Oradea, Bihor

căutare

Oradea, Bihor

Oradea, mai demult Oradea Mare, este municipiul de reşedinţă al judeţului Bihor, Crişana, România. Se află în vestul României, pe râul Crişul Repede, în imediata apropiere a frontierei cu Ungaria.

Totodată Oradea este şi cel mai important oraş din regiunea istorică Crişana. La recensământul din 2002 municipiul avea 206.614 de locuitori. Zona metropolitană, care include şi 11 comune învecinate, avea în anul 2002 populaţia de 249.746 locuitori, dintre care 68.2% români, 28.7% maghiari ş.a. În perioada interbelică 20,6% din populaţia oraşului era alcătuită din evrei, fiind consemnate de asemenea comunităţi de germani, slovaci, ucraineni etc. (vezi judeţul Bihor interbelic).

Staţiunile balneare Băile Felix şi Băile 1 mai se află la o distanţă de 8 km, respectiv 4 km de oraş. Pe lângă apele termale recunoscute pe plan internaţional pentru efectele terapeutice, în această zonă se găseşte o formaţiune carstică spectaculoasă, mai exact, un aven cu o adâncime de 86 de metri, denumit în zonă "Craterul de la Betfia", precum şi Pârâul Peţa, cu o vegetaţie tropicală unică în Europa.

De secole, municipiul Oradea a reprezentat un punct important de referinţă pentru zonă, fiind cel mai important centru cultural şi comercial. În Evul Mediu, în Cetatea Oradiei exista un observator astronomic, iar astronomii care lucrau acolo foloseau meridianul Oradiei ca meridian de 0°. Turismul orădean începe să se dezvolte, Oradea participând alături de Băile Felix la Târgul de Turism de la Viena din ianuarie 2015.

Istorie

Oradea este menţionată pentru prima dată cu numele latinesc Varadinum la 1113, într-o diplomă a abaţiei benedictine din Zobor, în care apare numele episcopului Sixtus Varadiensis şi al comitelui Saul de Bychar. De-a lungul Evului Mediu, cetatea a devenit loc de convieţuire pentru un mozaic etnic care a contribuit la stabilirea componenţei etnice de astăzi al Oradiei: români, maghiari, austrieci, slovaci, evrei, ruteni şi turci.

Cetatea Oradiei, ale cărei vestigii se pot vedea şi astăzi, este menţionată întâia oară în 1241, cu ocazia efectuării unor reparaţii grabnice pentru a face faţă unui iminent atac tătaro-mongol. Construirea cetăţii este atribuită regelui Ladislau I (1077-1095), în onoarea căruia la 27 iunie 1191, Papa Celestin al III-lea emite un act prin care are loc sanctificarea regelui. Conform Cronicii Pictate de la Viena (Chronicon pictum Vindobonense), tot regele Ladislau I a fost cel care a hotărât să ridice "în locul numit Vărad", adică la Oradea, o mănăstire în cinstea Fecioarei Maria. Această mănăstire a constituit leagănul episcopiei romano-catolice de Oradea, al cărei întemeietor şi patron spiritual a fost regele Ladislau I.

Invazia mongolă din 1241 a fost descrisă în "Carmen miserabile" de Rogerius, călugăr italian din Spalato, stabilit la Oradea, contemporan cu evenimentele.

În timpul regelui Carol Robert de Anjou (1308-1342) şi a fiului său Ludovic I al Ungariei (1342-1382) care au adus din patria lor italiană gustul pentru rafinament al acestei culturi, Oradea cunoaşte ca oraş şi sediu episcopal catolic o perioadă de înflorire. Episcopul italian Andrea a fost considerat ca o perfectă încarnare a spiritului renascentist, zidind capele, ridicând altare, împodobindu-le cu cele mai luxoase decoraţii. Cea mai impresionantă personalitate a Renaşterii din Europa Centrală a acestei vremi a fost episcopul maghiar de origine croată Ioan Viteaz de Sredna (în maghiară Vitéz János). Oradea devine cunoscută în anii lui Ioan Viteaz ca un centru de mare importanţă al culturii renascentiste. Aici şi-a înălţat observatorul astronomic vestitul fizician al Universităţii Vieneze, Georg von Peuerbach, folosind locaţia Oradiei drept meridianul de 00 în lucrarea sa Tabula Varadiensis, publicată în 1464. Toate hărţile terestre şi maritime ale lumii din acea vreme menţionau acest fapt. În prezent numai unele hărţi maritime mai păstrează acest reper.

În 1514 are loc în Transilvania răscoala condusă de nobilul covăsnean Gheorghe Doja (Dózsa György), care a cuprins şi Bihorul. În 1541 s-a constituit paşalâcul de la Buda, care cuprindea Ungaria Centrală. Transilvania a devenit principat autonom în cadrul căruia era înglobat şi Bihorul. În 1660 turcii ocupă Oradea şi întreg ţinutul pe care-l vor stăpâni până în anul 1692.

În anul 1703 izbucneşte o mişcare anti-habsburgică condusă de Francisc Rákóczi al II-lea. Târgurile din jurul cetăţii au devenit câmpuri de bătălie între garnizoana imperială din interiorul fortificaţiei şi răsculaţii lui Rákóczi. Meritele orădenilor în sprijinirea garnizoanei imperiale din timpul mişcării rakocziene au fost recunoscute oficial la 27 noiembrie 1712 chiar de Împăratul Carol al VI-lea. Viaţa economică orădeană a fost caracterizată de înflorirea ramurilor neagricole: meşteşugurile şi comerţul, negustorii constituind cea mai activă categorie socială din oraş.

