Darabani, Botoşani

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Darabani, Botoşani

Darabani este un oraş în judeţul Botoşani, Moldova, România, format din localitatea componentă Darabani (reşedinţa), şi din satele Bajura, Eşanca şi Lişmăniţa. Se află în apropiere de frontiera triplǎ Moldova-România-Ucraina (nord). Este cel mai nordic oraş al României şi are o populaţie de 9.893 de locuitori (2011).

Geografie

Oraşul Darabani este situat în nordul judeţului Botoşani, fiind cel mai nordic oraş din România.

Oraşul este aşezat pe rama înaltă, nordică, a câmpiei Moldovei, într-o zonă deluroasă, cu interfluvii colinare, deluroase sub formă de mici platouri joase, între 125 metri (şesul râului Prut) şi 264 metri (dealul Buleandra). Relieful natural a fost modificat în sudul oraşului prin terasare.

Teritoriul oraşului are o formă alungită orientată pe direcţia NV-SE. Principalele ape ce străbat teritoriul oraşului sunt râul Prut şi râul Podriga cu afluenţii lor. Vegetaţia este caracteristică zonei de deal. Solurile predominante sunt reprezentate de cernoziomuri cambice.

În apropierea oraşului se află localitatea Horodiştea, extremitatea nordică a ţării (48°15’06”N si 26°42’05”E).

Pânzele de apă subterane şi cele freatice propriu–zise se găsesc la o adâncime medie de 8–12 m, care scade spre fundul văilor, unde izvoarele sunt la suprafaţa solului. Există câteva izvoare cu apă rece, deosebit de bună de băut în mai multe locuri ale oraşului şi în cartierele şi satele aparţinătoare Darabaniului,cum ar fi "Sipotul" din Bajura.

Clima este temperat–continentală, caracteristică zonei exterioare Munţilor Carpaţi.

Dinamica atmosferei în zona oraşului Darabani se caracterizează printr–o dominare a maselor de aer de la nord–vest, de origine maritimă, răcoroase şi umede pentru primăvară şi început de vară, de aer cald–tropical, vara şi rece–polar, iarna. Temperatura medie anuală este de 8,4 grade C, cu o amplitudine medie anuală de 25,2 grade C, iar precipitaţiile anuale au valori de 500 mm, în timp ce media anuală a zilelor cu zăpadă este de 37,7 zile. Vânturile dominante, bat din direcţia nord–vest spre sud–est; iarna bate crivăţul dinspre est, un vânt local ce aduce ger şi viscoleşte zăpada, troienind-o.

Vegetaţia teritoriului localităţii Darabani este împărţită în două zone: una cu pădure de foioase şi alta de silvostepă, mult transformate din cauza activităţii omului. Pădurile conţin diverşi arbori cum ar fi stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), tei, frasin (Fraxinus excelsior L.), arţar, cireş (Prunus avium), plop.

Cea mai mare parte a teritoriului este formată din pământ arabil, destinat agriculturii, cu soluri fertile (cernoziomuri cambice), unde se cultivă porumb, cartofi, sfecla de zahăr, grâu etc. Există şi terenuri acoperite cu păşuni şi fâneţe.

Fauna este bogată atât în zona împădurită, cât şi în zonele agricole şi în cea acvatică.

În raza satului Bajura se găseşte, la mare adâncime, nisip cuarţos (silicos), îmbibat cu apă. Stratul de nisip ocupă o suprafaţă de circa 40 km pătraţi, în grosime de 3–17 m, care poate fi exploatat prin metoda „aer – lift”.

La Podriga (2 km sud–vest de Darabani) forajele au întâlnit gaz metan sub presiune, provenit din descompunerea unor substanţe organice.

În apropierea oraşului există zăcăminte importante de nisip alb (în zona Hudeşti) şi de gips (în zona Ivancăuţi), ambele de mare importantă economică, însă neexploatate la adevăratul lor potenţial. Astfel, exploatarea de la Hudeşti funcţionează la numai 10% din capacitate, deşi nisipul de acolo are o puritate de 99,8%, care îl situează pe primul loc în Europa la capitolul calitate. Zăcământul de gips de la Ivancăuţi este estimat a fi primul ca mărime din România şi al patrulea într-un top similar la nivel european.

Istorie

Prima atestare documentară a localităţii (numită atunci Căbiceni) datează din 1546, într-un act de danie semnat de către domnitorul Petru Rareş. Localitatea este numită pentru prima oară Darabani într-o hartă din 1725, ca apoi să fie amintitǎ în celebra “Catagrafia Moldovei” din 1774. La acea vreme în Darabani locuiau 90 de familii.

În 1834, hatmanul şi marele logofăt Theodor Balş, proprietarul moşiei Darabani, îşi inaugurează aici conacul cu douăzeci şi patru de încăperi, edificiu dominat de stilul arhitectonic grecesc. Actul de întemeiere a târgului Darabani este emis, la cererea lui Balş, în 1837 şi poartă pecetea domnitorului Mihail Sturdza.

Între 1834 şi 1840 se construieşte biserica Sfântul Nicolae, ctitoria hatmanului Balş. În 1841 se înfiinţează la Darabani prima şcoală sătească de stat din Moldova şi se foloseşte prima ştampilă cu inscripţia “Târgul Darabani”. Recensământul din 1845 consemnează la Darabani 1120 de locuitori.

În urma unei înţelegeri între proprietarul moşiei şi locuitorii evrei ai târgului, prin care populaţia minoritară să fie favorizată economic, începe un puternic exod către târgul Darabani dinspre ţinuturile basarabene. În acest fel populaţia evreiască creşte numeric exploziv până prin anii 1870, contribuind decisiv la dezvoltarea comerţului şi economiei locale.

În 1865 se dau în folosinţă publică primul post telegrafic şi prima şosea pietruită. Spitalul târgului se inaugurează în 1895, prima farmacie în 1901, judecătoria în 1912, iar Ateneul cultural şi biblioteca publică în 1924. Din 1872 stăpâna moşiei este Smaranda, fiica întemeietorului Th. Balş, care o administrează împreună cu soţul său grec George Cimara până în 1885.

1957 este anul de debut al învăţământului liceal din Darabani, iar în 1968, în urma reformei teritoriale, localitatea devine oficial oraş.

Etimologie

Iniţial localitatea s-a numit Căbiceni iar denumirea actuală a căpătat-o ("în urmă dupre numele stării sociale a locuitorilor, cari aparţineau la căpitenia locală a corpului Darabanilor"). Această numire se deduce, după unii de la nemţescul Trabani ce înseamnă pedestraşi, dupa alţii de la turcescul DER-BAN, adică păzitor de poartă. Darabanii constituiau un corp de armată pedestru şi permanent. Din acest corp de armată se luau străjile la curtea Domnului.

Economie

Solurile fertile au permis de-a lungul istoriei dezvoltarea agriculturii, devenită astăzi cea mai importantă funcţie economică a oraşului. În localitate există însă şi mai multe facilităţi de producţie: câteva centre de prelucrare a cărnii şi a laptelui, o fabrică de încălţăminte. Ponderea serviciilor a crescut şi ea în ultimii ani, odată cu dezvoltarea comunităţii economice locale. Comerţul devine şi el tot mai important în viaţa dărăbănenilor, atât cel de nivel local, cât şi cel trans-frontalier.

Transporturi şi comunicaţii

Artera principală de circulaţie în Darabani este drumul naţional 29A, care străbate oraşul dinspre Dorohoi spre Rădăuţi-Prut.

Numai 5% din lungimea totală a drumurilor din interiorul localităţii este asfaltată.