Oraviţa, Caraş-Severin

căutare

Oraviţa, Caraş-Severin

Oraviţa (în română 1924: Oraviţa Montană, maghiară Oravicabánya, mai demult Németoravica, în germană Deutsch-Orawitz) este un oraş în judeţul Caraş-Severin, Banat, România, format din localităţile componente Ciclova Montană, Marila şi Oraviţa (reşedinţa), şi din satele Agadici, Brădişoru de Jos, Broşteni şi Răchitova. Are o populaţie de 15.564 locuitori.

Aşezare geografică

Aşezarea Oraviţei la întretăierea drumurilor Reşiţa-Anina, Moldova-Bozovici şi la îmbinarea şesului cu dealul, cunoaşte o notă specifică de dezvoltare al cărei timbru este reliefat rând pe rând atât de peisajul patriarhal cât şi de cel urbanistic, căci pe lângă frumuseţea naturală a locurilor împrejmuitoare, trebuie amintit faptul că această aşezare omenească se remarca de la primele ei începuturi ca un centru industrial. Oraşul se află în apropierea paralelei 45. Este înconjurat de dealuri ca Tâlva Mare, Tâlva Mică, Colilia, Prisaca, Dealul Mare, Lup, Rol, Marila, de o înălţime mai mică, relieful înalt fiind reprezentat de Munţii Aninei. Situându-se în sud-vestul ţării, Oraviţa se bucură de influenţa climei mediteraneene. Aici iernile sunt mai blânde, primăverile mai timpurii, verile mai lungi, toamnele mai plăcute. Totuşi în anumite perioade ale anului, se face simţit vântul „Coşava” care uneori ajunge şi la 140 km/h. Varietatea reliefului şi o climă blândă condiţionează o vegetaţie specifică acestei regiuni. De aceea unele specii rare ale florei şi vegetaţiei din Rezervaţia naturală Oraviţa-Ciclova sunt protejate prin lege încă din secolul trecut. Asemenea specii rare cresc şi în parcul natural din milocul oraşului, precum şi în Grădina de Tir, care încă mai are aspectul unei grădini botanice, prin varietatea speciilor de arbori. Aici se găsesc: „arborele pagodelor, castanul comestibil, varietăţi de stejar şi pin, maclura originară din preeria americană, smochinul, magnolia, arborele-mamut originar din California, abanosul, rarităţi de tisa, tuia, alunul turcesc.....

Poziţia încântătoare a Oraviţei cu păduri bogate, cu stânci pleşuve, cu ape limpezi, l-a determinat pe Iosif Vulcan să-i cânte frumuseţea în versurile publicate în Familia (revistă) nr. 38 din 11 octombrie 1874

Istoric

Prima atestare documentară cu actualul nume este din 1697 în Conscriptia lui Marsigli. Urme de locuire se găsesc însă începând cu perioada neolitică, continuând cu perioada daco-romană, când în zonă au existat exploatări miniere, şi pe toată perioada evului mediu fiind suficiente mărturii asupra unei aşezări cu diferite nume Arva, Haram, Chery sau Orovcakk.

Primele începuturi ale acestei localităti sunt conjugate cu tendintele de dezvoltare a mineritului încă din vremea romanilor. În Istoria românilor din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, se menţionează: „În Munţii Apuseni, erau opt centre de exploatare a aurului cele mai însemnate din toată Dacia... alte două în Banat la Sasca şi Moldova.", iar profesorul universitar Victor Stanciu aminteşte Oraviţa printre localităţile din care romanii exploatau aurul.

Un alt argument privind vechimea Oraviţei este şi numele de origine veche slavă: „Pentru susţinerea acestei dovezi se poate aminti că în judeţul Arva în Slovacia există un râu şi o cetate cu numele Orava a cărei formă diminutivă este Oraviţa. Tot în acest judeţ sunt râuri şi localităti cu aceeaşi numire ca şi în Bosnia, care numire corespunde cuvântului slav „ora", "diosd" (în lb.maghiară)". Acest termen în limba română se traduce „nucet", „dumbravă cu nuci". Probabil că denumirea oraşului a fost influenţată şi de clima mai dulce din vestul ţării, care permite creşterea nucilor şi a liliacului ce se găsesc din abundenţă aici.