Papa Pius al VI-lea a înfiinţat în anul 1777 Episcopia Greco-Catolică de Oradea Mare. Unul din corifeii Școlii Ardelene a fost episcopul greco-catolic orădean Ignaţie Dărăbanţ. Promotor al emancipării spirituale a românilor bihoreni a fost şi urmaşul său, episcopul Samuil Vulcan, întemeietorul liceului românesc din Beiuş, care astăzi îi poartă numele.

La 19 iunie 1836, un puternic incendiu, care a durat trei zile, a avut urmări catastrofale pentru locuitorii Oradiei. El a izbucnit în centrul oraşului şi a cuprins clădirea Primăriei, Fabrica de mătase, fabrica de bere, hotelul "Vulturul Negru", Depozitul de sare, Fabrica de cărămidă şi câteva biserici, inclusiv Biserica cu Lună, catedrala episcopală ortodoxă din acea vreme. Acestea au fost distruse parţial sau în totalitate. Pe lângă acestea, focul a mistuit şi 414 case cu clădirile anexe, întinzându-se până la zidurile Cetăţii, cuprinzând şi cartierul Velenţa.

Anul revoluţionar 1848-1849 şi-a făcut simţită prezenţa şi la Oradea. La 21 mai 1848, la Pesta, s-au întrunit sub preşedinţia lui Emanuil Gojdu, circa 40 de deputaţi români din Crişana şi Banat, printre reprezentanţii orădeni numărându-se Nicolae Jiga, Ioan Dragoş, Gheorghe Fonai şi Ioan Gozman. Chiar dacă revoluţia a fost înfrântă, tradiţia revoluţionară a anilor 1848-1849 a marcat decisiv conştiinţa publică orădeană, efectele ei pe termen lung simţindu-se, mai ales după 1867, când participanţii la revoluţie care au scăpat cu viaţă au putut să se manifeste în viaţa politică locală. A urmat o înăsprire a ocupaţiei austriece, caracteristică întregului Imperiu. În războiul pentru cucerirea independenţei (1877-1878) participă şi românii din Bihor în lupta împotriva turcilor.

La 12 octombrie 1918 în casa dr. Aurel Lazăr a fost redactată o declaraţie care a proclamat dreptul românilor transilvăneni la autodeterminare. La 3 noiembrie s-a constituit Comitetul Naţional Român, compus din Aurel Lazăr (preşedinte), Roman Ciorogariu, Coriolan Pop, Iacob Radu, etc. Tot acum se înfiinţează Consiliul Militar Român. La 1 decembrie 1918, un număr mare de delegaţi ai judeţului Bihor participă la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, într-o dorinţă unanimă de a consfinţi Marea Unire cu Regatul României. A doua zi Aurel Lazăr a fost numit şeful resortului Justiţie în Consiliul Dirigent, instituit pentru a conduce treburile Transilvaniei până la preluarea administraţiei de către statul român.

În perioada dintre cele două războaie mondiale, Oradea s-a menţinut ca un puternic centru industrial şi comercial. La fel ca şi în cazul altor oraşe mari din Vestul Transilvaniei, eforturile s-au îndreptat spre transformarea Oradiei într-un puternic centru cultural românesc.

În contextul celui de-al doilea război mondial, în vara anului 1940, acţiunile militare şi revizioniste ale Ungariei horthyste, sprijinită de statele fasciste - Germania nazistă şi Italia lui Mussolini - au fost completate de activităţi de tip terorist pe teritoriul românesc, activităţi menite a pregăti o eventuală intervenţie armată. În perioada desfăşurării tratativelor dintre guvernul român şi cel maghiar, pe teritoriul României au fost organizate numeroase grupuri teroriste. Centrul lor coordonator se afla la Oradea, dar întrucât organele româneşti de resort au procedat, la mijlocul lunii august, la arestarea principalilor organizatori şi participanţi, misiunea lor n-a putut fi dusă la îndeplinire. În 30 august 1940, în urma celui de al doilea Dictat de la Viena, România a trebuit să cedeze o parte din teritoriul Transilvaniei Ungariei horthyste, teritoriu în care intra şi Oradea. Imediat au început relocări masive ale celor două comunităţi, română şi maghiară şi o exacerbare a persecuţiei evreilor, mai ales a celor refugiaţi din Cehoslovacia şi Polonia, persecuţie care a culminat cu anul 1944, când populaţia evreiască a fost supusă unor legiuiri rasiste înjositoare. Astfel, la 30 aprilie 1944, secretarul de stat Endre László, dispune mutarea tuturor evreilor (33 000, jumătate din populaţia de atunci a oraşului) într-un ghetou - faimosul Ghetou din Oradea -în zona Sinagogii Ortodoxe şi împrejmuirea lui cu un gard înalt de sârmă ghimpată. O relatare cutremurătoare a acestui episod tragic o găsim în Jurnalul Evei Heyman, (supranumită şi Anna Frank de Oradea), o fetiţă evreică maghiară care a fost deportată la Auschwitz, unde Josef Mengele a trimis-o la camera de gazare. După ce evreii au fost jefuiţi de absolut toate bunurile lor, între 23 mai - 27 iunie 1944, a avut loc operaţiunea întreprinsă de autorităţile colaboraţioniste şi unităţile de jandarmerie maghiare, de deportare a populaţiei evreieşti în lagărele de exterminare hitleriste, conform obligaţiilor luate de guvernul pro-nazist al Ungariei faţă de planificatorii nazişti germani ai genocidului. Circa 90% din evreii din Oradea au pierit în aceste lagăre, în special în cele de la Auschwitz şi Dachau. (Din cei 33 000 s-au mai întors 2000!)

