Beiuş, Bihor

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Beiuş, Bihor

Beiuş (în maghiară Belényes, în germană Binsch[necesită citare]) este un municipiu în judeţul Bihor, Crişana, România, format din localităţile componente Beiuş (reşedinţa) şi Delani.

Aşezare

Din depresiunea Beiuşului, municipiul Beiuş este cel mai mare oras străbatut de Crişul Negru, adăposteşte multe aşezări dintre care cea mai importantă este oraşul Beiuş. Beiuşul este unul din cele mai vechi oraşe ale judeţului. Este situat în sud-estul judeţului Bihor la 62 km de Oradea, la poalele Munţilor Apuseni în Crişana. Beiuşul se află pe unul din principalele culoare de circulaţie rutieră şi de dezvoltare la nivel judeţean, fiind străbătut de DN 76 care face parte din E 79.

Istorie

Prima menţiune cunoscută a localităţii datează de la 1096 (conform autorului "Scoalele din Beius"), iar ca oraş a existat dinainte 1241, dovadă fiind că la 1241 se vorbeşte de un district al Beiuşului complet pustiit de tătari în timpul invaziilor de la 1241–1246. În documentele din perioada 1291-1242 localitatea apare cu toponimele Benenus, Benens, Belenus, Voyuoda de Bivinis sau Belenyes, indicand o regiune cu zimblrii. Pâna la începutul secolului al XX-lea s-a folosit mai mult denumirea de Binş (şi continuă să fie numit aşa în graiul regiunii). Documentele atestă că în secolul al XVIII-lea în oraşul Beiuş şi împrejurimi, înfloresc agricultura, meştesugurile, comerţul, astfel că spre sfârşitul secolului şi începutul noului secol Districtul Beiuş cuprindea un târg ( Beiuşul) şi 72 de sate.

La sfârşitul secolului al XVIII-lea a fost ridicată biserica română unită cu hramul Sf. Dumitru, sfinţită în anul 1800 de episcopul Ignaţiu Darabant.

Ceea ce a impulsionat în mod deosebit dezvoltarea oraşului şi ridicarea sa culturală a fost înfiinţarea în 1828 de către episcopul Samuil Vulcan a unui gimnaziu român unit (greco-catolic), devenit în 1998 Colegiul Naţional "Samuil Vulcan". Înfiinţarea gimnaziului de la Beiuş a fost un eveniment de mare însemnătate pentru românii din Transilvania, deoarece a format intelectuali români care au devenit purtători ai emancipării culturale şi politice a românilor transilvăneni.

La 27 noiembrie 1918, în localul Casinei Române a avut loc adunarea electivă a cercului electoral Beiuş-Vaşcău, în care din ordinul Consiliului Naţional Român Central au fost aleşi 5 delegaţi pentru Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, printre care şi beiuşenii Ioan Ciordaş şi Ilarie Crişan.

După primul război mondial se impunea ca o necesitate redresarea economică a Țării Beiuşului. Reforma agrară din 1921 a adus unele imbunătăţiri, contribuind la dezvoltarea relaţiilor de producţie capitaliste din agricultura şi ameliorând situaţia materială a unei părţi a ţărănimii.

Perioada Dictatului de la Viena a fost dificilă pentru oraşul Beiuş care, fiind situat în partea care netransferată Ungariei, a devenit reşedinţă de judeţ, unde au fost mutate toate autorităţile şi instituţiile judeţene, cu personalul lor. În plus, a trebuit să facă faţă unui mare număr de refugiaţi din zonele cedate (Ungariei), în condiţiile în care oraşul şi locuitorii nu erau suficient de înstăriţi. Cu toate acestea, în oraş existau comercianţi, mici meseriaşi, cca. 236 funcţionari, dispensar, spital precum şi instituţii publice: prefectura, primăria, judecătoria mixtă, comisariatul de poliţie, percepţia fiscală, garda financiară, ocolul silvic, oficiul PTT, spitalul de stat, gara CFR, regimentul 35 artilerie, biserici, şcoli. În oraş mai funcţionau o sală de teatru, cinematograf, hotel, cămin de ucenici.

