Gherla, Cluj

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Gherla, Cluj

Gherla (în vechi surse: Armenopolis, în maghiară Szamosújvár, în germană Neuschloss, Armenierstadt, Armenerstadt, în armeană Հայաքաղաք - Hayakaghak) este un municipiu în judeţul Cluj, Transilvania, România, format din localităţile componente Băiţa, Gherla (reşedinţa), Hăşdate şi Silivaş. Are o populaţie de 20.982 locuitori (2011). În perioada 2004 - 2012, primarul municipiului a fost Ovidiu Dragan (PD-L),perioada 2012-2016, primarul municipiului a fost Marius Calin Sabo(PNL). In urma alegerilor din 5 iunie 2016, noul primar al municipiului Gherla este Neselean Ioan(PSD).

Istoric

Pe vatra actuală a localităţii au fost descoperite urmele castrului roman în care a staţionat Ala II Gallorum et Pannoniorum, parte din cele opt unităţi militare romane localizate în Dacia Porolissensis. Ulterior, aşezarea apare menţionată ca Novum Castrum (sec. IX - XI) în Chronicom pictum. Pe teritoriul oraşului Gherla s-au descoperit însă şi urme de viaţă socială şi activitate economică din timpuri mai vechi, predacice. În decursul vremurilor, pe aceste locuri au evoluat toate orânduirile sociale cunoscute de istorie şi s-au suprapus diferite civilizaţii, începând cu civilizaţia pietrei şi apoi a bronzului şi fierului.

Gherla este singurul oraş din România care a fost construit în secolul al XVIII-lea după un plan prestabilit şi a cărui construcţie s-a păstrat până în prezent. Faptul că stilul baroc domină se datorează pătrunderii stilului baroc în Transilvania o dată cu fondarea Gherlei de către coloniştii armeni, veniţi din Moldova la iniţiativa şi cu permisiunea Curţii Imperiale de la Viena.

Alte oraşe din Transilvania au suferit de asemenea transformări radicale în secolul al XVIII-lea, fiind marcate profund de stilul baroc, dar în toate aceste cazuri, a fost prezent un fond arhitectural anterior, care a fost doar particularizat sau transformat. În cazul Gherlei, oraşul a devenit nou în întregime, fiind dezvoltat pe terenul ce aparţinea cândva cetăţii Gherlei (locul pe care astăzi este situat penitenciarul Gherla) şi lângă care se afla vechiul sat românesc. Oraşul baroc s-a edificat pe un teren agricol, fără a fi condiţionat de nici o altă construcţie premergătoare.

Armenii au pătruns în Transilvania după ce la sfârşitul secolului al XVII-lea le-a fost permis de principele Mihai Apafi, care a sperat că îi va putea atrage spre protestantism. După acest moment, Gherla apare în documente ca Armenopolis. Cel care a adus un plan prestabilit pentru oraşul Gherla a fost episcopul Oxendius Vărzărescu, plan care se presupune că a venit de la Roma.

Elementele care dau valoare zonei de rezervaţie, care coincide cu piaţa centrală, sunt, pe lângă valoarea imobilelor, parcelarea, ritmul, modul de ocupare a terenului, prospectul şi fronturile străzilor.

Datorită expansiunii Imperiului Habsburgic care promova şi se sprijinea pe catolicism, în secolul al XVIII-lea au apărut două programe noi de arhitectură: biserica şi mănăstirea. Prima biserică ridicată de armeni este Biserica Solomon, aflată pe strada Cloşca. O altă biserică importantă a Gherlei este biserica armeano-catolică Sfânta Treime, a cărei construcţie lasă să se vadă că face parte dintr-un plan prestabilit pentru zona pieţei centrale. Mănăstirea franciscană, aflată pe strada Bobâlna, a fost construită după o donaţie făcută de primarul Gherlei, Victor Daniel, care a dăruit franciscanilor în anul 1742 lotul pentru construirea unei biserici.