La 12 octombrie 1944 a avut loc atacul decisiv asupra Oradiei; trupele ungare şi germane s-au retras din oraş, lăsând în urmă doar grupuri mici, cu misiunea de a distruge clădirile mai importante. Ocuparea oraşului s-a făcut de către trupele sovietice şi române.

O dată cu reinstaurarea administraţiei civile româneşti, la 9 martie 1945, conducerea administrativă şi politică a Oradiei a fost preluată de elemente comuniste locale, a căror ascensiune la putere a fost facilitată de administraţia militară sovietică. Regimul comunist a determinat schimbări esenţiale în ansamblul vieţii publice orădene, pervertind şi încetinind funcţiile organismului social. Istoria Oradiei în anii dictaturii comuniste poartă amprenta specifică fiecăreia dintre etapele evoluţiei acestui regim la scară naţională. Anii 1944-1947 au corespuns etapei cuceririi puterii politice de către forţele comuniste.

Modelul stalinist a dominat întreaga viaţă politică, social-economică şi culturală între anii 1948-1965. Regimul Ceauşescu (1965-1989), practicând o oarecare destindere şi liberalizare în primii ani, a readus în prim-plan modelul stalinist şi mai mult chiar, a instaurat socialismul dinastic. Paralel cu lupta pentru cucerirea puterii politice, autorităţile comuniste au declanşat acţiunea de reprimare a tuturor elementelor necolaboraţioniste, a unui număr impresionant de persoane prezente în campania de rezistenţă împotriva comunismului şi a luptei pentru victoria partidelor democratice. La momentul oportun aceştia trebuiau înlăturati de pe scena vieţii politice. În cursul anilor '50, arestările si condamnările politice au atins culmi nebănuite. Deosebit de violentă a fost represiunea asupra diferitelor biserici şi culte, episcopii şi preoţii constituind una dintre cele mai numeroase categorii de deţinuti politici

În ciuda vicisitudinilor de ordin politic şi ideologic, viaţa economică a Oradiei a cunoscut, în anii dictaturii comuniste, o incontestabilă dezvoltare. Începând din 1949-1950, după naţionalizare, întreprinderile şi-au desfăşurat activitatea în conformitate cu planurile cincinale, caracteristice vremii. Accentul dezvoltării industriale a fost pus pe ramurile constructoare de maşini, energetică, siderurgică şi chimică, dar industria uşoară şi alimentară a fost, de asemenea, reprezentativă. Urmare a acestor evoluţii economice, populaţia Oradiei a crescut semnificativ, sporului natural adăugându-i-se şi o importantă componentă de mişcare a populaţiei către zonele mai dezvoltate. S-au înregistrat progrese şi în domeniul serviciilor publice, transport, sănătate. De asemenea, turismul a constituit o preocupare pentru autorităţile vremii, în acest sens Băile Felix şi Băile 1 mai, ale căror resurse de apă termală cu efecte curative aveau o reputaţie constituită încă din Antichitate, dar mai ales din secolul XVI, au fost aduse la standardele vremii.

Începând cu anii 1970, efectele negative ale politicii de industrializare forţată s-au făcut simţite şi în Oradea, ca şi la nivelul întregii ţări. Concentrarea aproape a întregii producţii industriale şi agricole pentru export, în vederea obţinerii resurselor financiare necesare pentru a plăti toată datoria externă a României, a adus populaţia în situaţia de a se confrunta cu numeroase lipsuri ţi greutăţi. Nivelul de trai al orădenilor, a fost, însă, relativ suportabil comparativ cu situaţia locuitorilor din alte centre urbane româneşti, având în vedere poziţia privilegiată, de oraş de frontieră.

Evenimentele revoluţionare din decembrie 1989 au determinat mutaţii profunde în structurile politice, sociale şi economice româneşti, fiind percepute imediat şi în Oradea. De remarcat, pentru perioada post-decembristă, la nivelul Oradiei, este întoarcerea acesteia la vechea sa traditie universitară. Începând cu 2 mai 1990, prin hotărâre de guvern, ia fiinţă Universitatea Tehnică din Oradea, care devine, un an mai târziu Universitatea din Oradea. În anii care au urmat, instituţia a cunoscut o continuă dezvoltare, fiind actualmente unul dintre cele mai însemnate centre universitare din zona de vest a ţării.

Numele şi stema

Oradea şi Orade (în graiul bihorean) sunt variantele de rostire pe româneşte a toponimului maghiar Várad (mai târziu Nagyvárad „Oradea Mare”). Várad este, împreună cu várda, o derivare şi totodată variantă a cuvântului (indoeuropean, înrudit cu germanul wehr-) vár (cetate, fortăreaţă), prin sufixarea cu sufixele circumstanţiale de loc (foarte productive la generarea toponimelor maghiare) -ad şi -da. (Város „oraş” este de asemeni derivat din vár prin sufixarea cu -oş.) Denumirile Várad, Várda, Varadia, însemnând pur şi simplu „cetate, cetăţuie” sau echivalând cu toponimul românesc „Cetăţeni”, există în alte câteva ţinuturi ale fostului regat Ungaria. De obicei, acest tip de toponime au primit echivalentul german Wardein (excepţie notorie fiind Varaşdinul: Warasdin/Waraschdin, astăzi în Croaţia).

În diplomele regale şi alte documente medievale de cancelarie, numele localităţii era latinizat sub formele ´Waradinum, Uaradinum, Varadinum şi atestat din sec. XI când regele Ladislau I al Ungariei a ctitorit în localitate o mănăstire (regele, supranumit Sf. Ladislau, a fost înmormântat la Oradea). I-a crescut notorietatea după ce Rogerius, canonicul catolic, de origine italiană, al Oradiei, a scris Carmen miserabile, o cronică a invaziei mongole din 1241 în Bihor.

