căutare
Pucioasa, Dâmboviţa
Pucioasa este un oraş în judeţul Dâmboviţa, Muntenia, România, format din localităţile componente Bela, Diaconeşti, Glodeni, Malurile, Miculeşti, Pucioasa (reşedinţa) şi Pucioasa-Sat. În trecut, localitatea purta numele Podurile, însă o dată cu dezvoltarea băilor şi-a însuşit numele Pucioasa.
Are o populaţie de peste 14.254 locuitori (2011), iar economia oraşului se bazează în proporţie covârşitoare pe turism, dar şi pe comerţ, transport şi exploatarea ghipsului din cariera de ghips.
Pucioasa este aşezată pe cursul mijlociul al văii Ialomiţei, la 20 km de Târgovişte, în zona dealurilor subcarpatice, a căror înălţime depăşesc cu puţin 600 metri şi sunt situate la 100 metri deasupra nivelului mării. Oraşul este situat în zona colinar centrală a judeţului Dâmboviţa, la 81 de km faţă de limita sudică şi la 42 de km faţă de limita nordică.
Se află la o distanţă aproximativ egală faţă de Bucureşti şi de Braşov, la 100 de km de fiecare. Se întinde pe o distanţă de 8,750 km de-a lungul Văii Ialomiţei între Miculeşti şi Zărăfoaia şi pe o lăţime de 7,375 km între Pucioasa-Sat şi Maluri, având o suprafaţă totală de 4239 hectare, dintre care teren intravilan 714,4 hectare şi 3545 hectare extravilan
Se învecinează la nord cu comuna Moţăieni, oraşul Fieni (satul Berevoeşti) şi comuna Bezdead, satul (Măgura), la sud cu comuna Brăneşti, satul Lăculeţe, la est cu comunele Vârfuri, Valea Lungă şi Glodeni, iar la vest cu Vulcana Băi.
Geografie
Râul Ialomiţa a format de-a lungul timpului trei terase, dispuse pe direcţia nord-sud denumite în popor „poduri”. Terasa care a devenit cea mai populată vatră a aşezărilor umane este cea centrală. Terasa de jos a rămas o bază agrement, de exploatare a pietrei, a apei şi a cultivării pământului denumită şi Lunca Ialomiţei. Terasa situată la cea mai mare înălţime faţă de cursul apei este populată, în trecut fiind o zonă cu arbori, pomi fructiferi şi fâneaţă.
Pe terasa centrală, cunoscută cu toponimul Podurile de Sus şi de Jos, sunt amplasate zonele locuite,fabricile, atelierele, magazinele, şcolile, bisericile, instituţiile publice. Lungimea terasei centrale este de 4 km, iar lăţimea între 300 şi 700 de metri şi ţine de la locul unde Ialomiţa este traversată de calea ferată, până la confluenţa râului Bezdedel cu Ialomiţa.
Dealurile subcarpatice ale zonei sunt Stârmina, Beja cu vârful Zăpodie, Brezeanca, Muşa, Pătrana, Băloiu, Curpeniş (620 metri), Cornetu pe partea stângă a Ialomiţei şi a Bezdedelului, iar Spătărelu-Mitropolie şi Măldăreanca pe partea dreaptă, au înălţimi variind între 500 şi 700 de metri.
În primăvara anului 1940 s-au produs alunecări masive de teren, ca urmare a exploatării gipsului pe versantul dealului Spătărelu. Alunecările de ternen s-au intensificat în anii ploioşi 1970 şi 1975, din cauza extinderii carierei de gips în valea izvoarelor cu pucioasă, ca urmare a cererilor tot mai mari de gips din partea fabricii de la Fieni. Alunecările au afectat vegetaţia de arbori, au provocat degradări ale reliefului şi peisajului oraşului. În 1975 a fost construit un baraj cu scopul de a ocroti zona agricolă prin mărginirea şi dirijarea organizată a apelor Ialomiţei.
Istoric
Localitatea s-a format în jurul anului 1760 prin contopirea aşezărilor Șerbăneşti (atestată documentar la 26 septembrie 1538) cu Podurile de Jos şi Podurile de Sus (menţionate documentar în 1461) şi cu satul Zărăfoaia.
