Nehoiu, Buzău

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Nehoiu, Buzău

Nehoiu este un oraş în judeţul Buzău, Muntenia, România, format din localitatea componentă Nehoiu (reşedinţa), şi din satele Bâsca Rozilei, Chirleşti, Curmătura, Lunca Priporului, Mlăjet, Nehoiaşu, Păltineni, Stănila şi Vineţişu. Este situat în zona montană a judeţului, pe cursul superior al râului Buzău. Are o populaţie de 10.211 locuitori (2011).

În afara centrului urban Nehoiu, din componenţa unităţii administrative fac parte satele: Vineţişu, Bâsca Rozilei, Lunca Priporului , Stănila, Chirleşti, Curmătura, Mlăjet, Nehoiaşu, Păltineni. Accesul către oraş se realizează pe DN 10 şi pe calea ferată Buzău-Nehoiaşu.

Prelucrarea lemnului este activitatea economică de bază a oraşului, dezvoltarea turismului montan fiind în stadiu incipient.

Aşezare

Oraşul se află în valea râului Buzău şi este traversat de şoseaua naţională DN10, care leagă Buzăul de Braşov. Pe teritoriul oraşului, în dreptul satului Lunca Priporului, se ramifică din DN10 şoseaua judeţeană DJ203K, ce leagă oraşul de Gura Teghii. Pentru transport feroviar, oraşul este punctul terminus al căii ferate Buzău-Nehoiaşu, pe care diversele localităţi componente ale oraşului sunt deservite de staţiile Șeţu, Păltineni, Nehoiu şi Nehoiaşu (ultima fiind cap de linie).

Istoric

La sfârşitul secolului al XIX-lea, teritoriul actual al oraşului era organizat în mai multe comune rurale din plaiul Buzău al judeţului Buzău. Astfel, centrul oraşului împreună cu localităţile vecine (Păltineni, Curmătura) formau comuna Păltineni, formată din cătunele Albinari, Botele, Cătiaşu-Ploscari, Curmătura, Fundătura, Fundu Nehoiului, Gura Cătiaşului, Muscani, Nehoiu, Păltineni, Pâslari şi Piatra, având în total 1920 de locuitori. În comuna Păltineni, 3 mori de apă, 2 făcae, o stână la Fundu-Nehoiului, 3 biserici (la Păltineni, Nehoiu şi Curmătura) şi o şcoală cu 28 de elevi în Păltineni. Reşedinţa comunei era încă de pe atunci cătunul Nehoiu.

Satele din extremitatea nordică a oraşului (Nehoiaşu, Lunca Priporului, Vineţişu şi Bâsca Rozilei) făceau parte din comuna Nehoiaşu (care cuprindea şi teritoriul actual al comunei Siriu). Școala cu 45 de elevi din comuna Nehoiaşu funcţiona în satul Lunca Priporului.

Satele din zona sudică a oraşului (Stănila, Mlăjet, Chirleşti) alcătuiau comuna Mlăjetu, formată din cătunele Chirleşti, După-Piatră, Între Sibice, Mlăjet, Păcura, Stănila, Topilele, Trestioara, Valea Lupului, Valea Rea şi Valea Sibiciului, având în total 3150 de locuitori ce trăiau în 588 de case. În comună funcţionau 2 mori, un făcău, o şcoală cu 30 de elevi şi 4 biserici ortodoxe — la Mlăjetu, Stănila, Valea Lupului şi Valea Sibiciului.

În 1925, cele trei comune îşi păstraseră în mare parte componenţa, erau arondate aceleiaşi plăşi Buzău şi aveau respectiv 2620 de locuitori (Păltineni), 1840 de locuitori (Mlăjetu) şi 4028 de locuitori (Nehoiaşu). Comuna Nehoiu a apărut în 1931, când s-a separat de comuna Păltineni: Nehoiu avea localităţile Albinari, Bâdârlegiu Mic, Botele, Colonia Fabricii Goetz de peste Pod, Fundu Nehoiului, Muşcani, Nehoiu şi Pâslari; comuna Păltineni a rămas cu satele Bâdârlegiu Mare, Cătiaşu-Pleşcari, Curmătura, Fundătura, Gura Cătiaşului, Păltineni şi Piatra; tot atunci, comuna Siriu s-a desprins din comuna Nehoiaşu.

În 1950, comunele au fost incluse în raionul Cislău al regiunii Buzău şi apoi (după 1952) al regiunii Ploieşti. În 1968, reorganizarea administrativ-teritorială a dus la desfiinţarea comunelor Mlăjetu, Nehoiaşu (zona rămasă după despărţirea comunei Siriu) şi Păltineni, incluse (cu excepţia câtorva localităţi din sud) în comuna Păltineni (care şi-a luat atunci numele de Nehoiu). Comuna Nehoiu a căpătat astfel componenţa actuală şi a fost arondată judeţului Buzău, reînfiinţat. Comuna Nehoiu a fost declarată oraş în 1989.

Economie

Principalul motor al activităţii economice locale este uzina de transformare a lemnului situată în centrul oraşului. Fabrica a fost înfiinţată cu capital austriac la începutul secolului al XX-lea, de către firma Goetz. În perioada interbelică, pentru ca activele ei să nu fie incluse în despăgubirile de război datorate de Austria, a fost transferată unei firme elveţiene, dar ulterior a devenit firmă cu capital italian („Foresta Italo-Română”). Afectată de lupte în 1944, după lovitura de stat antifascistă din România, societatea a fost apoi naţionalizată de guvernul comunist şi a ajuns până în 1989, să funcţioneze în pierdere. După revoluţia din 1989, administraţia de stat ce gestiona fabrica (împreună cu alte fabrici de mobilier şi prelucrarea lemnului din ţară) a fost reorganizată de mai multe ori; în 2000, fabrica, denumită „Foresta Nehoiu” a fost preluată de Omar Hayssam, un om de afaceri apropiat de Partidul Social Democrat, care a falimentat-o. Implicat în nişte acţiuni teroriste, Hayssam a fugit în Siria, fiind condamnat în lipsă la 20 de ani de închisoare pentru organizarea răpirii unor ziarişti. Fabrica de la Nehoiu a fost achiziţionată în 2011 de un investitor american.

În ce priveşte infrastructurile publice, Nehoiu este dotat cu un spital, unitate de poliţie, sală de spectacole, stadion, şi sală de sport.

Monumente istorice

În oraşul Nehoiu se află biserica de lemn „Sfinţii Împăraţi” (cu clopotniţa) din satul Lunca Priporului, datând de la începutul secolului al XIX-lea, monument istoric de arhitectură de interes naţional.

Alte trei obiective din oraş sunt incluse în lista monumentelor istorice din judeţul Buzău ca monumente de interes local. Două sunt clasificate ca situri arheologice: situl de la Mlăjet, aflat în lunca Topilei, cuprinde o necropolă din Epoca Bronzului (mileniile al III-lea–al II-lea î.e.n.), o aşezare şi o necropolă din perioada Latène (secolele al IV-lea–I î.e.n.), o altă aşezare cu necropolă din secolul I î.e.n., o aşezare şi o necropolă din epoca medievală timpurie (secolele al XI-lea–al XII-lea) şi o aşezare şi o necropolă din secolele al XVI-lea–al XIX-lea; celălalt sit este o aşezare medievală găsită la ieşirea din oraş spre Buzău şi datând din Epoca Medievală (secolul al XVII-lea).

Al treilea monument de interes local este clasificat ca monument de arhitectură: este vorba despre biserica „Adormirea Maicii Domnului” (cu clopotniţa), datând din anii 1700–1710, din zona Valea Nehoiaşului.