Botoşani, Botoşani

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Botoşani, Botoşani

Botoşani este municipiul de reşedinţă al judeţului cu acelaşi nume, Moldova, România.

Este aşezat în partea de sud-vest a judeţului Botoşani, pe interfluviul dintre râurile Sitna şi Dresleuca, spre vest între Dresleuca şi Siret, apoi coboară între dealurile Crivăţ, Agafton, Baisa, în adâncuri sprijinindu-se pe platforma Moldovei.

Oraşul este atestat documentar de pisania Bisericii armene Sfânta Maria ce datează din 1350. Între secolul XIV şi anii '70 ai secolului XIX, Botoşaniul, fiind amplasat la intersecţia principalelor drumuri comerciale, a fost un înfloritor târg al Moldovei şi un centru al producţiei meşteşugăreşti. Începând cu 1870 oraşul a pierdut din zona de influenţă economică, deoarece a devenit un capăt de linie ferată secundară odată cu prelungirea liniei Lemberg-Cernăuţi-Suceava; precum şi datorită construirii liniei Dorohoi - Iaşi pe valea Jijiei. Târgul a devenit unul de importanţă locală, înregistrându-se o scădere importantă a comerţului. Activitatea oraşului s-a orientat din acel moment către industria agricolă, rolul principal avându-l producţia agricolă a marilor moşii. Între 1870 şi 1968 a fost o perioadă de decădere pentru oraş, fapt demonstrat de scăderea populaţiei de la 39.941 în 1870 la 35.220 în 1966. Începând cu 1968 Botoşaniul redevine reşedinţă de judeţ, iar până în 1992 urmează o perioadă de creştere şi dezvoltare, însoţită de creştere rapidă a populaţiei către maximul istoric de 126.145 de locuitori înregistrat în 1992.

După 1989 urmează o tranziţie dificilă, trecerea la economia de piaţă afectează oraşul, se închid multe din fabricile deschise în perioada 1968-1989, iar ca o consecinţă directă a lipsei de oportunităţi economice apare emigrarea masivă a populaţiei către vestul Europei şi America de Nord.

Istoric

Dezvoltarea oraşului a fost influenţată de amplasarea acestuia la zona de contact între Podişul Sucevei şi Câmpia Jijiei, fapt ce a dus atât la dezvoltarea comerţuilui cu produse agricole cât şi a celuia cu animale. De asemenea situat într-un punct favorabil de legătură între principalele drumuri comerciale ale Principatului Moldovei, Botoşaniului a devenit un important centru de comerţ ce a crescut până către a doua jumătate a secolului XIX.

Pe teritoriul Botoşaniului în locul denumit „La Silişte” (situat la circa 2 km nord de oraş) se găsesc, în afară de dovezi privind continuitatea de locuire pentru intervalul secolelor XIII-XVIII, şi urmele unei culturi Protodridu, care arată asimilarea culturii materiale a slavilor de către localnici, în perioada secolelor IX-X. Deasemenea în zona fostei bariere Agafton s-a descoperit o aşezare în care s-au găsit fragmente de ceramică din secolele III-IV şi din perioada secolele XI-XIII aparţinând feudalismului timpuriu;, iar în zona Mănăstirii Popăuţi s-au găsit dovezi arheologice ce demonstrează continuitatea locuirii în zonă între secolele XIII-XVIII. Pe baza acestor observaţiile arheologice efectuate până în prezent se apreciază că târgul-oraş datează din veacul al XIV-lea, fiind precedat de o aşezare de veac XIII. Prima atestare documentară a târgului Botoşanilor este realizată de pisania bisericii armene din centrul târgului, aceasta datând din 1350.

Descoperirile arheologice de pe teritoriul judeţului Botoşani, la Drăguşeni, Mitoc, Rădăuţi-Prut, Ștefăneşti, Vorniceni, confirmă faptul că în această zonă au fost prezente aşezări omeneşti încă din paleolitic. Specifice culturii Cucuteni sunt vasele de ceramică şi pământ ars, pictate în 2 sau 3 culori, de un înalt niveraşului a fost un păun cu coada răsfirată ce simboliza podoabele doamnei Moldovei, cumpărate cu bani din venitul târgului.l artistic. Dezvoltându-se atât de timpuriu "Botoşanii nu au fost cetate ci târg deschis, fără ziduri" situat la o răspântie de drumuri, ceea ce a dus la un comerţ înfloritor. Se pare că, începând cu secolul XV, dezvoltarea pe care o cunoaşte comerţul aduce oraşului venituri însemnate, iar prima pecete a o