Se pare că prima consemnare a formei româneşti a toponimului a fost făcută de cronicarul Miron Costin în Letopiseţul Țărîi Moldovei (la mijlocul sec. XVI).

Prima carte tipărita la Oradea în limba română - cert atestată - figurează ca fiind tipărită în 'Urbea Mare'. Este vorba de volumul Biografiile celor vestiţi români şi române, din 1859, de preotul Ioan Munteanu. Cea mai veche hartă în care oraşele transilvane au nume româneşti consemnează Varadia Mare, nu Oradea Mare, Varadia fiind un nume de localitate mai comun, existent şi în alte regiuni (vide supra). Atât Urbea Mare cât şi Varadia Mare reprezintă adaptarea denumirii maghiare Nagy-Varád (Nagyvárad).

Stemele orăşeneşti sunt printre însemnele heraldice româneşti cu cea mai mare vechime. Ele au apărut în primul rând datorită necesităţii autentificării unor acte emise de sfatul orăşenesc. Primul sigiliu cunoscut al oraşului Oradea datează din anul 1470 şi era format dintr-un cap încoronat.

Stema actuală a Oradiei conţine un scut, deasupra căreia se află coroana argintie în formă de cetate cu 7 turnuri. Scutul este despărţit în două sectoare: partea superioară ocupă două treimi, este de culoare albastră şi prezintă două figuri heraldice: Sfântul Arhanghel Mihail în stânga şi un leu încoronat în dreapta, ce susţin o cruce creştină albă; partea inferioară ocupă o treime din scut, este de culoare roşie şi conţine o figură heraldică reprezentând Cetatea Oradiei, cu o carte deschisă în mijloc. Stema a fost aprobată de către Comisia Naţională de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie, din cadrul Academiei Române.

Steagul Oradiei, adoptat de Primărie, este realizat din mătase, partea superioară ocupă trei sferturi şi este de culoare roşie, iar partea inferioară este de culoare albastră. În mijlocul lui se află, pe ambele feţe, stema municipiului.

Stema din perioada Austro-Ungariei

Stema din perioada interbelică

Stema din perioada comunistă

Stema din perioada post-decembristă

Drapelul oficial al oraşului Oradea

Geografie

Situat la numai 13 km de graniţa de vest a României, municipiul Oradea, reşedinţa administrativă a judeţului Bihor, ocupă o poziţie central-europeană privilegiată, constituind un important nod de comunicaţii, aflat la o distanţă sensibil egală de capitalele regiunii: Bucureşti (651 km), Viena (518 km), Budapesta (248 km), Praga (676 km).

Latitudinea nordică de 47 03' şi longitudinea estică de 21 55' plasează Oradea pe cursul Crişului Repede într-o zonă deluroasă aflată în prelungirea Munţilor Apuseni. La altitudinea medie de 126 m deasupra nivelului mării, Oradea se găseşte la deschiderea Văii Crişului Repede spre câmpie, într-o zonă de contact între prelungirile Munţilor Apuseni şi Câmpia Banato-Crişană, arie de trecere de la relieful deluros (Dealurile Vestice, Dealurile Oradiei, Dealurile Gepişului) către cel de câmpie.

Este accesibil cu automobilul/autobuzul, trenul sau avionul. În apropierea sa se găsesc localităţile-staţiuni Băile Felix şi Băile 1 mai. În procesul de dezvoltare, Oradea a înglobat în structura sa satele Episcopia Bihor şi Seleuş, în prezent urmărindu-se înglobarea comunelor din jurul oraşului, prin crearea Zonei Metropolitane Oradea.

Prin municipiul Oradea trec râul Crişul Repede, râul termal Peţa, precum şi pârâurile Pasteur, Sălbatic, Adona, Crişul Mic, toţi afluenţi ai Crişului Repede. Acesta străbate oraşul chiar prin centru, creând o luncă în centrul istoric. În anii 1980, în dreptul satului Tileagd s-a construit primul hidrobaraj pe Crişul Repede.

Flora municipiului nu diferă de cea a judeţului. În numeroase zone ale oraşului cresc arbori de magnolii, iar în apropiere de Oradea există o pădure relativ întinsă de foioase. Râul Crişul Repede a creat în mai multe zone o luncă, unde vegetaţia este tipică acestui relief.

Animalele sălbatice lipsesc aproape în totalitate, existând totuşi grupuri de rozătoare şi mamifere mici, precum şi căprioare, în pădurea Felix de lângă oraş. Dar sunt şi unele reptile cum ar fi şopârla şi şarpele de apă care se află îndeosebi pe malurile Crişului Repede. Dintre mamifere putem aminti şi vidra.În Crişul Repede trăiesc deasemenea mai multe specii de peşti , cum ar fi : Avat , Biban , Caras , Crap , Lin , Păstrăv , Roşioară , Somn , Șalău , Știucă , Clean ş.a.

Clima oraşului este determinată de Vânturile de Vest, fiind aşadar o climă temperat continentală, cu o temperatură medie anuală de 10,3 °C, pentru luna iulie media nedepăşind 21 °C, în timp ce în ianuarie se înregistrează o medie de -1,7 °C. Precipitaţiile înregistrează o medie anuală de 585,4 mm, destul de ridicată pentru o zonă de câmpie similară.

Temperatura medie anuală

Temperaturi extreme

Temperatura minimă absolută înregistrată este -29,2 °C, pe 24 ianuarie 1942, valoare mai ridicată cu 10,3 °C faţă de minima absolută la nivelul României. Temperatura maximă absolută înregistrată este 41,9 °C, în 20 iulie 2007, valoare mai coborâtă cu 2,6 °C faţă de maxima absolută la nivelul României.

