de privatizare al marilor întreprinderi industriale, comerciale, agricole sau de servicii, oferă numeroase oportunităţi investitorilor, dată fiind viabilitatea demonstrată de capacitatea acestora de a-şi fi menţinut şi chiar lărgit piaţa. Zona Liberă Galaţi, înfiinţată în 1993, amplasată pe malul Dunării la sud-est de oraşul Galaţi constituie un argument în plus pentru atragerea viitorilor investitori în această zonă, prin facilităţile fiscale pe care le oferă. Avantajele oferite de amplasamentul Zonei Libere Galaţi (suprafaţă totală de 137 ha) se constituie în accesul la importantele magistrale de transporturi fluviale (canalul Rin - Main - Dunăre), de transporturi feroviare (inclusiv transferul la ecartamentul larg) şi rutiere precum şi în accesul la chei şi la instalaţiile portuare, poziţionarea pe Dunărea maritimă la 80 km de Marea Neagră şi foarte aproape de frontierele cu Ucraina şi Republica Moldova. În Galaţi se găseşte singurul parc de software din România. Parcul de software de la Galaţi a fost inaugurat în martie 2004 şi a avut de la bun început un grad de ocupare de 100%. În prezent, în parcul de software Galati lucreaza 500 de angajaţi permanenţi plus înca aproape 100 de colaboratori, la un număr de 31 de firme, dintre care patru, Oracle, HP, Microsoft şi Sun Microsystems, au deschis, împreuna cu Universitatea „Dunărea de Jos”, centre de cercetare şi dezvoltare. Universitatea „Dunărea de Jos” este singura instituţie din regiune care are o facultate de calculatoare.

Prin poziţia sa geografică, Zona Liberă Galaţi continuă tradiţia statutului de Porto Franco pe care Galaţiul l-a obţinut în perioada 1837 - 1883, având acces la Dunare. Prin infrastructura modernă, în conjuncţie cu avantajele naturale oferite de canalul de navigaţie al Dunarii, Zona Liberă Galaţi oferă avantaje speciale pentru investitori, deopotrivă români sau străini. Exonerările de taxe, garanţiile de stat pentru investiţiile realizate, operaţiile financiare realizate în monedă straină convertibilă sunt măsuri pentru a atrage investitorii. Municipiul Galaţi este cel mai important centru român de industrie maritimă. Șantierul Naval DAMEN SA ansamblează şi repară nave de până la 65.000 tdw. În Galaţi se află deasemeni cel mai mare combinat siderurgic din România, Arcelor Mittal S.A., care împreună cu alte unităţi specializate, formează un sector metalurgic şi siderurgic puternic. Din anul 2001 pâna în prezent, combinatul siderurgic din Galaţi a cunoscut mai multe denumiri: LNM Holdings, Mittal Steel şi în prezent Arcelor Mittal. Parte a celui mai mare grup mondial din industria de profil, combinatul asigură jumătate din necesarul de oţel al României. Cu investiţii ce depăsesc 600 de milioane de dolari, în peste 7 ani Arcelor Mittal Galaţi a depăşit o cifra anuală de afaceri de 6 miliarde RON. Din 27000 de angajaţi câţi erau în 2001, s-a ajuns în 2006 la 16000, iar în 2009 la 11000. Investiţiile în tehnologie modernă au acelerat transformarea combinatului. Ținta administraţiei este cresterea eficienţei de la nivelul de 280 tone de oţel anual pe angajat la 600 tone de oţel anual pe angajat cât reprezintă media europeană. Din anul 2009 combinatul siderurgic Arcelor Mittal Galaţi a devenit centrul Diviziei Produse Plate Europa de Sud-Est, care va încorpora activitatea altor doua unităţi, din Macedonia şi din Turcia. Zece companii din Galaţi sunt prezente în top 30 al Regiunii de SE în funcţie de cifra de afaceri: Arcelor Mittal SA, Arabesque SRL, Electrocentrale SA, Damen SA, Mairon SA, Vega 93 SRL, Euro-P.E.C SA, Mairon Holding Ltd. SRL, Navrom SA, Prutul SA. Indicii producţiei industriale au fost în anul 2007 realizaţi în procent de 102,1% , comparat cu aceeaşi perioadă a anului 2006. Creşteri semnificative ale producţiei s-au înregistrat în: industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal (120,4) ; producţia de mobilier ( 111,5) ; industria metalurgică (102,7%) ; captarea, tratarea şi distribuţia apei (101,1%). Scăderi ale producţiei s-au remarcat în : industria de maşini şi echipamente (72,9%) ; edituri , poligrafie şi reproducerea înregistrărilor pe suporţi (92,6%) ; industria alimentară şi a băuturilor (98,4%).

Din totalul de 23.715 de operatori economici activi înregistraţi la Registrul Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură din Galaţi la sfârşitul anului 2008, 150 de mari companii asigură locuri de muncă pentru majoritatea salariaţilor din judeţ. Firmele private reprezintă 97,5% din numărul total al întreprinderilor. Structura firmelor după forma de proprietate: dintre cei 23.715 agenţi economici, 5678 sunt asociaţii familiale şi persoane fizice şi 18.037 sunt societăţi comerciale. Totalul operatorilor economici activi din Galaţi reprezintă 2.1% din totalul operatorilor economici activi din întreaga ţară.

De asemeni este în proiect un spital regional.

Transport

Transportul în comun este asigurat de societatea "S.C. Transurb S.A. Galaţi", care din data de 9 mai 2016 a redevenit operator unic în municipiul Galaţi, lucru ce încetase din 1994 când în oraş au năpădit maxi-taxi-urile.