Marii voievozi ai Țării Moldovei, Ștefan cel Mare şi Petru Rareş, înscriu numeroase prezenţe la Botoşani, în judeţ păstrându-se şi azi ctitoriile domneşti: Biserica Sf. Nicolae din Dorohoi (1495) şi Biserica Sf. Nicolae Popăuţi (1496) ale lui Ștefan cel Mare, azi monumente istorice. Tot monumente istorice sunt ctitoriile Doamnei Elena, soţia voievodului Petru Rareş: bisericile Sf. Gheorghe din Botoşani (1551) şi Uspenia (1552).

La sfârşitul secolului XVI cârmuirea oraşului revenea unui vornic numit din partea Doamnei, care avea sarcina să strângă veniturile ei, să judece pricinile, să păzească liniştea şi să scrie răvaşe în numele târgului. Pe lângă vornic funcţiona un consiliu orăşenesc, format dintr-un şoltuz şi 12 pârgari aleşi de comunitate. O administraţie bine pusă la punct, va funcţiona în Botoşani după 1820, când oraşul nu va mai fi apanaj al Doamnelor. Botoşaniul e un oraş care păstrează o structură subterană de târg, cu pivniţe boltite suprapuse. Ele au adăpostit timp de sute de ani mărfurile târgului, constituind şi locul de refugiu al populaţiei în timpul repetatelor invazii. O valoare arhitecturală de necontestat o constituie lăcaşuri de cult vechi de jumătate de mileniu, precum şi zona de târg a oraşului, renumită pentru valoarea arhitecturală a centrului istoric.

Originea numelui de Botoşani este destul de incertă, dar sunt posibile următoarele explicaţii: prima ar fi că oraşul îşi trage numele de la un boier pe nume Botaş, care a trăit pe aceste meleaguri la începutul mileniului II. Numele familiei „Botaş” sau „Botăşani” este pomenit în documente foarte vechi încă de pe timpul lui Ștefan cel Mare, ca una din familiile alese ale Moldovei, a doua de la antroponimul „Botos” , a treia de la regionalismul „botoş” însemnând „căpuşă” ; alte variante ar fi cuvintele „botos” sau „botoşei”

Geografie

Oraşul Botoşani este situat în nord–estul României, în zona de contact dintre regiunea dealurilor înalte de pe stânga văii Siretului, în vest, şi cea a dealurilor joase a Câmpiei Moldovei ce se întinde către est. Dealurile din partea de vest a oraşului fac parte din Podişul Sucevei – sectorul şeii Bucecea-Vorona cu altitudini maxime de 250 metri (Dealul Suliţa), şi cu altitudini minime - 150 metri - în partea de sud-vest şi nord-est. Intre relieful înalt din vest, cu caracter de coastă şi cel de câmpie colinară din est, exista un culoar depresionar (uluc) în care este aşezat municipiul Botoşani.

Teritoriul oraşului propriu-zis are o suprafaţa de 4132 ha, şi un caracter uşor alungit pe direcţia nord-sud. Altitudinea medie a oraşului este de 163 metri, nedepăşind decât excepţional 200 metri, în partea vestică. Caracteristic acestei regiuni este relieful de dealuri joase sau câmpii deluroase, dezvoltate pe depozite monoclinale (uşor înclinate spre sud-est), cu pante slabe, cu văi foarte largi, cu interfluvii ca nişte platouri şi cu energie de relief redusă, în medie 30-40 metri.

Vegetaţia naturală a zonei de est oraşului Botoşani este caracteristică zonei de silvostepă, fiind formată în special din terenuri agricole şi pajiştile seculare ce ocupă locul fostelor păduri. În nord-vest se întind păduri de gorun, terenuri agricole şi pajişti stepizate, iar în sud-vest făgete de deal şi păduri amestecate de fag şi gorun. În rest, vegetaţia naturală este caracteristică solurilor de pădure, cu fâneţe şi izlazuri pe care cresc ierburi perene. Culturile tradiţionale constau din: grâu, secară, orz, porumb, cartofi, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui. Livezile ocupă suprafeţe relativ mici şi predomină prunul şi vişinul, cireşul şi părul, gutuiul şi nucul.

Fauna este formata din mamifere ca iepurele de camp, caprioara, vulpea, porcul mistret precum si specii de pasari cum ar fi ratele si gastele salbatice, mierla, sturzul, gaiţa, ciocănitoarea, piţigoiul, acvila mica.