Prima atestare documentară a oraşului datează încă din 20 septembrie 1649, apărând ca "Piatra Pucioasa". Mai apare în documente în 1759 şi în 1790 (o hartă austriacă).
Prima atestare documentară, Pucioasa, octombrie 1759
Prima atestare documentară, Șerbăneşti, 1538
Prima atestare documentară, Glodeni, 1595
Hartă rusească din 1835 a zonei Pucioasa
Hartă austriacă din 1790 a zonei Pucioasa
În 1791 localitatea figura pe o hartă austriacă, iar în 1835 pe una rusească.[necesită citare] După anul 1828, când izvoarele sulfuroase au fost descoperite de un medic militar rus ajuns aici în timpul ocupaţiei ţariste a Țării Româneşti, Pucioasa s-a dezvoltat ca staţiune balneoclimaterică, luând denumirea de Pucioasa, datorită apelor minerale sulfuroase concentrate de aici, numite popular pucioasă. Procesul de amenajare a băilor de la Pucioasa a continuat în 1873 cu participarea la Expoziţia de la Viena, prilej cu care apele au fost analizate de specialişti austrieci; începând cu 1875, Consiliul Judeţean a cumpărat un teren pentru amenajarea unor spaţii publice şi patru ani mai târziu l-a însărcinat pe arhitectul Kertsch din Galaţi să construiască stabilimentul. Înainte ca acesta să fie construit, turiştii închiriau locuinţe de la localnici şi li se aducea apă pentru baie în butoaie la locuinţele închiriate.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, Pucioasa era o staţiune balneară parte a satului Șerbăneşti, aflat în comuna Șerbăneşti-Podurile, reşedinţa plaiului Ialomiţa-Dâmboviţa, judeţul Dâmboviţa. Comuna Șerbăneşti-Podurile fusese recent formată, în 1886, prin unirea comunelor Șerbăneşti şi Podurile; comuna Șerbăneşti avea în compunere satele Șerbăneşti, Miculeşti şi Diconeşti, cu 2000 de locuitori. Aici funcţionau două biserici şi o şcoală mixtă. Comuna Podurile a venit cu satele Podurile de Sus, Podurile de Jos, Malurile şi Pucioasa, cu 2300 de locuitori. Ea avea două biserici, şase mori de apă, 3 şcoli mixte şi instituţiile de administrare a plaiului. Pe teritoriul actual al oraşului mai funcţiona pe atunci în acelaşi plai şi comuna Bela, cu satele Bela, Nistoreşti şi Broştenii Noi având în total 1100 de locuitori. Și aici existau o moară de apă, o biserică şi o şcoală.
La începutul secolului al XIX-lea, datorită finalizării băilor de la Pucioasa, comuna Șerbăneşti-Podurile a luat numele de Pucioasa, iar comuna Bela a fost desfiinţată şi inclusă în aceasta. Astfel, Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Pucioasa cu 5201 locuitori, reşedinţă a plăşii Pucioasa a judeţului Dâmboviţa şi având în compunere satele: Bela, Diaconeşti, Glodeni, Malurile, Podurile de Jos, Podurile de Sus (reşedinţa), Pucioasa şi Șerbăneşti. În 1938, Enciclopedia României consemnează Pucioasa drept comună urbană (oraş), cu 5779 de locuitori.
În 1950, oraşul a devenit reşedinţa raionului Pucioasa din regiunea Prahova, dar în 1952 a pierdut acest statut, raionul fiind inclus în întregime în raionul Târgovişte al regiunii Ploieşti. În 1968, satele Podurile de Jos, Scarlenta şi Șerbăneşti au fost desfiinţate şi incluse în oraşul propriu-zis; tot atunci, regiunile au fost desfiinţate iar Pucioasa a redevenit oraş al judeţului Dâmboviţa.
Activităţi economice
Ramura economică principală este turismul balnear, oraşul având statut de staţiune balneo-climaterică. Principalele hoteluri sunt „Ceres”, „CARP” şi „Turist”, toate trei construite înainte de '89, plus câteva pensiuni apărute ulterior.