Relaţii internaţionale

Oraşul Oradea este înfrăţit cu următoarele oraşe din Europa, cât şi din Israel:

Economie

Oradea a fost dintotdeauna unul din cele mai prospere oraşe ale României şi unul dintre cele mai semnificative centre economice, în mare parte datorită proximităţii faţă de frontiera cu Ungaria, devenind astfel o poartă înspre Occident. PIB-ul per cap de locuitor este aproximativ 150% din media din România. După 1989, datorită numărului mare de consumatori, Oradea a cunoscut o revigorare economică, nu atât în sectorul industrial cât în cel de servicii.

Rata şomajului din Oradea este de 6%, ceva mai mică decât media pe ţară, dar mult mai mare decât media pe judeţul Bihor, de aprox 2%. Municipiul Oradea are o economie a cărei structură cuprinde majoritatea domeniilor şi realizează 63% din producţia industrială a judeţului: construcţii de maşini, prelucrarea lemnului şi mobilier, pielărie, blănărie şi încălţăminte, confecţii, tricotaje şi lohn, chimie, industrie alimentară, materiale de construcţii, confecţii metalice şi plastice, piese de schimb, electronică, etc.

Municipiul Oradea dispune de o reţea de instituţii şi servicii de interes public general: transport, proiectare, construcţii, instalaţii, turism, activitate hotelieră, import-export. Toate activităţile economice sunt sprijinite de asistenţa indispensabilă a peste 26 de bănci cu filiale în oraş şi judeţ.

Piaţa imobiliară orădeană a cunoscut în ultimii ani o creştere accelerată ajungând la cote relativ identice cu pieţele imobiliare din Bucureşti, Braşov şi Timişoara. Trendul ascendent s-a accelerat odată cu invitaţia primită de România de a adera la structurile euro-atlantice.

Transport

Oradea dispune de Aeroportul Internaţional Oradea, ce deserveşte companii aeriene interne şi externe, fiind principala poartă de intrare în ţară din zona nord-vestică. În prezent de pe Aeroportul Internaţional Oradea compania Tarom efectuează zboruri interne zilnice catre Aeroportul Internaţional Henri Coandă Bucureşti.

Traficul aerian de pasageri derulat pe aeroportul orădean a depăşit 36000 de pasageri în anul 2005 . Traficul aeroportului este în continuă creştere înregistrându-se o rată constantă de 11% total pasageri. Ponderea pasagerilor externi a crescut constant în ultimii doi ani cu o rată de 17% în pofida scăderii traficului intern.

Până în anul 2015 aeroportul va fi modernizat pentru a fi adus la standardele internaţionale de funcţionare. Lucrările de modernizare a aeroportului vor presupune extinderea şi lărgirea pistei actuale pentru facilitarea aterizării avioanelor mari, precum şi construirea unui terminal nou. Aeroportul orădean este considerat a fi unul de interes european.

Oradea reprezintă cel mai important nod feroviar din nord-vestul ţării. Este tranzitat de Magistrala Principală 300 Bucureşti-Oradea. Pe lângă această magistrală, din Oradea mai pornesc liniile 310 spre Arad şi Timişoara, 314 spre Băile Felix şi 402 spre Satu Mare şi 312 spre Gyoma cu puncutul de frontiera în Cheresig.

Încă de la sfârşitul veacului al XIX-lea, Oradea a avut alte două gări în afară de cea centrală, anume Gara Velenţa, care a servit tot mai mult ca triaj pentru traficul de marfă, şi Gara Ioşia.

Astăzi municipiul dispune de 4 gări:

Legături zilnice internaţionale se fac către destinaţiile:

Pe teritoriul României ambele trenuri circulă în regim şi la tarif de tren rapid. Deasemenea, se află în circulaţie şi o pereche de trenuri personale spre Debreţin.

Datorită situării oraşului langă graniţa de vest a României, şi având legături rutiere cu Ungaria prin vama Borş, Oradea dispune de mai multe proiecte de infrastructură. În viitor este preconizat ca tronsonul Cluj-Napoca – Oradea al autostrăzii Transilvania să fie terminat. Astfel cu continuarea acesteia în Ungaria, respectiv autostrada M35, va exista o legătură rutieră directă cu Europa de Vest. De asemenea există planuri ca autostrada M4 să fie prelungită de la Budapesta până la Oradea. Sunt în faza de proiect două drumuri expres care să facă legătura cu Satu Mare şi Arad (autostrada A1). Centura de ocolire a municipiului este şi ea reabilitată şi lăţită la 4 benzi.

Drumurile naţionale si europene care trec prin Oradea sunt: DN1, DN76, DN79, E60, E79, şi E671.

Tramvaiele orădene sunt una dintre cele mai longevive lucrări comunitare din România. Această utilitate publică a fost dată în folosinţă pentru orădeni la 25 aprilie 1906, fiind în continuare un serviciu public de care beneficiază locuitorii din Oradea. La 25 aprilie 2006, Regia Autonomă de Transport Oradea O.T.L. a celebrat centenarul tramvaiului orădean prin lansarea ediţiei a doua a cărţii „De la o staţie la alta”, scrisă de Liviu Borcea, Mihai Apan şi Gabriel Moisa. În 2010, Oradea era singurul oraş din România în care circulau tramvaie Siemens ULF.