Clima este temperat-continentală, influenţată puternic de masele de aer din estul continentului, fapt ce determină ca temperatura medie anuală să fie mai redusă decât în restul ţării ( 8- 11 oC), cu precipitaţii variabile, cu ierni sărace în zăpadă, cu veri ce au regim scăzut de umezeală, cu vânturi predominante din nord-vest şi sud-vest.

Media

Posturi de radio disponibile în oraş sunt următoarele: Better FM (106.3 MHz), Radio Fix, Radio As, Radio Mix FM, Radio Infopro, Radio ZU, Radio Meridian, Kiss FM, Radio Trinitas, Europa FM, Radio Vocea Speranţei , posturile de radio oferite de Societatea Română de Radiodifuziune, şi Virgin Radio din 2017.

Există două posturi locale de televiziune Tele M Botoşani (disponibil prin toate retelele de cablu şi deasemenea prin reţaua de relee terestre) şi Somax (disponibil prin reţeaua UPC). Deasemenea se pot viziona prin intermediul reţelelor de cablu posturile tv aparţinând Societăţii Române de Televiziune(TVR 1, TVR 2, TVR 3, etc.); Central European Media Enterprises (Pro TV, Acasă TV, Sport.ro, etc.); Intact (Antena 1, Antena Stars, Antena 3, etc.); Realitatea-Caţavencu (Realitatea TV, The Money Channel, etc.) şi multe altele.

În Botoşani apar patru cotidiene în format compact: Monitorul de Botoşani, Jurnalul de Botoşani, Evenimentul de Botoşani şi Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi. Dintre acestea Monitorul de Botoşani are un tiraj de 7310 pe apariţie (sept. 2008)brat. ro/index. php?page=publications&id=188&index=0.

Există 23 site-uri de ştiri: www.monitorulbt.ro, http://stiri.botosani.ro, www.botosaneanul.ro, www.botosaninecenzurat.ro, http://4botosani.ro, www.ziarebotosani.ro, www.dorohoinews.ro, http://informatorulmoldovei.ro/, http://www.banulbotosanean.ro/, http://www.ebotosani.net/, http://btonline.ro/, http://infobt.ro/, http://www.jurnalulbtd.ro/, http://www.botosanilife.ro/, http://www.gazetabt.ro/, http://www.informatorulbt.ro/, http://botosaninews.ro/, http://orasulbotosani.ro/, http://turism-botosani.ro/, http://www.botosaniexpress.ro/, http://www.timpulbotosanean.ro/, htt://reporterul.ro, http://www.botosaniexclusiv.ro/

Parcul amenajat în 1869, ce avea iniţial denumirea de „Parcul Vârnav”, mai pastrează câţiva arbori contemporani cu Mihai Eminescu care a poposit aici de mai multe ori mai ales în ultima parte a vieţii sale. În parc există un mic lac artifical şi un loc amenajat unde în trecut fanfara militară susţinea recitaluri.

Demografia

Componenţa etnică a municipiului Botoşani

Componenţa confesională a municipiului Botoşani

Conform recensământului efectuat în 2011, populaţia municipiului Botoşani se ridică la 106.847 de locuitori, în scădere faţă de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 115.070 de locuitori. Din aceştia, 54.978 sunt de sex feminin şi 51.869 de sex masculin. Compoziţia etnică a populaţiei este următoarea: 97.589 de români (91,3%), 14 maghiari, 1.245 de romi, 21 de ucrainieni, 16 de germani, 10 turci, 400 de lipoveni, 12 greci, 11 italieni, 37 de evrei, 21 de armeni, 31 de persoane de altă etnie şi 7434 de persoane cu etnie nedeclarată. Din populaţia totală recenzată şi-au declarat ca limba maternă: limba română 98.338, limba maghiară 14, limba romani 817, limba ucraineană 12, limba germană 10, Limba turcă 8, limba rusă 156, limba italiană 12, limba greacă 14, limba armeană 3, idiş 11, 26 de persoane de altă limbă maternă şi 7422 de persoane cu limba maternă nedeclarată.