Oraviţa s-a format prin unirea Oraviţei Montane cu Oraviţa Română. În perioada interbelică a fost reşedinţa judeţului Caraş.

Stemă

Stema oraşului Oraviţa se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat. În câmpul superior, de argint, se află o cortină roşie, pe care broşează două măşti acolate, de teatru, reprezentând simbolic tragedia şi comedia, ambele de argint. În vârful scutului, pe fond albastru, broşează o terasă verde, pe care se află un viaduct de cale ferată, de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu trei turnuri crenelate.

Cele două măşti şi cortina amintesc de activitatea teatrală tradiţională, în această localitate aflându-se Teatrul "Mihai Eminescu", cel mai vechi teatru din Banat, construit în anul 1817 şi care astăzi adăposteşte Muzeul Culturii Cărăşene. Viaductul de cale ferată este un element de arhitectură specific acestor locuri. Terasa curbată arată prezenţa unui relief colinar, localitatea aflându-se la poalele Munţilor Aninei. Coroana murală cu trei turnuri crenelate semnifică faptul ca localitatea are rangul de oraş.

Economie

Cum s-a arătat mai înainte, încă de la primele ei începuturi, Oraviţa s-a afirmat ca un centru industrial. În afară de aur, ca bogăţie a subsolului acestui oraş, a fost arama. Minele de aramă din Oraviţa şi Ciclova Montană au fost exploatate în timpul stăpânirii turceşti cât şi în timpul stăpânirii austriece. În anul 1717, după victoria prinţului Eugen de Savoya, Banatul care în 1522 fusese ocupat de turci în urma căderii Timişoarei, trece sub stăpânire austriacă. Împăratul Carol al VI-lea şi mai târziu fiica sa Maria Therezia dau privilegii care atrag specialiştii mineri din toate provinciile Austriei în ţinutul montanistic al cărui centru era Oraviţa. Primii colonişti au locuit în comuna vecină Ciclova, fiindcă aceasta, în urma recensământului din 1717, avea 166 de case, în timp ce Oraviţa avea doar 77 de case. Abia in 1720, curtea imperială din Viena aprobă spesele ca să se clădească în Oraviţa locuinţe pentru colonişti. Exploatarea minelor a trecut în anul 1742 în grija unor cooperaţii miniere care au dobândit dreptul de a se administra independent. Fr.Griselini în "Istoria Banatului Timişan", menţionează că aceste asociaţii îşi duceau minereurile la Oraviţa unde se executau lucrările de fabricare a aramei şi că in districtul acesta se produceau într-un an 2000-3000 de măji de aramă (majă-veche unitate de măsură pentru greutăţi, variind după epoci şi regiuni între 50 de kg. şi 100 de ocale, conform "Dicţionarului explicativ al limbii române"), pe lângă ce se trimitea în Austria pentru separarea argintului, când argintul era în cantităţi suficiente. Lucrările "de fabricaţiune a aramei până ce acest metal devine ca marfă pentru comerţ se fac în uzinele din Oraviţa, unde asociaţiunile îşi duc minereurile lor" .