Revoluţia din decembrie 1989 a găsit oraşul Beiuş aşa cum a fost, şi a şi rămas: liniştit. Nu au avut loc represalii, nici violenţe, în 22 decembrie având loc o adunare populară de amploare în centrul oraşului. Ca primar a fost desemnat prin vox populi ing. Laurenţiu Dale, iar în curând, prin formarea CFSN-ului, prin participarea reprezentanţilor partidelor politice noi sau reînfiinţate şi a organizaţiei de tineret “Forum”, oraşul a avut şi for administrativ. Prin alegerile libere ce au urmat succesiv din 1990, primarii aleşi ai Beiuşului au fost: Ioan Dărăban ( 1990-1992 ), Ion Popa ( 1992-1996 ), Octavian Codreanu ( 1996 -2000 ), Silviu Odobasianu (2000-2004;2004-2008). In prezent, după scrutinul din iunie 2008, primarul municipiului este Adrian Nicolae Domocoş.

Date generale

Oraşul este înconjurat de lanţuri muntoase cele mai înalte creste ale Apusenilor, Munţii Bihor, Munţii Codru Moma, Masivul Vlădeasa şi Pădurea Craiului. Oraşul Beiuş este aşezat pe malul drept al Crişului Negru, fiind străbătut de Valea Nimăieşti (afluent al acestuia), care împarte oraşul în două părţi.Beiuşul se află pe unul din principalele culoare de circulaţie rutieră de dezvoltare la nivel judeţean, fiind străbătut de DN 76 care face parte din culoarul european E 79. Face parte din Regiunea de Dezvoltare 4 Nord – Vest.

Economie

Încă de la mijlocul secolului al XIV-lea în Tara Beiusului se afla cea mai mare parte a Domeniului Beiuş al Episcopiei Romano-catolice de Oradea cu sediul si administraţia în Beius, domeniu care dezvoltă în zonă activităţi de exploatare si prelucrare primară a lemnului, activităţi de exploatare si prelucrare a minereurilor de fier, cupru si metale preţioase, a marmurei, diverse manufacturi si ateliere meşteşugăreşti de fierărie, tăbăcărie, cizmărie, tâmplărie, croitorie, comerţ etc., în cadrul cărora munceau un important număr de salariaţi. În a doua jumatate a secolului al XVIII-lea constituindu-se si breslele.Datorita dezvoltării economice autorităţile imperiale ale vremii încă de la mijloc de veac al XIV-lea acorda Beiusului dreptul de a organiza peste an 4 târguri de ţară şi târgul săptămânal de fiecare joi.

După anul 1900 si în Beius apare mica industrie exprimata în câteva unităţi cuprinzând între 25-30 de salariaţi. Este vorba de Întreprinderea economică moara sistematică, Uzina electrică (1910), Fabrica de gheaţă şi moara de ulei S.A. (1931) Fabrica de cărămidă, Fabrica de spirt, Fabrica de biscuiţi etc.Apar unităţi de interes economic printre care: Cooperativa agricolă "Beiuşană" (1935), Cooperativa forestieră "Bradul Beiuşului" (1937), Cooperativa "Doina învăţătorilor" (1944) şi altele.

După primul război mondial se impunea ca o necesitau redresarea economică a Tării Beiuşului lipsită de industrie cu o populaţie săracă ce dispunea de insuficiente mijloace de trai.Situaţia clasei muncitoare se înrăutăţeşte, muncitorii solicitau intervenţia ziarului “Beiuşul” pentru a găsi un loc de muncă. Singura sursă de câştig era munca la pădure, dar guvernul opreşte exploatarea lemnului ceea ce loveşte crunt mai ales satele din zona montană.La reforma agrară din 1921, în Beiuş sunt împroprietărite 144 persoane cu terenuri în intravilan şi 108 cu terenuri în extravilan.Deşi a avut scăderile ei in concepţie şi mai ales in aplicare, reforma agrara a contribuit la dezvoltarea relaţiilor de producţie capitaliste din agricultură şi a îmbunătăţit situaţia materială a unei pâr ti a ţărănimii.In perioada interbelică relaţiile de producţie capitaliste se fac simţite şi in Beiuş. In Beiuş sunt aproximativ 119 comercianţi şi tot atâţia meseriaşi la o populaţie de 4293 locuitori la finele anului 1930.