În anul 1762 abatele Boscowicz menţionează pentru oraşul Botoşani 400 de case, ceea ce ar fi însemnat o populaţie de cel mult 4000 locuitori (A. Gorovei, op. cit., p.76). În anul 1768, abătându-se pe la Botoşani, baronul de Tott, agent diplomatic al Franţei pe lângă hanul tătarilor, descrie localitatea ca pe „unul din oraşele cele mai însemnate ale Moldovei”, apreciat pe atunci la 7000-8000 de locuitori (Al. Papadopol-Calimach, op. cit., p.24) Prima statistică modernă efectuată după unirea principatelor (la 1859 în Moldova şi 1861 în Muntenia), arată că Botoşanii ocupau locul al treilea între oraşele României, depăşit fiind doar de Bucureşti (121 000 locuitori) şi Iaşi (65 745 locuitori), Botoşanii având atunci 27 147 locuitori. Această situaţie pare să se fi menţinut până la 1870, când oraşul Botoşani ajunsese la 39 941 locuitori, fiind întrecut doar de Bucureşti, Iaşi şi Galaţi (V. Tufescu, Tradiţii şi perspective în dezvoltarea municipiului Botoşani, Botoşani - istorie şi contemporaneitate, p. 12-13). Populaţia Botoşanilor era în 2005 de 119.132 locuitori.

Botoşani - evoluţia demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Împreună cu românii, aici au trăit şi trăiesc şi alte naţionalităţi, cum ar fi ruşii-lipoveni, evreii, armenii, grecii si ţiganii. Marea majoritate a populaţiei este de religie ortodoxă.

Primii locuitorii de alta etnie care au venit şi s-au stabilit la Botoşani au fost armenii, încă din secolele XIV - XV. Aşezaţi în apropierea centrului vechi ei îşi vor construi aici, ca semn al deplinei stabilităţi, două frumoase biserici şi îşi vor ridica numeroase case si prăvălii. În anul 1809 colonia armeană avea 1640 membri, cuprinşi într-un număr de 328 familii.

O comunitate evreiască a existat în Botoşani din secolul al XIV-lea. În primele decenii ale secolului al XVIII-lea vin la Botoşani primii evrei din Polonia. Numărul lor a crescut după 1775 când Bucovina este anexată de imperiul Habsburgic, astfel încât, la 1781 comunitatea evreilor din oraş avea şi un staroste. În secolul al XIX-lea prin sporul natural dar şi în urma unor infiltrări de peste graniţă, numărul evreilor cunoaşte o puternică evoluţie, astfel încât în anul 1899 aceştia reprezentau 51% din populaţia oraşului. Înaintea primului război mondial evreii reprezentau totuşi sub jumătate din populaţia oraşului.

Un al treilea grup etnic stabilit la Botoşani este cel al lipovenilor. Originari din stepele Volgăi şi Donului, aceştia au venit în Moldova la începutul secolului al XVIII-lea, în urma unui conflict cu patriarhul reformator al Rusiei, Nifon. În anul 1832 colonia lipoveană din Botoşani numără 58 de familii stabilite în Mahalaua Târgul Nou, unde aveau şi o capelă. În anul 1853 capela a fost înlocuită cu o frumoasă biserică de zid.

Un grup etnic de o factură aparte aşezat la Botoşani îl reprezintă ţiganii. Originari din India, ţiganii au ajuns în Moldova la începutul evului mediu. În Botoşani prima menţiune referitoare la o zona locuită de ţigani apare în anul 1815. Ea se referea la "Țiganiile" din apropierea halelor de astăzi.