Reţeaua de transport public este condusă de Regia Autonomă OTL. Regia operează cu 5 linii de tramvai (1N, 1R, 2, 3N, 3R) şi 17 linii de autobuz (10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, ROHU), plus o linie de tramvai ce deserveşte Zona Industrială de Vest (Linia Pod CFR - Sinteza, care operează ca o prelungire a liniilor 1R,1N). Flota regiei este în prezent formată din: 5 tramvaie Tatra T4, 15 tramvaie Tatra T4D, 6 tramvaie Tatra T4DM, 3 tramvaie Tatra T4D-MT, 6 tramvaie T4D-MS, 5 tramvaie Tatra B4DM (toate cumpărate de la MVB Magdeburg), 10 tramvaie Siemens ULF A1, 10 autobuze cu podea joasă Solaris Urbino, 12 autobuze cu podea joasă (parţial) Volvo Alfa Localo, 20 autobuze Mercedes Conecto O345, 11 autobuze Liaz 5256, 6 autobuze Ikarus 260, 5 autobuze Rocar de Simon U412, 3 autobuze Renault PR100 şi 2 microbuze Rocar. In 2016 a fost adăugată o noua linie de tramvai, Linia 4R care circulă doar la orele de vârf şi are ca şi capete de linie staţiile Nufărul - Podul Rutier CFR.

Traseele tramvaielor din Oradea, cu punctele de reper cele mai importante:

Orarul autobuzelor si tramvaielor din Oradea le puteti gasi direct pe siteul OTL.

Traseele autobuzelor din Oradea, cu punctele de reper cele mai importante:

Presă

Primul ziar profesionist din Oradea, Bihar, a apărut în anul 1862, sub patronajul lui Ottó Hügel şi a redactorului Gyula Győrffy. Între 1868 şi 1870 acelaşi Ottó Hügel a înfiinţat alte două ziare, Nagyváradi lapok ("Foile orădene") şi Nagyvárad ("Oradea Mare"), punând astfel bazele presei scrise orădene.

La 17 iunie 1874 Ármin Laszky a înfiinţat ziarul Szabadság, la care din anul 1900 va scrie poetul Endre Ady.

Anul 1880 marchează începutul presei în limba română din Oradea, odată cu tipărirea revistei culturale Familia, a lui Iosif Vulcan, revistă ce există şi astăzi (în serie nouă). Până în perioada interbelică au luat fiinţă alte peste 20 de ziare locale, în limbile maghiară şi română. Dintre cele mai importante: Nagyváradi napló ("Jurnalul orădean"; 1898), Tavasz ("Primăvara"; 1919), Cele trei Crişuri (revistă de cultură înfiinţată de colonelul Bacaloglu).

În ianuarie 1945 este înfiinţat ziarul Viaţa nouă, publicaţie în limba română susţinută de Administraţia sovietică a Ardealului de Nord. Ziar de propagandă comunistă, în paginile sale era reflectată atât situaţia de pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial, cât şi eforturile administraţiei locale de a normaliza viaţa orădenilor după eliberarea de sub ocupaţia ungurească fascistă. Pe 6 martie 1946 cotidianul Viaţa nouă este denumit Crişana, sub acest nume continuând să existe de-a lungul întregii perioade comuniste, dar şi după 1989. Astfel, Crişana este cel mai vechi cotidian românesc din această parte de ţară. În 45 de ani de regim comunist, presa a fost o unealtă propagandistică a PCR, puţine articole şi ziare fiind realmente profesioniste şi libere. Imediat după căderea regimului dictatorial al lui Nicolae Ceauşescu, presa românească a început din nou să înflorească. Vechile reviste literare şi cotidiene precum Familia şi Jurnal Bihorean s-au reînfiinţat. Astăzi presa orădeană este reprezentată prin peste 13 cotidiene şi reviste locale, două agenţii de presă, 5 posturi locale de televiziune şi 8 posturi de radio.

Sănătate

Fiind centrul Crişanei şi al Bihorului, Oradea dispune de aproape toate serviciile medicale. La dispoziţia populaţiei stau 6 spitale de stat, printre care cele mai importante sunt Spitalul Clinic Judeţean, Spitalul Clinic Municipal "Dr. Gavril Curteanu" cu cea mai mare secţie de pediatrie din judeţ, Spitalul Militar, Spitalul Clinic de Neurologie şi Psihiatrie, primele două dispunând şi de servicii de urgenţă. Pe lângă spitalele de stat sunt autorizate multe dispensare şi cabinete medicale, un centru de recoltare şi conservare a sângelui, Serviciul de Ambulanţă, Spitalul şi Centrul de Diagnostic şi Tratament "Pelican", Spitalul "Arsmed", etc. Policlinicile şi farmaciile întregesc sistemul sanitar local, iar multe dintre ele au programe permanente. Un loc deosebit de important ocupă staţiunile Băile Felix şi Băile 1 mai, care au o reputaţie internaţională în tratamentul afecţiunilor aparatului locomotor, respirator, ale sistemului nervos central şi periferic, precum şi al unor boli asociate, prin utilizarea resurselor de apă termală, folosite în scopuri curative.

Sport

Oradea s-a remarcat mai ales prin calitatea echipelor de polo, municipiul fiind reprezentat în Campionatul Naţional de Crişul Oradea, şi de deţinătoarea titlului pe anul 2008, C.S. Leonardo. De asemenea C.S. Shogunul Oradea deţine multe cupe la competiţiile de kata şi kumite printre care Cupa Naţională de Karate „Shogunul”, Cupa Naţională de Karate a ”Palatului Oradea”.

În Oradea îşi are sediul şi una din puţinele federaţii din afara Bucureştiului: Federaţia Română de Karate Kyokushin. În Oradea, acest sport este reprezentat de CS Gym Oradea, club care a dat mai mulţi campioni europeni la karate kyokushin.