În ceea ce priveşte problema clădirilor de interes public, printre cele mai importante se numără primăria veche, situată în Piaţa Libertăţii de astăzi, clădire care a fost demolată în 1893. Noua primărie care funcţionează şi astăzi, a fost construită în colţul pieţei, în manieră eclectică, edificiul distonând faţă de atmosfera barocă a pieţei. O altă clădire reprezentativă a stilului baroc a fost reprezentată de Galeriile Comerciale aşezate în faţa bisericii Sf. Treime, care au fost demolate în 1962 la intervenţia primarului de atunci, fără a exista un plan de sistematizare.

Dezvoltarea Armenopolisului şi concentrarea a unei largi populaţii armeneşti în zonă (43,4% din cei 5.287 de locuitori ai Gherlei anului 1850) a dus la o dezvoltarea a comerţului şi meşteşugurilor (covoare orientale, prelucrarea pieilor).

La sud-est de oraş, pe o terasă a dealului "Șapte cruci", la locul numit "Pietriş", au fost descoperite urmele unei aşezări cu mai niveluri de locuire din neolitic, epocile bronzului, fierului, respectiv din epoca romană. Nivelurile arheologice sunt cuprinse într-un strat de 0,70m grosime. Repertoriul, alcătuit din vetre, ceramică, piese litice, securi, figurine, monede etc. au fost datate, catalogate şi conservate de către E. Orosz.

La sud de oraş, pe terasă deasupra şesului "Sf. Anton", la Ferma Perint, lângă drumul vechi ce duce spre Săcălaia a fost descoperită o statuetă-menhir din piatră, înaltă de 0,57 m, reproducând o figură umană, din epoca bronzului.

La "Perii pădureţi", sub Baia "Chira", a fost descoperit un topor din piatră din epoca neoliticului. De asemenea, la confluenţa pârâului Fizeş cu Someşul Mic, a fost descoperit tot un topor din neolitic.

Lângă podul Someşului au fost descoperite fragmente de ceramică, un topor şi un corn de cerb, toate din neolitic.

La vest de oraş, la poalele dealului "Coasta Gherlii", pe o terasă a Someşului Mic, înaltă de 42 m., a fost descoperită o aşezare fortificată, cu inventar. Aşezare închisă de un val semi-circular de pământ, lung de cca 50 m şi înalt de cca 0,60 m.; datare repertoriu: neolitic, bronz timpuriu.

Descoperiri celtice şi dacice neprecizate, aflate în inventarul Muzeului din Gherla. De asemenea, un tezaur compus din obiecte dacice de argint.; datare repertoriu: La Tene; cultura: dacică.

Înainte de 1918

Ioan COSTIN, paroh gr.cat. din Baia Mare, este autorul primului "Manual de stupărit" în limba română din Transilvania, carte cu 36 de figuri, tipărită la Gherla la imprimeria "Aurora" în anul 1886.

La 1891 se menţiona în presa românească că "Lucrul de mână, care de un an şi jumătate s'a introdus între obiectele de învăţământ ale seminarului pedagogic-teologic „Andreian" din Sibiiu, de mai multă vreme e introdus şi în seminarul pedagogic al episcopiei gr.-cat. din Gherla. Cu deosebire se cultivă aici împletiturile de spetează şi pipirig. Împletituri de aceste au fost expuse şi la exposiţia forestieră din anul trecut din Viena, obţinând premiul prim al secţiunei, în care au fost expuse. Comitetul exposiţiei şi şi unii neguţători ar fi voit să aibă mai multe din aceste producte, dar' direcţiunea seminarului nu a putut satisface cererii, nefiind seminariul şcoală de industrie."