Se vorbea despre pustiirea turcească din 1737-1739, când în urma unui război cu turcii, prin pacea de la Belgrad din 1739, Austria pierde Banatul Sârbesc şi Banatul Craiovei. "Populaţiunea fu apucată de groază şi mulţi colonişti aduşi o luară la fugă, iar întreprinderile industriale începute sub Mercy începură a stagna şi a se dizolva" . Nu trebuie să se înţeleagă că prin colonizările făcute în Banat sau datorită unor anumite împrejurări istorice, s-a ajuns la depopularizarea acestei părţi a ţării.În realitate, populaţia băştinaşă a continuat să existe, fapt pe care îl argumentează şi conferenţiarul Aurel Țintă. Crescând producţia de fier, aramă, argint şi aur se resimte lipsa de muncitori. Din nou vor fi aduşi colonişti, dar de data aceasta din Oltenia şi Muntenia. Aceştia erau lemnari, cărbunari şi cărăuşi. Băştinaşii din Caraş se ocupau cu agricultura şi cu creşterea vitelor. Înmulindu-se braţele de muncă şi existând o oarecare diversificare a muncii, standardul de viaţă creşte simţindu-se nevoia unui comerţ intens cu care se vor ocupa în special românii macedoneni care au emigrat în Oraviţa în 1760-1770. Aceştia pot fi socotiţi ca cea de a treia ramură a coloniştilor care se stabilesc în Oraviţa timp de 53 de ani, din 1717 până în 1770. Monedele erau aduse din Austria, iar o parte erau făcute în monetăria din Alba Iulia din arama judeţului Caraş. Fiind insuficiente pentru satisfacerea vieţii economice, Viena în 1815, înfiinţează printr-un decret imperial în suburbana Oraviţei, Ciclova, o monetărie sau "bănărie", cum i se spunea atunci. Florinii austrieci emişi aici au fost marcaţi cu semnul "O" (Oravicabánya).

Oraviţa a jucat un rol însemnat nu numai în industria mineritului, dar şi în relaţiile comerciale primind medalii şi aprecieri la expoziţiile industiale şi comerciale organizate în diferite centre din străinătate. Astfel"şliboviţa de munte şi portul românesc expuse la Philadelphia au plăcut unui comerciant din New-York, încât acesta a cumpărat toate obiectele expuse, făcând o comandă mai mare pentu şliboviţă" . Acest fapt demonstrează că Oraviţa se făcuse cunoscută în străinătate. Tradiţia mineritului a continuat în această zonă, cea mai veche întreprindere din oraş fiind I.M.B.(Întreprinderea Minieră Banat) care are o activitate redusă faţă de perioada când minele de la Ciudanoviţa şi Lişava erau în plină producţie. În ultimul timp au luat naştere firme printre care S.C.Normarom Industries S.R.L.care se ocupă de prelucrarea lemnului. Fabrica de produse lactate prelucreză şi comercializează laptele. S.C.Nico S.R.L.activează în domeniul brutăriei,comerţului şi alimentaţiei publice. De alimentaţia publică, de comerţ şi de construcţii se ocupă firma S,C.Help-Trans S.R.L. În Zona Gării există un supermarket pentru deservirea populaţiei (LIDL). Aşa cum în unele localităţi se găsesc filiale ale unor concerne industriale din Europa şi în Oraviţa a luat naştere o filială a concernului Autoliv care se ocupă de sistemele de siguranţă a pasagerilor (volane, centuri de siguranţă).

Realizări în premieră

Clădirea Teatrului din Oraviţa a fost construită în stil baroc vienez în anii 1816-1817.

Calea ferată Oraviţa – Baziaş a fost prima cale ferată construită pe cuprinsul României, dată în funcţiune la 20 august 1854. În prezent linia mai este funcţională doar pe sectorul Oraviţa – Iam.

Calea ferată Oraviţa – Anina este una din cele mai frumoase linii de cale ferată din Europa, doar ca nu este pusă deloc în valoare. A fost dată în folosinţă în anul 1863 şi este cea mai veche linie ferată montană din România. O caracteristică a gării din Oraviţa, este aceea că are peronul la primul etaj.[necesită citare]

Primele baraje de greutate din Romania construite în perioada 1723–1733 pentru spălarea minereurilor pe pârârul Oraviţa, cunoscute sub numele de Lacul Mare şi Lacul MIc.

Cea mai veche farmacie montanistică, „La vulturul negru”, fondată în 1793 şi atestată din 1796, conform o placă la intrarea, se află la str. 1 Decembrie 1918 nr. 17.

Cultură

Viaţa culturală a Oraviţei s-a impus printr-un trecut bogat privind realizările din acest domeniu. La inaugurarea teatrului din Oraviţa au participat împăratul şi împărăteasa Austriei, Francisc I şi Carolina Augusta, care au fost găzduiţi la Hotelul Imperial, 7-10 octombrie, 1817.