Este dezvoltată şi industria textilă. Cariera de ghips de pe dealul din Pucioasa este exploatată de o firmă din oraşul Fieni.
Staţiune balneoclimaterică
În oraşul Pucioasa au fost descoperite izvoare de ape sulfuroase, care au fost exploatate încă din sec. XIX.
Prin H.G. nr. 510/1999 localitatea a primit statut de staţiune turistică de interes naţional, fiind o staţiune balneoclimaterică de tip integrat, care dispune de echipamente specifice de interes zonal şi naţional.
Obiective turistice
• Biblioteca Orăşenească ”Gheorghe N. Costescu”, o spectaculoasă capodoperă arhitecturală de secol XIX, amplasată central chiar în imediata vecinătate a Primăriei oraşului Pucioasa;
• Biserica "Sf. Mare Mucenic Gheorghe” amplasată în plin centrul staţiunii pe strada Trandafirilor la numărul 51, un lăcaş ortodox care este datat la jumătatea secolului XIX, mai exact din anul 1855;
• Biserica "Sfinţii Voievozi”, din cartier Șerbăneşti datată 1894 şi purtând hramul Marelui Ierarh Nicolae, înscrisă de asemenea în Lista Monumentelor Istorice din România şi având codul DB-II-m-B-17671;
• Casa Mielu Pietrosanu, ulterior sediu al Subocârmuirii Plaiului Ialomiţa situată pe strada Ion Heliade Rădulescu din cartierul Șebăneşti, datată încă din secolul al XIX-lea;
• Cetatea Sfântă Noul Ierusalim din strada Glodeni Vale, Nr. 65B, un foarte interesant şi controversat locaş de cult ortodox, cu o arhitectură deosebită şi foarte spectaculoasă;
• Crucea din deal o interesantă cruce amplasată pe dealul de pe celălalt mal al râului Ialomiţa, loc de unde veţi avea o panoramă asupra staţiuni şi unde se ajunge trecând prin cariera de gips;
• Gara o impresionantă clădire utilitară datată încă din anul 1894 şi înscrisă în Lista Monumentelor Istorice din România, la poziţia DB-II-m-B-17665, din păcate cam uitată de toţi;
• La nuci un foarte interesant loc de întâlnire creştină şi tradiţie multiseculară de Duminica Mironosiţelor (a 3-a duminică a Paştelui), aflat în comuna învecinată Bela;
• Lacul de Acumulare Pucioasa, un spectaculos complex hidroenergetic intrat în circuitul hidroenergetic în 1974, care are o suprafaţă de 91 ha şi unde sute de raţe sălbatice au casă;
• Mânăstirea Bunea amplasată în comuna învecinată, Vulcana Băi, ctitorie din anul 1654 a boierului Bunea Grădişteanul care a ridicat acest lăcaş în semn de slavă faţă de Dumnezeu;
• Monumentul eroilor oraşului Pucioasa căzuţi în Primul Război Mondial amplasat în plin centrul staţiunii la intersecţia străzii Republicii cu strada Fântânelor;
• Moţăieni comuna învecinată acolo unde veţi descoperi un interesant monument al eroilor, o biserică seculară şi o cruce de piatră datată 1676 toate înscrise în Lista Monumentelor Istorice din România;
• Monumentul eroilor oraşului Pucioasa căzuţi în Cel De-al Doilea Război Mondial, amplasat la intrarea în Parcul Independenţei, inaugurat la data de 26 septembrie 1998;
• Muzeul Aripi Româneşti situate în strada C.Olănescu, la numărul 9, mai degrabă o expoziţie de machete diplome ale cercului de aeromodele de la Clubul Copiilor, dar unde sunt şi avioane adevărate;
• Muzeul de Etnografie aflat pe strada Primăverii, la numărul 1, o foarte atractivă şi inedită radiografie a istoriei staţiunii Pucioasa de la atestare şi până în zilele noastre;
• Parcul Independenţei care datează încă din secolul al XIX-lea şi se află amplasat undeva în apropierea bazelor de tratament (cca. 300 – 400 m.) o oază de verdeaţă în plin centrul staţiunii.