Linia preorăşenească care urmează traseul Biserica Sfântu Mina - Piaţa Energiei - Combinat - Smârdan - Cişmele este deservită de autobuzele lui Lucian Bute. A fost în trecut traseul 14.

Galaţiul este unul dintre puţinele oraşe ale ţării noastre în care se mai găsesc toate cele 3 mijloace de transport în comun, clasice: troleibuz, autobuz şi tramvai (excepţie face Bucureştiul care are şi metrou). În prezent reţeaua de tramvaie este în refacere. S-au refăcut total tronsoanele Piaţa Mare - Baia Comunală, Piaţa Energiei - Cimitirul Eternitatea şi Bd. Siderurgiştilor - Micro 19. Următoarea etapă va cuprinde tronsoanele de pe Bd. Siderurgiştilor, respectiv Str. Saligny şi Tecuci.

Autobuz Rocar U 412

Tramvai KT-4D

Troleibuz MAZ 203T

Autobuz MAZ 203

Autobuze Isuzu

Autobuz Cobra Gyuleruz

Autobuz DAF B96

Tramvai ZGT-6

Autobuz DAB 15-1200C

Troleibuz Ikarus 415T

Plăcuţă informativă

În februarie 2016, Primăria Municipiului Galaţi, împreună cu Consiliul Local Galaţi au dat publicităţii noul plan de transport în comun, care totuşi lasă lacune mari, zone neacoperite şi zone fragmentate, pentru călători fiind un coşmar.

Cele mai mari companii de taximetrie din Galaţi sunt: Taxi 949, Taxi Samatax, Taxi AS, etc.

În martie 2016, deoarece în mai 2015 operatorii privaţi nu au fost eliminaţi, se constituie un alt plan de transport care să nu cuprindă operatori privaţi, dar care să-i dea dreptul societăţii de stat să subînchirieze câteva trasee. Este singura soluţie pentru ca societatea să nu devină falimentară. Totodată se măreşte planul de transport de la 90 de autobuze şi troleibuze la 125 de autobuze şi troleibuze.

Se poate ajunge în Galaţi, cu trenul, din direcţia Tecuci (M703), Brăila (M700) şi Bârlad (M704).

2. De marfă şi triere

Clădirea principală a gării de călători din Galaţi oferă facilităţi diverse publicului călător: restaurante, farmacii, bar, dar şi bibliotecă publică. Din anul 2011, C.F.R. a concesionat linia Galaţi-Bereşti-Bârlad operatorului privat din Cluj, Transferoviar Grup care efectuează curse regulate pe această rută cu automotoare de tip Carravele. Legături directe din Galaţi sunt către Bucureşti Nord prin Ploieşti Sud şi prin Urziceni, Braşov prin Ploieşti Sud, Cluj-Napoca (prin Iaşi), Constanţa şi numeroase trenuri regionale cu destinaţia Buzău, Râmnicu Sărat, Tecuci, Bârlad. Galaţiul este oraşul cu cele mai multe căi ferate din ţară, având şi cele mai mari 3 triaje de vagoane. Reţeaua feroviară din oraşul Galaţi este cu mult mai dezvoltată chiar şi decât cea din Bucureşti datorită triajelor de vagoane, cel mai mare din ţară fiind Barboşi Triaj cu 32 de linii. Totodată trenurile directe pe relaţia Bucureşti Nord - P. O. Otopeni sunt cele către şi dinspre Galaţi, ce-au înlocuit fostul Coandă Express.

Clădirea Gării Galaţi

Tunelul C.F. Galaţi

Privire de ansamblu

Interiorul Gării CFR Galaţi

Biblioteca din clădirea gării

La Galaţi a existat până în anul 1948 un aeroport. Prima cursă aeriană din ţara noastră a fost efectuată de la Bucureşti la Galaţi. Puţini oameni ştiu că în perioada interbelică, în oraşul port la Dunăre, aveai ocazia să întâlneşti mai mulţi piloţi decât marinari. Forţele de ocupaţie ruseşti l-au închis şi au dezmembrat toate aeronavele de la Galaţi. Momentan sunt planuri pentru construcţia Aeroportului Internaţional Dunărea de Jos ce va deservi judeţele Galaţi, Brăila, Vaslui, Vrancea şi Buzău.

Municipiul Galaţi are 6 intrări dinspre: Tulcea, Brăila, Tecuci, Smârdan, Bârlad şi Rep. Moldova/Ucraina. Sunt 3 autogări dispuse în zone diferite: Autogara Dumitru lângă gara mare, Autogara Dunărea la ieşirea spre Tecuci şi Autogara Traian în Bariera Traian, la ieşirea spre Bârlad.

Sport

Oraşul de la Dunăre are o tradiţie veche în domeniul sportului. Dealungul vremii în Galaţi şi-au făcut apariţia multe cluburi sportive, deservind multe ramuri sportive.

Stadionul Oţelul

Victorie pentru Galaţi

Stadionul Dunărea

Stockholm vs. Galaţi

Galaţi vs. Bârlad

CTTV Galaţi în Suedia ( Trelleborg 2007)

Rugby CTTV Juniori 3

Relaţii externe

Dealungul timpului, Galaţiul a cunoscut diferite perioade, mai bune sau mai puţin bune. În relaţiile externe, a atins apogeul între anii 1880 şi 1940. În luna ianuarie a anului 1929 Galaţiul avea 20 de consulate şi un viceconsulat. Astăzi are un consulat onorific şi un al doilea la stadiul de proiect.

A fost Sediul Comisiei Europene a Dunării (actuala clădire a bibliotecii V. A. Urechia).

În trecut: Galaţiul a fost sediul a 20 de consulate şi a unui viceconsulat.