Pe scena acestui teatru s-au perindat trupe din Austria, Germania, Ungaria, de la Teatrul Naţional din Bucureşti. Aici au fost prezenţi oameni de seamă ca M.Eminescu şi G.Enescu. Revenind la realizările în premieră, trebuie amintit că în sala teatrului din Oraviţa, s-a prezentat pentru prima oară opereta românească "Crai Nou" de Ciprian Porumbescu ca mai târziu să-i fie oferită lui I.L.Caragiale pentru Teatru Naţional din Bucureşti.

Azi, în clădirea teatrului se găseşte Muzeul de istorie a teatrului şi a oraşului Oraviţa care cuprinde mai multe secţii: istorie, geografie istorică, etnografie-folclor, arhiva documentară şi biblioteca "Sim.Sam.Moldovan-Ionel Bota" de carte şi presă veche. În anul 1968, a luat fiinţă expoziţia permanentă de istoria culturii care a fost reorganizată în anii 1973 şi 1982.

În cadrul acestei expoziţii se găsesc tipărituri, manuscrise, afişe şi documente, costume ,recuzită, accesorii. Printre piesele de excepţie, se remarcă lista originală de subscripţie pentru construirea teatrului (1817), şi afişele trupei G.A.Petculescu, prima trupă profesională din Ardeal şi Banat.

Viaţa muzicală a oraşuiui ia avânt prin crearea Reuniunii de Muzică şi Cânt cu sediul în clădirea teatrului. Muzicieni vestiţi instrumentişti şi solişti din ţară şi de peste hotare şi-au ţinut concertele aici. Nu trebuie uitată contribuţia deosebită a Liceului "Dragalina" din localitate prin corul de elevi cu o veche tradiţie. Nicolae Lighezan, întâi învăţător, apoi profesor de muzică la acest liceu, timp de 35 de ani a cules doine, cântece, melodii, hore strigături din Banat cuprinse în cele patru volume ale sale. "Izvorâtă dintr-o fierbinte dragoste pentru poporul nostru muncitor, sârguincioasa activitate a dascălului de muzică de la Oraviţa a fost animată de conştiinţa valorii deosebite a creaţiei artistice populare şi de teama că tezaurul folcloric s-ar putea pierde" În sala teatrului au loc întâlniri cu scriitori din zonă şi din restul ţării, prezantări de carte, conferinţe. Avându-se în vedere poziţionarea geografică, istorică, socială, culturală a oraşului s-a înfiinţat asociaţia culturală "Mittel Europa" sub egida căreia apare revista "Foaia Oraviţei".

Manifestările culturale se desfăşoară şi la Casa de Cultură care are conducere separată. Formaţiile artistice dau spectacole în oraş şi în alte localităţi. Se organizează concursuri de dans şi muzică populară. Aici îşi desfăşoară activitatea ansamblul de cântece şi dansuri "Hora Caraşului" care promovează suite de dansuri tradiţionale din mai multe zone ale ţării, în timp ce ansamblul ţigănesc "Porumbeii de aur" promovează folclorul şi datinile etniei romilor. În cadrul Casei de Cultură, funcţioneză cenaclul literar "Pană cărăşană", al cărui nume a fost sugerat de poetul Gheorghe Azap. Membrii acestui cenaclu îşi aduc contribuţia la revista "Confluenţe".

Nu este lipsită de interes organizarea taberelor de vară ale pictorilor din toată ţara care pictează în jurul Oraviţei, unde peisajele sunt încântătoare şi nici activitatea grupului de speplogi din Caraş care anual se întâlnesc cu speologi din toată ţara şi fac cercetări în acest domeniu. Cele arătate mai sus dovedesc că viaţa culturală a oraşului include mobilizarea talentelor din zonă, din restul ţării, de peste hotare pentru a prezenta orăviţenilor şi nu numai, valorile culturii care să-i bucure pe toţi deopotrivă, indiferent de vârstă, religie, categorie socială, etnie, ca un liant al armoniei oamenilor.