Dezvoltarea economică şi demografică a oraşului Beiuş a fost destul de lentă până la reforma administrativ-teritorială din 1968, când în oraş sunt amplasate o seamă de instituţii având caracter teritorial printre care: Oficiul muncii, ADAS, Oficiul de gospodărire a apelor, Depozitele UJCOOP, Tribunalul teritorial, Judecătoria, filiala Băncii Naţionale şi altele care au oferit noi locuri de muncă. Dintre secţiile având un caracter productiv amintim: Șantierul de drumuri, Coloana auto şi Serviciul de investiţii IMTF, Coloana ITSAIA, Șantierul TCL etc.În anul 1972 a fost data în folosinţă Fabrica de Mobilă, iar în 1977 intră în producţie Fabrica de Maşini de Găurit.

Locuitorii din Țara Beiuşului sunt într-o relaţie de dependenţă cu oraşul Beiuş, care le asigură locuri de muncă, posibilităţi de aprovizionare, prestaţii de servicii publice, educaţionale şi culturale. Oraşul a devenit municipiu în anul 2004 şi are o populaţie de circa 15 mii locuitori.

Schimbările de după 1989, trecerea la economia de piaţă au bulversat viata economică a Beiuşului. Din peisajul economico-industrial au dispărut unităţi specifice fostei industrii socialiste, iar altele şi-au redus foarte mult activitatea: Cooperaţia meşteşugăreasca, Cooperaţia de consum, S.C. Beiuşana etc. Și în aceste condiţii deosebit de grele, datorita interesului si strădaniilor depuse în ultimii ani de administraţia comunitara a fost încurajat mediul local de afaceri si atraşi investitori externi, astfel ca Beiuşul s-a bucurat si se bucura de unul dintre cele mai scăzute procente pe ţară a şomajului. La ora actuala în municipiu funcţionează peste 340 de agenţi economici dintre care un număr destul de important au între 300 si 500 de angajaţi.

Descoperirea şi punerea în valoare a resursei de apă geotermală, a transformat Beiuşul în primul oraş din ţară încălzit majoritar cu apă geotermală. Implementarea proiectului nerambursabil de 4,3 milioane de euro, va permite racordarea majorităţii gospodăriilor la beneficiile apei termale, şi realizarea unui proiect ambiţios de parc acvatermal pe o suprafaţă de 10 ha, ce va impulsiona covârşitor turismul balnear in Beiuş în strânsă coabitare cu turismul montan practicat în zonele cunoscute ale Țării Beiuşului şi ale Apusenilor.

Turism

În anul 2009 a fost lansat proiectul „Beiuş - Oraş Geotermal” şi formulată o platformă de dezvoltare prin turismul de agrement balnear local. Beiuşul este principalul punct de plecare dinspre vest pentru zonele turistice ale Munţilor Apuseni (Platoul Carstic Padiş, Peştera Urşilor - Chişcău, Stâna de Vale, Vârtop - Arieşeni).

Ziua municipiului este sărbătorită pe data de 19 aprilie, Ziua eliberării oraşului de către trupele Armatei Române în 1919.

Pădurea Delani, valea Crişului Negru şi Valea Nimăieştilor, ştrandul termal

Cultură

Casa de Cultură Municipală, Biblioteca „Constantin Pavel”, Corul orăşenesc Lyra (fondat în 1905), Corurile confesionale „Armonii Liturgice” (ortodox) şi „Ioan Buşiţia” (greco-catolic), Ansamblul Folcloric „Mlădiţe de Tezaur”, Clubul copiilor

Sănătate

Spitalul Municipal Beiuş deserveşte o populaţie de peste 100 de mii de locuitori, cu 13 secţii în două staţionare (ATI, interne , cardiologie, chirurgie, ortopedie-traumatologie, neurologie, ORL, oftalmologie, pediatrie, obstetrică-ginecologie, neonatologie, boli infecţioase), un ambulator cu cabinete şi laboratoare de investigaţii clinice

Sport

În urmă cu 90 de ani, la 12 iulie 1921, un grup de tineri beiuşeni a pus bazele primului club de fotbal numit "Aurora", condus de renumitul profesor vulcanist Ioan Buşiţia - preşedinte şi dr. Emil Pop - secretar. Aveau loc întâlniri între membrii clubului, mai ales în zilele de duminică şi în sărbători, apoi, jocuri amicale cu echipe din Arad, Timişoara, Satu Mare, Carei, Ineu şi Oradea.