• Podul de Cale Ferată amplasat la ieşirea spre Fieni şi construit 1908 - 1912 podul de cale ferată este înscris de asemenea în Lista Monumentelor Istorice din România;
• Tabăra de sculptură în lemn, amplasată chiar în parcul central o inedită şi atractivă incursiune în lumea artei coordonată de sculptorul Liviu Brezeanu, locuitor al oraşului;
Manifestări culturale în Pucioasa
• Festivalul "Primăvara albastră", un festival, concurs naţional de literatură şi creaţie literară, ce se desfăşoară în luna mai.
• Festivalul "Steluţele Pucioasei", un concurs naţional de muzică destinat copiilor (pe categorii de vârstă), ce se desfăşoară primăvara.
• Festivalul şanselor tale o atractivă manifestare culturală, desfăşurată în luna noiembrie, incluzând ateliere de creaţie artistică, simpozioane şi cluburi.
• Memorialul Henri Coandă, fără nicio îndoială cea mai longevivă competiţie de aeromodele organizate în România.
• Serbările Băilor Pucioasa un eveniment ce are loc în fiecare an în luna iunie, cu ocazia atestării oraşului ca staţiune turistică de interes naţional.
Târgul Artelor Meşteşugăreşti o manifestare desfăşurată la început de septembrie, ce adună meşteri tradiţionali şi de artizanat din toate colţurile ţării.
Cultura şi viaţa de noapte
Restaurantele cum ar fi "Viena", "Verona", „Licurici”, „Rustic”, „Luţu”, "Taverna" şi „Casa Portugheză” sunt nucleul vieţii mondene a micului oraş. Evenimentele culturale importante au loc la Centrul Cultural „Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti”, precum şi la cinematograful „Dacia”, dotat şi cu o grădină de vară. Viaţa de noapte se desfăşoară în clubul "Black & White".
Cărţi despre Pucioasa
Stancu Dumitru - "Pucioasa file de monografie"
"Școala cu clasele I - VIII Mihai Viteazul Pucioasa"
"Pucioasa mic îndreptar turistic"
"Pucioasa la aniversare"
Local News
Accident la Băleni! Un autoturism a intrat în şanţ!
www.gazetadambovitei.ro - DâmboviţaBABEL F.A.S.T. – feerie de culori şi voie bună. Program de astăzi, sâmbătă, 11 iunie!
www.gazetadambovitei.ro - DâmboviţaDILEME – Aura Ciobotaru – Câteva reflecţii filosofice
www.gazetadambovitei.ro - DâmboviţaLUMEA DE DINCOLO DE CURCUBEU – Puşa ROTH – Femeia şi copacul
www.gazetadambovitei.ro - DâmboviţaEDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Indagatoris
www.gazetadambovitei.ro - DâmboviţaUnitati
IPROGEST 2005
ALBU TRANS
DIANA ENG GROUP
ATILA COM
MALENA PREST
CPR VAS
Elenadia Design
ELECTRICA SA s.d. fieni - statia inalta frecventa
COOPERATIVA DE CREDIT
ANGHEL COM
PENSIUNEA NEAGU
EMAMOB
Stiinta • Azi Am Invatat
Thomasson: Relicvele arhitecturale care nu servesc nici unui scop
www.aziaminvatat.roVestigiile arhitecturale care nu servesc la nimic au un nume.
Ciclismul vertical, un nou concept futurist
www.aziaminvatat.roNivelurile de testosteron scad când bărbaţii se căsătoresc şi au copii
www.aziaminvatat.roCe s-ar întâmpla dacă o bombă nucleară ar fi aruncată asupra unui oraş?
www.aziaminvatat.roDin motive inexplicabile, curiozitatea despre bombele nucleare este destul de mare.
Noua modă a neo-zeelandezilor: decorarea gardurilor cu gunoi
www.aziaminvatat.roNeo-zeelandezii îşi aruncă gunoiul printr-o modalitate unică - îşi decorează gardurile cu el.