Primele începuturi ale procesului de educaţie se pierd în negura veacurilor, când Banatul se găsea sub influenţa marilor puteri. Crescând producţia de fier, aramă, argint şi aur în această zonă şi resimţindu-se lipsa de muncitori, au fost aduşi colonişti în trei rânduri care se stabilesc în Oraviţa timp de 53 de ani, din 1717 până în 1770. Pentru educarea şi instruirea copiilor muncitorilor colonizaţi aici, guvernul din Viena decide să se deschidă o şcoală primară la Oraviţa. Aceasta este prima şcoală din ţinutul Oraviţei şi Timişoarei, deci din această parte a Banatului. Limba germană a fost limba de predare în această şcoală. Pentru copiii români se înfiinţează şi o şcoală românească.

În 1793, după decapitarea regelui Ludovic al XVI-lea şi instaurarea terorii în Franţa, Austria avea nevoie de tunuri, muniţii, ceea ce face ca exploatarea minieră să devină bănoasă. Viena trimite în aceste locuri funcţionari administrativi. Se simte tot mai mult nevoia unei şcoli medii. De aceea Viena a aprobat ca în Oraviţa să se creeze o şcoală latină care, probabil din lipsă de fonduri, se menţine doar până în 1854, "când după o frumoasă activitate de 61 de ani a încetat de a mai funcţiona".

După înfrângerile suferite în 1866 în bătălia de la Königgrätz, împăratul Austriei caută să se împace cu ungurii. Dictatura ausriacă se ameliorează în urma acestui fapt. Ca urmare a împăcării, funcţionarii austrieci se retrag şi sunt înlocuiţi cu funcţionari unguri. Școala latină a fost desfiinţată, rămânând numai şcoala primară de limbă germană. În felul acesta populaţia Oraviţei şi cea din jur s-a văzut lipsită de o şcoală secundară fiind nevoită să se îngrijească singură de educaţia copiilor. Astfel a angajat şi a plătit pe profesorul Iosif Vrabeţ care a avut pregătirea necesară pentru a înstrui elevii ca să facă faţă la examenele de la şcolile de stat. Aşa a luat naştere şcoala particulară sau gimnaziul particular al lui Vrabeţ care a funcţionat din 1854 până în 1872.

Populaţia nemulţumită cere din nou înfiinţarea a unei şcoli. După insistenţe şi tervigersări, primăria Oraviţei primeşte la 30 decembrie 1872 de la ministerul din Budapesta un ordin de infiinţare a şcolii civile cu 6 clase. În 25 februarie 1873 preşedintele comisiei şcolare Francisc Wittmann face cunoscut că "deschiderea clasei I de la şcoala civilă va avea loc în 6 martie 1873" . Cu toate acestea, din zi în zi, s-a făcut tot mai simţită necesitatea înfiinţării unui liceu. Deputatul Oraviţei Iosif Siegescu luptă pentru înfiinţarea unui liceu de stat. Orăviţenii au hotărât infiinţarea unui liceu comunal oferind acestuia banii votaţi de comună. Deoarece comuna nu putea susţine două şcoli secundare, s-a hotărât desfiinţarea şcolii civile, iar averea ei care de fapt era proprietatea comunei să treacă la noul institut de învăţământ. Această hotărâre este aprobată în şedinţa plenară a judeţului Caraş-Severin din 15 mai 1913, iar Ministerul Instrucţiunii Publice din Ungaria prin ordinul nr.27639/1913 aprobă ca liceul să se deschidă la 15 septembria 1913 .

În felul acesta şcoala civilă maghiară a fost transformată în liceu maghiar cu opt clase care s-au înfiinţat rând pe rând, cu fiecare an. În 1918, realizându-se statul naţional unitar, în acest liceu, ca şi în restul Banatului, se va folosi limba română ca limbă de predare dând posibilitate majorităţii elevilor să-şi însuşească toate cunoştinţele prin intermediul limbii materne. Acesta este azi, Liceul teoretic "General Dragalina" cu profil real şi profil uman.