Însă nici fotbalul nu a fost neglijat în urbea de pe Criş, în acest sens Oradea având o tradiţie de peste 100 de ani de fotbal, reprezentată azi de echipa-fanion a oraşului, FC Bihor fondată în anul 1958, urmaşa mult mai titratei echipe C.A. Oradea, fondată în 1902 - campioana Ungariei horthyste în 1944 şi a României în 1949, câştigătoarea Cupei României în 1956.

În 2003 a fost înfiinţată şi echipa de baschet CSM Oradea. Echipa a promovat în Divizia A în 2005, unde a rămas până în prezent. Cea mai notabilă performanţă atinsă de CSM Oradea este câştigarea titlului de campioană naţională la finalul sezonului 2015-2016

Arhitectură şi turism

Până în 1918, Oradea a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar, din partea imperiului guvernată de Budapesta. Dezvoltarea oraşului, activităţile economice, arhitectura etc. au evoluat în acest context statal. Oradea a fost un oraş cosmopolit, cu populaţie eterogenă, cu mare varietate culturală şi religioasă. La sfârşitul anului 1914, Oradea avea 69.949 de locuitori. Structura confesională a populaţiei oraşului a fost dominată de trei mari confesiuni – romano-catolică, reformată (calvină), israelită. Dacă în partea sud-estică a Comitatul Bihor românii erau clar majoritari, în Oradea erau minoritari.

Concepţia administraţiei municipale privind rolul ei în dezvoltarea oraşului şi construirea de imobile s-a schimbat în timp. În perioada 1860-1890, dezvoltarea urbană a Oradiei a fost lentă, lipsind adevăratele elemente ale unei vieţi urbane. În timpul mandatului primarilor Jószef Bulyovszky (1897-1901) şi Károly Rimler (1901-1919), concepţia despre dezvoltarea urbană şi rolul primăriei s-a schimbat. Administraţia oraşului a promovat o politică de dezvoltare urbană accelerată, realizându-se mari clădiri publice şi infrastructura. În perioada 1900-1914, oraşul a fost dotat cu toate elementele urbane moderne.

În Oradea, la începutul secolului al XX-lea, au activat câţiva dintre cei mai importanţi arhitecţi budapestani. Curentul de inspiraţie lechneriană este reprezentat prin Marcell Komor şi Dezső Jakab, Zoltán Bálint şi Lajos Jámbor. Din generaţia de tineri arhitecţi, a grupării Tinerii, a activat la Oradea, Valér Mende. Frigyes Spiegel, aflat iniţial sub înrâurirea Art Nouveau-ului occidental (cunoscut şi ca Secesiunea vieneză şi Jugendstil), a realizat importante clădiri rezidenţiale. Arhitectura premodernă, cu influenţe vieneze, este prezentă prin lucrările fraţilor László şi József Vágó. Amprenta arhitecturii vieneze se poate constata şi la Palatul Ullmann, construit de Franz Löbl.

Clădiri istorice

Una dintre cele mai importante atracţii ale oraşului o constituie arhitectura centrului urbei, reprezentată de diferite stiluri: baroc, clasic, eclectic şi secesiunea vieneză. Cea mai densă concentrare a acestora se află în centrul istoric al oraşului:

La începutul secolului XX, în arhitectura orădeană se impune curentul Art Nouveau, curent declanşat în Franţa, dar integrat şi în Imperiul Austriac şi numit de asemeni Jugendstil şi Wiener Sezession). Elementele ornamentale de faţadă, prin care se remarcă acest stil de la finele sec. XIX şi începutul sec. XX, sunt liniile sinuoase, ondulatorii din ornamentica biomorfă; liniile geometrice care subliniază elementul constructiv al decoraţiei; se observă prezenţa mozaicului, vitraliilor, feroneriei, a stucaturilor etc. Aceste elemente sunt regăsite la Palatul Poinar, Palatul Vulturul Negru, Palatul Episcopal Greco - Catolic etc.

Lăcaşuri de cult

În Piaţa Unirii se află trei biserici: una este romano-catolică, cu hramul Sf. Ladislau, una greco-catolică, Sf. Nicolae şi una ortodoxă, Biserica cu Lună. Două biserici din Oradea sunt între cele mai mari din Europa, în categoriile lor: Biserica "Emanuel", a doua biserică baptistă europeană ca mărime, şi Bazilica Romano-Catolică din Complexul Baroc, între cele mai mari biserici în stil baroc.

Viaţa de noapte în Oradea este cât se poate de activă. Centrul istoric al oraşului abundă în terase, cafenele, restaurante şi cluburi. Majoritatea acestora se află în clădiri-monument.

Terasele, cluburile şi cafenelele sunt deschise până la orele 03-05 a.m., dar majoritatea restaurantelor sunt închise înainte de miezul nopţii. Însă multe pizzerii şi restaurante tip fast-food sunt deschise non-stop.

Printre localurile cele mai renumite: Green Pub, Black Eagle, Lord's, Steam Bar, Edison Pub, Window Pub, Columbus Cafe, Cafe Frei, Semiramis Cafe, Yellow Submarine, Sahara, restaurantul Old Mill, restaurantul Queen's, restaurantul Cyrano, restaurantul Romanada, restaurant-pizzerie Bridge, .

La câţiva kilometri de Oradea se află renumitele staţiuni balneare Băile Felix şi Băile 1 Mai. Printre obiectivele turistice de aici:

În prezent, în ambele staţiuni sunt multe pensiuni şi vile, precum şi hoteluri de trei şi patru stele, cu confort deosebit, şi se situează la nivelul turismului internaţional.

În Oradea există peste 21 de hoteluri, din care unul de cinci stele, şase sunt de patru stele, cel mai important fiind Continental Forum Oradea, opt de trei stele şi trei hoteluri de două stele. Momentan nu mai există hoteluri funcţionale de o stea.