Economie

Primele informaţii documentare privind comerţul botoşănean cu târgurile din ţările vecine datează din timpul domniei lui Petru Rareş. În 1889 la Expoziţia Universală de la Paris „Prima societate a morilor cu aburi din Botoşani” a obţinut „Marea Medalie de Aur”, iar la Expoziţia Universală de la Paris din anul 1900 a fost apreciată cu „Marele Premiu”. În 1832 existau la Botoşani 63 de bresle. Datele referitoare la anul 1845 indică un procent de 30% din numărul familiilor botoşănene ca aparţinând meşteşugarilor şi peste 34% comercianţilor. În 1890 a luat fiinţă o sucursală a B. N. R., în anul 1892 a fost înfiinţată Societatea de economie Botoşani şi în 1894 o sucursală a Băncii agricole, în forma unei societăţi pe acţiuni. Industria uşoară era reprezentată în Botoşani prin fabrica „Floridas”, înfiinţată în 1907, în care lucrau 120 de muncitoare şi care confecţiona cămăşi, şi „Prima fabrică de ciorapi şi ghetre”, înfiinţată în 1904 la Botoşani, în care lucrau 50 de muncitori. În 1890 ia fiinţă „Prima fabrică română de reparat maşini agricole şi de fontă”, proprietar L. Halmoc, având 21 de muncitori. În 1893 ia fiinţă atelierul mecanic F. Blaha, în care lucrau 18 muncitori. După Primul Război Mondial se mai înfiinţează la Botoşani fabrica „Hercules”, având ca obiect de activitate producţia de lenjerie, fabrica „Aurora” (1923), care producea panglice de mătase şi bumbac, fabrica de jucării „Teddy”. La 1 octombrie 1948 se înfiinţează la Botoşani Întreprinderea mecanică pentru agricultură şi industrie alimentară (actuala FORMA SA), în 1949 ia fiinţă Întreprinderea textilă „Moldova”, iar în acelaşi an ia fiinţă Întreprinderea de confecţii Botoşani. În 1965 intră în funcţiune fabrica de pâine aparţinând Întreprinderii de morărit şi panificaţie; în 1972 intră în funcţiune Întreprinderea de utilaje şi piese de schimb pentru industria uşoară (I. U. P. S.); în 1976 Întreprinderea de şuruburi; în 1975 Întreprinderea „Electrocontact”; în 1977 Fabrica de izolatori electrici din sticlă, fiind prima unitate de acest gen din ţară; tot în 1977 Întreprinderea de prelucrare a lemnului Botoşani; în 1980 Întreprinderea de articole tehnice din cauciuc şi Filatura de fire din melană din Botoşani.

Municipiul Botoşani realizează în momentul de faţă 70% din PIB-ul judeţului, deşi populaţia acestuia reprezintă doar 25% din populaţia judeţului. În Botoşani îşi desfăşoară activitatea peste 7000 de societăţi.

Transport

Botoşani este situat la intersecţia drumurilor naţionale 29B (Târgu Frumos-Dorohoi) şi 29 (Suceava-Săveni), implicit pe traseul drumului european E58, ce leagă graniţa de nord-vest a ţării, Halmeu, cu cea de est, nord-est, Sculeni. Astfel, oraşul a fost din cele mai vechi timpuri o punte de legătură între România şi zona Bucovinei şi a Basarabiei de nord, şi, de asemenea, cu Ucraina, Polonia şi Rusia. Din punct de vedere turistic, de aici se poate ajunge cu uşurinţă la mănăstirile din zona Bucovinei (Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa, Putna), cât şi la cele din judeţ, cum ar fi Vorona sau cele nemţene şi ieşene. De asemenea, se poate ajunge uşor la Lacul de acumulare Stânca-Costeşti, cel mai mare lac de acumulare din ţară, situat pe Prut, la graniţa cu Republica Moldova. Autostrada A4, care va face legătura dintre Iaşi şi Târgu Mureş, se va situa la 70 km distanţă. Legătura de la Botoşani la traseul tronsonului Iaşi-Târgu Frumos-Târgu Neamţ se va face pe E58.

În municipiu există mai multe autogări din acestea se asigură curse zilnice către alte oraşe din ţară ( ex.:Braşov, Bucureşti, Cluj-Napoca, Constanţa, Iaşi, Timişoara, etc.) şi către majoritatea localităţilor din judeţ. Principalele probleme ale transportului rutier intrajudeţean o constituie existenţa piraţilor auto şi starea proastă a reţelei de drumuri.

Cel mai apropiat aeroport este cel din Aeroportul Suceava-Salcea, aflat la 33 de kilometri. Acesta are curse regulate cu Aeroportul Internaţional Otopeni - Bucureşti si cu Viena. În apropiere mai sunt Aeroportul Internaţional Iaşi - care are curse regulate cu Viena, Budapesta, Bucureşti şi Timişoara, şi Aeroportul Bacău - care are curse regulate cu oraşe din Italia şi Spania, îndeosebi Roma.

Linia de cale ferată Vereşti-Botoşani (44 km) a fost dată în exploatare în anul 1871. Prin această linie, municipiulul Botoşani este conectat la una dintre cele mai importante magistrale feroviare ale ţării, cea care asigură legătura între Bucureşti-Suceava-Vicşani. În oraş există o singură gară.