Sfatul Naţional Român, constituit în 5 noiembrie 1918, a condus oraşul Gherla până la 19 martie 1919, dată la care Consiliul Dirigent a desfiinţat sfaturile naţionale şi a numit prefecţi români, punând „ţara în ogasul ei normal". Fondurile Sfatului Naţional Român din Gherla, în momentul desfiinţării acestuia, au fost utilizate pentru înfiinţarea Casinei Române şi ajutorarea săracilor. Treptat, în fruntea instituţiilor de stat au fost numiţi „şefi români". În perioada interbelică oraşul Gherla a fost condus de mai mulţi primari. La 1 iunie 1919 prefectul judeţului Solnoc-Dabaca (Someş din 1925) l-a numit primar al oraşului Gherla pe Victor Micsă, absolvent al Liceului de Stat din Dej şi al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Cluj. Serviciul militar l-a făcut în armata austro-ungară, luând parte ca ofiţer la Primul Război Mondial, din care s-a întors invalid. Consiliul Comunal al oraşului Gherla era alcătuit din consilieri aleşi, consilieri de drept şi consilieri „supleanţi". Spre exemplificare, arătăm că în anul 1926 acesta era alcătuit din 12 consilieri aleşi (6 români, 6 minoritari), 8 consilieri de drept (4 români, 4 minoritari) şi 4 consilieri „supleanţi" (2 români, 2 minoritari). Funcţionarii Primăriei Gherla erau organizaţi pe servicii şi birouri - Serviciul Administrativ; Biroul Arhivei, Registraturii şi Expediţiei; Biroul Stării Civile; Biroul Financiar şi de Contabilitate. Funcţionarii Primăriei oraşului Gherla au fost recrutaţi înainte de Marea Unire (1918) din rândul maghiarilor, armenilor şi al altor minoritari, limba maghiară fiind singura folosită în administraţie. După unirea Transilvaniei cu România şi în primăria Gherla au fost aplicate principiile fundamentale ale Rezoluţiei Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia referitoare la dreptul fiecărui popor de a se „instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său". Etniile minoritare gherlene au avut reprezentanţi atât în Consiliul Comunal, cât şi în „Delegaţiunea Permanenta, bucurându-se de „folosinţa limbii lor materne" în administraţie, fapt demonstrat de „Tabloul comparativ al funcţionarilor români şi minoritari în administraţia oraşului Gherla, înainte de Unire şi în ultimii 14 ani", elaborat la 8 aprilie 1933.

Minoritarii din Gherla ocupau posturi în unele instituţii ale oraşului în procent mai mare decât românii. Este cazul serviciilor de poştă şi telegraf, care în anul 1932 aveau posturile ocupate cu funcţionari minoritari (60%) şi cu funcţionari români (40%). În anul 1927 oraşul Gherla avea 1.200 de case şi 300 de grajduri, iar în anul următor 1.207 case şi 315 grajduri. Majoritatea caselor erau construcţii vechi, ridicate înainte de 1918 şi foarte puţine după această dată. Între anii 1913-1927 au fost clădite în oraş 40 de case. Precizăm că din cauza Primului Război Mondial între anii 1915-1918 n-a fost clădită nicio casă. Gherla face parte din categoria „oraşelor-stradă", caracteristică, în principal, a oraşelor mici şi mijlocii. Specificul acestui tip urbanistic este concentrarea întregii vieţi comerciale şi administrative de-a lungul unei străzi sau a mai multor străzi. Oraşele-stradă au fost, de regulă, vechile târguri apărute la popasurile drumurilor comerciale. În cazul Gherlei adăugăm şi rolul cetăţii Martinuzzi în formarea şi evoluţia acesteia de la modestul oraş medieval la cel modern.