Majoritatea pensiunilor din regiune se află în Băile Felix şi Băile 1 mai, însă nici Oradea nu duce lipsă de asemenea unităţi de cazare. Există 20 pensiuni, majoritatea de două şi trei stele, precum şi trei moteluri de trei stele şi vile turistice.

AVALON Camere-Rooms ***

În secolul XIX, deşi industria era incomparabil mai mică decât astăzi, poluarea era mult mai mare, din cauza folosirii cărbunelui pentru producerea energiei. Astfel necesitatea existenţei unor vaste spaţii verzi s-a făcut simţită tot mai mult, ca mijloc de a contrabalansa efectele negative ale unei industrializări puternice.

Primele parcuri se leagă de vastele spaţii lipsite de clădiri din jurul cetăţii, terenuri care în Evul Mediu au fost folosite în strategia de apărare. Astfel a apărut Piaţa 1 Decembrie sau Piaţa Mare, unde odată pe săptămână se ţinea târgul de vite şi care, în anii ’50, a fost transformată într-un parc mare, cu numele Parcul 23 august.

În secolul XIX, cu destinaţia specială de spaţiu verde şi de recreere, s-au construit numai două parcuri, grădina Rhédey şi actualul parc Petőfi, care a făcut parte din marele spaţiu verde din jurul Complexului Baroc.

La începutul secolului XX, pe un teren mlăştinos de pe malul drept al Crişului Repede până sub dealuri, s-a construit Parcul Orăşenesc, numit ulterior Parcul Muncitoresc, iar în prezent Parcul Ion C. Brătianu. Este cel mai mare parc al oraşului, sub care există câteva izvoare de apă termală care alimentează ştrandul municipal din apropiere. Pe acelaşi mal, la sfârşitul secolului XIX, pe lângă strada Libertăţii s-a amenajat un parc, care în perioada dualistă a avut numele de Parc Milenar, iar în perioada interbelică numele lui Mihai Eminescu.

După cel de-al doilea război mondial, s-au creat Parcul Nicolae Bălcescu, Parcul Dendrologic din şanţurile Cetăţii şi numeroase alte parcuri mai mici în noile cartiere.

În prezent, Oradea este unul din puţinele oraşe din România cu multe spaţii verzi. Pe lângă micile şi marile parcuri şi zone verzi din cartierele rezidenţiale ale oraşului, există şi câteva zone de promenadă în cartierele vechi şi centrale.

Personalităţi marcante

Următoarele personalităţi s-au născut în Oradea. Sunt afişate cronologic după data naşterii.

▾   ▾   ▾   show more   ▾   ▾   ▾

Local News

În Bihor încep să curgă amenzi pentru nepurtarea măştii de protecţie şi nerespectarea distanţării fizice. Cetăţenii pot reclama şi ei contravenţiile prin telefon

În Bihor încep să curgă amenzi pentru nepurtarea măştii de protecţie şi nerespectarea distanţării fizice. Cetăţenii pot reclama şi ei contravenţiile prin telefon

www.ebihoreanul.ro - Bihor

La o zi de când Prefectura Bihor a anunţat că echipe mixte alcătuite din reprezentanţii unor instituţii vor face controale prin centre comerciale, pieţe, cluburi, terase şi săli de evenimente pentru a verifica dacă se respectă măsurile de prevenire a răspândirii coronavirusului, acestea au şi dat primele amenzi pentru contravenienţi. De asemenea, o linie TelVerde stă la dispoziţia cetăţenilor precauţi şi nemulţumiţi că alţii nu respectă regulile sanitare.

Creştere bruscă a cazurilor de Covid în Bihor, care confirmă răspândirea comunitară: încă 5 persoane diagnosticate, inclusiv o farmacistă şi o infirmieră

Creştere bruscă a cazurilor de Covid în Bihor, care confirmă răspândirea comunitară: încă 5 persoane diagnosticate, inclusiv o farmacistă şi o infirmieră

www.ebihoreanul.ro - Bihor

După două săptămâni cu niciunul sau cel mai mult două noi cazuri Covid depistate într-o zi, numărul bihorenilor infectaţi cu coronavirus a crescut brusc, sâmbătă, în urma analizelor PCR efectuate în ziua precedentă în laboratoarele Spitalului Municipal şi Judeţean din Oradea. Potrivit surselor medicale, toate cele 5 noi îmbolnăviri au fost descoperite la persoane care se prezentaseră la spital pentru a fi internate şi aveau simptome specifice.

"La liber": Izolarea la domiciliu şi carantina au fost suspendate. Ce li se recomandă bihorenilor

www.ebihoreanul.ro - Bihor

Măsura izolării la domiciliu dar şi cea a carantinei au fost suspendate în România şi implicit în Bihor în urma unei decizii a Curţii Constituţionale a României. Asta înseamnă că persoanele care până acum erau obligate să stea în solitudine se pot plimba libere pe oriunde. Atât ministrul Sănătăţii cât şi, local, Instituţia Prefectului Bihor le recomandă tuturor să nu o facă, ci să respecte în continuare izolarea. 

Unitati

Centrul Medical Procardia

Centrul Medical Procardia

CA Nou - Haine Second Hand

CA Nou - Haine Second Hand

Sanyaqua

Sanyaqua

FONDA COMEXIM

FONDA COMEXIM

ZAREA CLEAN

ZAREA CLEAN

MODITEX

MODITEX

ALIMENTARA 13

ALIMENTARA 13

ANTOVALI

ANTOVALI

Thoracut

Thoracut

EUROMODEL

EUROMODEL

CALIANA IMPEX

CALIANA IMPEX

SCARPELIME

SCARPELIME

Stiinta • Azi Am Invatat

Oferte promovate • ad.info.ro