Pentru a fi viabilă din punct de vedere tehnic şi economic, la nivelul cerinţelor secolului XXI, calea ferată Vereşti-Botoşani trebuie reconsolidată pentru o viteză comercială superioară, trebuie centralizată electronic, electrificată şi dublată cel puţin pe porţiunea Leorda-Botoşani (15 km). De-a lungul timpului au fost întreprinse mai multe demersuri pentru realizarea unei conexiuni feroviare directe între oraşele Botoşani şi Iaşi, astfel încât, în zona Botoşani, transportul feroviar să devină eficient din punct de vedere economic. Un proiect care avea în vedere o cale ferată Iaşi-Hârlău-Botoşani a fost materializat iniţial doar pe jumătate, între Iaşi şi Hârlău, iar apoi, în anii '80-'90, între Hârlău şi Flămânzi, porţiune care însă nu a fost finalizată, lucrările executate fiind azi în curs de degradare. Un alt proiect care prevedea o legătura feroviară între Botoşani şi staţia Todireni de pe linia Iaşi-Dorohoi a rămas doar în stadiul de lege aprobată de Parlament în perioada interbelică. Pe lângă faptul că ar revitaliza din punct de vedere economic zona văii Jijiei, varianta de traseu Botoşani-Todireni (aproximativ 50 km, de-a lungul văii râului Sitna) ar putea fi, de asemenea, parte a preconizatei legături feroviare dintre Botoşani şi oraşul Bălţi din Republica Moldova.

În cursul exerciţiului bugetar 2014-2020, ca urmare a implementării unor proiecte finanţate din Fondul European de Dezvoltare Regională, prin Programul Operaţional Regional, se va reabilita şi moderniza calea de rulare a tramvaielor şi vor fi achiziţionate vagoane noi, la nivelul standardelor actuale.

Municipiul beneficiază de străzi asfaltate, lungimea totală a acestora însumând 137 Km, din care 75 Km sunt modernizaţi, iar restul pietruiţi.

Program de functionare: între orele 0 00 - 24 00 . În intervalul orar 22 00 - 6 00 se asigură o frecventă minimă în traseu de 1 autovehicul / 30 min. / pe sens de deplasare

Companiile de taxiuri care s-au dezvoltat în ultimii ani acoperă necesarul de transport neacoperit de transportul public şi este asigurat în municipiul Botoşani de un număr de aproape 550 de autovehicole, iar funcţia de licenţiere, monitorizare şi control este desfăşurată de serviciile specializate ale primăriei. Marea majoritate a taximetrelor beneficiază de servicii de dispecerat asigurate de operatori-dispeceri.

Cultura

Cu o viaţă culturală foarte bogată, municipiul Botoşani a dat de-a lungul anilor mari personalităţi ale ştiinţei şi culturii, care şi-au înscris numele în patrimoniul cultural românesc şi universal. Fiind născuţi în Botoşani, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Grigore Antipa, Ștefan Luchian, Nicolae Leon, Elie Radu, Mihail Sorbul, Octav Onicescu, George Enescu, Alexandru Graur, Octav Băncilă sunt repere majore, unii dintre ei intrând deja în universalitate.

Sport

Municipiul Botoşani este reprezentat în fotbal de echipa FC Botoşani. În vara anului 1979, CS Botoşani a promovat în Divizia B, şi la finele sezonului 1979/1980 echipa s-a clasat pe cel mai bun loc din istorie (locul 3); această poziţie nu a mai fost obţinută de nici o echipă din Botoşani până la acel moment. După această performanţă, echipa s-a aflat într-un declin, sezoanele urmatoare, situându-se la mijlocul clasamentului în Divizia B. CS Botoşani a rămas în Divizia B pentru 11 sezoane, cele mai multe sezoane petrecute în această ligă de o echipa din Botoşani, iar la sfârşitul sezonului 1989/1990 CS Botoşani a retrogradat în Divizia C. Noul club FC Botoşani a fost fondat în anul 2001 şi este în acest moment singurul club din Botoşani în eşaloanele superioare, jucând în Liga I începând cu sezonul 2013-2014. În 2005 Valeriu Iftime, preşedintele Consiliului de Administraţie, a preluat clubul după exemplul francez. În acest fel, prima echipă joacă în Liga I şi a doua echipa în Liga a lV-a. De asemenea, clubul dispune de un Centru de Copii şi Juniori menit să asigure viitorul primei echipe.

Până acum, FC Botoşani a participat la două sezoane de Liga I. Echipa joacă meciurile de acasă pe stadionul Municipal, cu o capacitate de 12.000 de locuri, situat pe Calea Naţională, nu departe de Sala Polivalentă.