În perioada interbelică au activat în Gherla diferite partide politice, între care pot fi menţionate: P.N.L., P.N.T., MADOSZ, Partidul Social-Creştin, Liga Antirevizionistă Română etc. Partidul Social-Creştin s-a alăturat prin fuziune Ligii Apărării Naţionale Creştine, înfiinţată la Iaşi în 1923 de către profesorul A.C. Cuza, la care au aderat Acţiunea Românească din Cluj şi Fascia Naţională Română.  În noul cadru politic creat de unirea Transilvaniei cu România, în Gherla, ca peste tot în Transilvania, viaţă (economică, socială, politică şi culturală) şi-a urmat cursul firesc, ascendent, favorabil în primul rând românilor. În perioada interbelică serbările naţionale s-au desfăşurat în sala de teatru a hotelului „Coroana", în sala de gimnastică şi pe arena sportivă a Liceului „Petru Maior" Gherla, în grădina publică (Parcul Regina Maria) sau în piaţă oraşului, cu participarea şcolilor de stat şi confesionale, a autorităţilor bisericeşti, civile şi militare. „Festivele" dedicate zilei de 10 Mai s-au desfăşurat în anii 1923, 1924 şi 1927 în Parcul Regina Maria sau în piaţă Gherlei. În 10 mai 1929, cu ocazia comemorării unui deceniu de la „unirea tuturor românilor", a fost plantat un stejar în curtea Liceului „Petru Maior". Consacrat prin serviciu religios "în rangul de Arborele Unirii", a fost şi este simbolul „unităţii neamului românesc unit pe vecie în hotarele sale etnice [...] şi al vitejiei românului şi al trăiniciei acestei uniri", după cum afirma directorul Emil Precup în cuvântul său. Până în anul 1929 comemorarea zilelor de 1 Decembrie, 24 Ianuarie şi 10 Mai, 20 Mai etc. s-a făcut pentru a marca aceste momente importante din istoria poporului român. După această dată acţiunile au avut un caracter antirevizionist. În Transilvania demonstraţii mari cu caracter antirevizionist au avut loc după ce guvernul maghoar a organizat manifestaţiile revizioniste din 13 noiembrie 1932, cu prilejul împlinirii a 11 ani de la ratificarea Tratatului de la Trianon de către Parlamentul de la Budapesta.  La 20 mai 1929, cu prilejul Zilei Eroilor, au fost organizate la Alba Iulia serbările Unirii, primele manifestări de amploare cu caracter antirevizionist din România. La Gherla, Liga Antirevizionistă îşi face simţită prezenţa începând cu anul 1935, când în fruntea ei a fost profesorul Isac Mocanu. În cadrul acesteia au activat profesori ai Liceului „Petru Maior" şi alţii. În anul şcolar 1936/1937, profesorul dr. Emil Precup era preşedintele secţiei Ligii Antirevizioniste din Gherla.

După Marea Unire, în Gherla s-au înregistrat progrese însemnate şi pe plan economic. În oraş existau în perioada interbelică mai multe fabrici: Fabrica de spirt, Fabrica de salam „Ajan Teodor", Fabrica de cărămidă, fabrica de piele a lui Ajan Ioachim, Fabrica de nasturi, Atelierul de mobile şi clădiri a lui Iosif Buzban, Fabrica de mobilă „Fraţii Szarka", Fabrica de postav şi ţesătorie, Fabrica de gheaţă, Fabrica de săpun, Fabrica de ulei a lui Keller Ioan, Fabrica de ghete, două fabrici de apă gazoasă, fabrica de var şi câteva fabrici de oţet. Agricultura a continuat să fie o activitate economică importantă pentru locuitorii oraşului Gherla. În 1922 teritoriul oraşului era de 1.318 iugăre şi 1.470 de stânjeni pătraţi. Au predominat proprietăţile mici. Statisticile prezentate conduc la ideea că cea mai mare parte a pământului arabil era ocupată de culturile de grâu, porumb, orz şi ovăz. Pe lângă acestea se mai cultivau secara, plante furajere şi legume. Locuitorii au neglijat cultivarea pomilor fructiferi, deşi oraşul avea pământ roditor. Creşterea animalelor nu a fost „destul de dezvoltată din cauza teritoriului relativ mic al oraşului", dar şi a modului în care era folosit „izlazul comunal". O dezvoltare substanţială a înregistrat sectorul comercial datorită transformărilor economice care s-au produs după Unirea din 1918 şi lărgirii reţelei bancare. În perioada interbelică, în Gherla şi-au desfăşurat activitatea 30 de firme, 7 restaurante, cafeneaua 'Unirea", bufetul "Urania", diferite chioşcuri şi „şetre".

Singura salvare care a ajutat la conservarea construcţiilor a fost sărăcia cruntă din secolele al XIX-lea şi XX, precum şi intervenţia socialistă care a început destul de târziu. Astfel, „oraşul de pe Someş” şi-a continuat dezvoltarea în afara drumului de tranzit Cluj-Dej datorită aşezării în partea estica a râului. Cele mai multe case construite în acest stil sunt păstrate şi azi, inscripţiile legate de proprietari şi anul construcţiei fiind dispărute în perioada interbelică, când pentru a fi vândute la un preţ cât mai bun, era nevoie ca aceste inscripţii să fie şterse. Până în 1989 existau o serie de planuri de sistematizare al căror principal scop era de a se demola mai mult pentru a se începe construcţia de blocuri. Astfel de demolări au fost începute în zona gării, unde în locul vechilor clădiri au apărut blocurile-dormitor specifice epocii socialiste.