În oraş există un spital care deserveşte populaţia localnică, cea din localităţile aparţinătoare şi din localităţile apropiate.La acest spital funcţionează secţiile: Interne, Chirurgie (în cadrul secţiei funcţioneată compartimentul Ortopedie- traumatologie) şi compartimentele A.T.I.(Anestezie, terapie intensivă), Pediatrie, Obstetrică-ginecologie, Nou născuţi. Pe lângă această unitate de sănătate, populaţia beneficiază de Sanatoriul Marila care are ca secţii T.B.C. şi Cronici.Există dispensare urbane şi un centru de recuperare şi reabilitare a persoanelor cu handicap.

▾   ▾   ▾   show more   ▾   ▾   ▾

Local News

Echipamente medicale de 3 milioane de euro pentru noua maternitate de lângă Spitalul Judeţean. Care este stadiul lucrărilor?

Echipamente medicale de 3 milioane de euro pentru noua maternitate de lângă Spitalul Judeţean. Care este stadiul lucrărilor?

expressdebanat.ro - Caraş-Severin

Șantierul de la noua maternitate a Timişoarei este în grafic, spun reprezentanţii Consiliului Judeţean Timiş. A fost turnată placa peste parter, iar săptămâna viitoare încep lucrările la instalaţiile electrice şi sanitare. În paralel, CJT pregăteşte achiziţia echipamentelor medicale cu care va fi dotată unitatea sanitară şi a mobilierului necesar.  CJ Timiş va scoate la licitaţie,…

Codrul te cheamă din nou. Vino să dansezi şi să te bucuri de natura tot mai verde şi tot mai bogată!

Codrul te cheamă din nou. Vino să dansezi şi să te bucuri de natura tot mai verde şi tot mai bogată!

expressdebanat.ro - Caraş-Severin

Hai să dansăm la CODRU Festival 2022! Pădurea Bistra s-a îmbogăţit în această primăvară cu 2.000 de puieţi, iar acum este timpul să ne bucurăm împreună, în natură, la cel mai tare festival. Hooverphonic, Nneka, Kadebostany, Deliric X Silent Strike cu CTC & Muse Quartet, Macanache, Surorile Osoianu & Lupii lui Calancea sau Implant pentru…

Decizie: au fost aprobate proiectele culturale finanţate de CJT. De anul viitor s-ar putea schimba din nou regulile

Decizie: au fost aprobate proiectele culturale finanţate de CJT. De anul viitor s-ar putea schimba din nou regulile

expressdebanat.ro - Caraş-Severin

Consilierii judeţeni au aprobat lista finală a proiectelor culturale care vor primi finanţare de la Consiliul Judeţean Timiş, prin programul TimCultura. Între cele 250 de proiecte, 80 au fost propuse de localităţi, iar 6 dintre acestea se află la prima ediţie. Conducerea CJT vrea ca de anul viitor, cei care propun evenimente aflate la primele…

Ruga de la Rusca Montană, motiv de bucurie pentru localnici şi nu numai!

Ruga de la Rusca Montană, motiv de bucurie pentru localnici şi nu numai!

expressdebanat.ro - Caraş-Severin

Hramul bisericii ortodoxe din localitatea Rusca Montană este sărbătorit de Rusalii şi pentru a marca acest eveniment, comunitatea locală, împreună cu Primăria şi Consiliul Local, organizează tradiţionala Rugă a satului. „Duminică, în zi de sărbătoare, după slujba tradiţională, vom deschide Ruga şi ne vom prinde în horă în curtea bisericii. Apoi seara, de la ora…

Unitati

BANACONS

BANACONS

DRAG ISA FARM

DRAG ISA FARM

EDIPRODCOM

EDIPRODCOM

EVERGREEN IMPEX

EVERGREEN IMPEX

COMPANIA NATIONALA A URANIULUI BUCURESTI

COMPANIA NATIONALA A URANIULUI BUCURESTI

VLADENCO SERVCOM

VLADENCO SERVCOM

RUTIER SERV

RUTIER SERV

BORBOS SIMONA DANIELA

BORBOS SIMONA DANIELA

MOBIALEX

MOBIALEX

VP VALENCOR IMPEX

VP VALENCOR IMPEX

EMIGRANTUL

EMIGRANTUL

SEBDAN

SEBDAN

Stiinta • Azi Am Invatat

Oferte promovate • ad.info.ro