Sascut, Bacău

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Sascut, Bacău

Sascut este satul de reşedinţă al comunei cu acelaşi nume din judeţul Bacău, Moldova, România. În forma sa actuală, satul a apărut în 1968, când au fost comasate fostele sate Pânceşti-Târg şi Sascut-Târg.

Istoric

Denumirea provine din limba maghiară „Szászkút”, datorită populaţiei ceangăieşti ce a existat înaintea colonizării cu ortodocşi prin căsătoriile mixte şi a lipsei natalităţii elementului catolic.

Prima atestare documentară a unei localităţi cu numele de Sascut aflată în această zonă datează din 11 aprilie 1639.[necesită citare] Acel Sascut era un sat răzeşesc dar, prin pătrunderea marilor familii boiereşti, satul a devenit o localitate de clăcaşi. Dafina Buhuş, soţia domnitorului Moldovei, Eustatie Dabija, a cumpărat aproape tot satul Sascut. În primele decenii ale sec. al XIX-lea, Costache Aslan, rudă cu domnitorul Moldovei, Ioniţă Sandu Sturdza, obţine un hrisov domnesc pentru a-şi deschide târg pe moşia sa de la Sascut, astfel luând naştere nucleul satului Sascut-Târg. Unirea Principatelor şi profundele transformări care au urmat au stimulat viaţa economică în târgul Sascut. Calea ferată, cu staţie în Sascut, a deschis mari perspective economice şi edilitare.

În zona Sascut-Târg a fost construită prima fabrică de zahăr din România, în anul 1875, Societatea Zaharina Română cu sediul la Paris strada Quai de Grenelle 15, pe un teren de 10 ha cumpărat de la propietarul moşiei de atunci Maria de Sgardelli cu 10 000 (zece mii) lei, act transcris la Tribunalul Putna cu nr.654/1875. Acest teren este situat în faţa gării din Sascut şi împărţit în două loturi unul de 2,1ha şi unul de 7,9ha. Lotul de 2,1 este situat în partea stângă spre Adjud din faţa gării de la marginea drumului care duce la Sascut Sat se numără 105 metri spre Adjud şi 200 metri în adâncime spre Sascut Sat şi de la marginea aceluiaşi drum se numără 395 metri spre Bacău şi 200 metri în adâncime spre Pânceşti sau Sascut Sat.

În anul 1881 Societatea Zaharina din România îşi autorizează fabrica de zahăr de la Sascut prin Decret Regal şi intră în faliment în anul 1884. În anul 1885, luna iunie, lichidatorii fabricii au vândut fabrica de zahăr cu teren şi instalaţii şi dreptul de a trage apa numitului Jaques M. Elias pentru suma de 250 000 lei, act transcris şi autentificat de tribunalul Putna (aşa a ajuns Jaques M. Elias la Sascut). În anul 1889 Jaques M. Elias cumpără moşia Sascut de la Mendel Posner. În anul 1899, pe 9 mai, Jaques M. Elias l-a împuternicit pe fratele său Abraham M. Elias la consulatul Belgiei să aducă în numele lui ca aport promisiunea de închiriere pe 90 ani a fabricii de zahăr Sascut cu 23 ha teren şi toate instalaţiile, în schimbul a 2.300 de acţiuni la purtător dintr-un total de 18 000 acţiuni, la Société Générale Sucreries et Raffinerie en Roumanie care construieşte fabrica de zahăr de la Roman pe un teren de 90 ha. În acelaşi an, după ce a închiriat fabrica, Jaques M. Elias vinde fabrica de zahăr cu teren de 23 ha Băncii Generale Române, cu act autentificat şi transcris la tribunal. În anul 1939 Banca Generală Română începe un proces prin care încearcă să evacueze pe chiriaş, mai exact pe S.C. Danubiana. Procesul se termină în anul 1945, după care fabrica este naţionalizată.