Anul 1989 a marcat prăbuşirea regimurilor comuniste din Europa. Treptat, liderii politici din Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, R. D. Germană, şi Bulgaria au cedat puterea unor comunişti din eşalonul al doilea, care "au pornit pe calea coborârii paşnice cu forţele politice din opoziţie". În România răsturnarea regimului totalitar s-a produs pe cale violentă. Informaţiile despre evenimentele din Timişoara au ajuns la Gherla prin intermediul posturilor radio "Europa Liberă" şi "Vocea Americii" care ofereau detalii despre desfăşurarea acestora. În Penitenciarul Gherla acestea au ajuns prin intermediul persoanelor care veneau la "Vorbitor", dar şi pe cale oficială, prin ordinul Direcţiei Generale a Penitenciarelor de a trimite "militari înarmaţi la Timişoara în data de 17 decembrie 1989". Lt. col. Vasile Rusu, comandantul Penitenciarului Gherla, fiind la zi cu desfăşurarea evenimentelor din Timişoara, a refuzat executarea întocmai a ordinului. A trimis la Timişoara 10 subofiţeri, sub comanda lt. major Lungu Vasile, dar fără armament şi muniţie. Militarii Penitenciarului Gherla au pornit spre Timişoara în 17 decembrie 1989, în jurul orei 20, având de luat pe traseu 10 subofiţeri de la Penitenciarul Aiud, 5 de la Penitenciarul Târgu Mureş şi 10 de la cel din Deva. Ajunşi la Timişoara, aceştia au primit misiuni specifice în Penitenciarul Timişoara şi nu au participat la acţiuni împotriva populaţiei Au revenit la Gherla în 23 decembrie 1989. Inca din 17 decembrie 1989, Penitenciarul Gherla era în stare de alertă, constituindu-se un Stat Major cu misiunea de a se informa despre toate evenimentele din ţară transmise prin Tv, Radio, Fax, staţii emisie-recepţie, telefoane sau 'radio şanţ". În acest mod s-au cules informaţii despre evenimentele petrecute în acele zile în Cluj-Napoca, Dej, Gherla etc.

Geografie

Municipiul Gherla este situat în nord-vestul Podişului Transilvaniei, la intersecţia Câmpiei Transilvaniei cu Podişul Someşan, pe malul drept al râului Someşul Mic. Majoritatea oraşului se întinde pe cea de-a doua terasă a Someşului Mic, până sub Dealul Corobăii (denumit şi Dealul Becleanului). La nord Gherla se învecinează cu satele Mintiu Gherlii, Petreşti şi Buneşti, la sud cu Hăşdate, Silivaş, Livada, iar la est cu Fizeşu Gherlii, Bonţ şi Nicula.

Clima este una temperată de deal, cu vânturi orientate pe valea Someşului Mic. Principala apă curgătoare este râul Someşul Mic, acesta izvorând din Munţii Bihorului.

Vegetaţia este formată în majoritate din specii ierboase, cu plante precum pirul, trestia, papura, lintiţa, diverse graminee ş.a. plante. În partea de nord se află Pădurea Morii formată preponderent din stejari, carpeni, aluni, etc. În centrul Gherlei, în parc cresc specii de castani, plopi, tei, stejari, brazi, ulmi, carpeni, pini, molizi, fagi, salcâmi, tisa şi două exemplare de Gingobiloba, considerate monumente ale naturii . Parcul este denumit şi Grădina Elisabeta.

Fauna este formată din specii de iepure, mistreţ, căprioare, viezure, vulpe, lup, şi diverse specii de păsări: vrăbii, stăncuţe, grauri, porumbei, turturele, gaiţe, fazani.

Pe teritoriul acestei localităţi se găsesc izvoare sărate, saramura fiind întrebuinţată din vechi timpuri de către localnici.