Trebuie amintită şi contribuţia deosebită a profesorului de educaţie fizică Victor Marian, de care se leagă primele succese ale tinerilor beiuşeni în domeniul fotbalului, după care o serie de jucători beiuşeni sunt transferaţi la cluburile puternice din ţară, cum ar fi "U" Cluj, "Venus" Bucureşti, "Victoria" Cluj, "Dinamo" Bucureşti, ASA Tg. Mureş şi altele. După război, în 1947, echipa "Bihorul" Beiuş a avut în componenţă o serie de jucători valoroşi, doriţi de multe echipe din ţară, cum ar fi: Gusti Pantea (portar), pantofar în particular, ce se ocupa cu repararea ghetelor de fotbal a coechipierilor săi, Toma (elev), Visu (şofer), Laslău (frizer), Ștefan Giuţi (elev), Ilie Cioară (funcţionar la bancă), Buţu şi Ghţă Meza, Ardelean, Bendeu (care venea de la Oradea), Ghiţă Țiţ (Foiu) - măcelar, Teo Petrugan - administrator la Liceul "Samuil Vulcan", Mitică Reaboiu - contabil, Novicov - elev, Doru Stana - elev, Zare, Fănică Mitroi, Puiu Munteanu - elev, Ioan Delan (Ciociu), Ion Berce (Hipu). Sponsorii echipei erau Faust Găvruţa - patronul Librăriei "Doina", Sandu Hărdălău - librar, Paşcu - crescător de oi, Moca, Ghiţă Casa - comerciant, Nicu Casa - tâmplar, Vasile Flore (care trăieşte şi astăzi în Beiuş) - tâmplar, ultimii doi confecţionau valize pentru jucători (pentru echipamentul sportiv).

În 1949, Bihorul Beiuş a câştigat detaşat titlul regional, cu drept de participare la barajul pentru Divizia B, dar din lipsă de fonduri, locul a fost cedat unei echipe din Oradea. Urmează o perioadă mai lungă, când beiuşenii vor juca doar în campionatul judeţean, fără a se dori promovarea într-o ligă superioară. În 1975, Bihorul Beiuş a câştigat campionatul judeţean, dar la baraj a fost învinsă de Gloria Arad. Pentru prima dată oraşul de pe Crişul Negru a avut echipă în Divizia "C" în 1978 cu sprijinul comandantului de atunci a Unităţii Militare, general Mihai Lungu, trup şi suflet pentru fotbalul beiuşean, care a adus la echipa militară "Tricolorul" Beiuş o serie de jucători buni din întreaga ţară, dar mai ales din oraşul de provenienţă,Târgu-Mureş. A fost ajutat mult de colonelul Costică Moglan, originar din Beiuş. Astfel, echipa militară "Tricolorul" Beiuş antrenată de prof. Teodor Moruţiu (Lămâie), fost jucător al Beiuşului, ajutat de prof. Ioan Zaha (Bule), a promovat pentru prima dată în Divizia C după ce a câştigat barajul cu Minerul Borşa. Echipa militară a activat timp de trei ani cu bune rezultate în Divizia C, după care echipa a fost mutată la Oradea.

În 1981, Bihorul Beiuş, echipa de suflet a oraşului, antrenată de prof. Traian Horge, a promovat în Divizia C, în urma barajului cu Olimpia Gherla. Un rol important l-a avut atunci regretatul primar Gavril Butuc şi secretarul său, Florian Dacin, precum şi procurorul Puiu Sremcevici, acesta implicându-se în destinele fotbalului beiuşean timp de peste 20 de ani, fiind o perioadă şi preşedinte de onoare a clubului beiuşean. Echipa a retrogradat în campionatul judeţean, în ediţia 1982-1983. În 1985, beiuşenii au izbutit să revină din nou în Divizia C, în urma barajului cu "Recolta" Rozavlea (jud. Maramureş), evoluând însă sub numele de "Gloria" Beiuş. Se menţin în Divizia C, timp de 5 sezoane, iar în ediţia 1989/1990 vor retrograda în campionatul judeţean. Trebuie amintit ajutorul acordat echipei de primarul de atunci Vasile Codreanu şi secretarul său, Florian Dacin. (Începuturile fotbalului beiuşean - Autor: Viorel Codreanu)

Servicii sociale

7 cabinete medicale de familie, 11 cabinete medicale de specialitate, 10 cabinete medicale stomatologice, 4 dispensare medicale şcolare, 8 farmacii, Centrul de zi ” Surorile Minime” - privat, Orfelinatul “Casa Iosif” - privat, Centrul de plasament “Casa Arc”, "Centrul de zi CIRESARII" care are in grija si cantina sociala a orasului.