Buhuşi, Bacău

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Buhuşi, Bacău

Buhuşi (în maghiară Buhus/Bohus) este un oraş în judeţul Bacău, Moldova, România, format din localităţile componente Buhuşi (reşedinţa), Marginea şi Runcu.

Aşezare

Oraşul se află în nordul judeţului, la limita cu judeţul Neamţ, în sud-estul depresiunii Cracău-Bistriţa (la 235 m altitudine) la confluenţa pârâului Români cu râul Bistriţa, la 24 kilometri nord-vest de Bacău pe terasele superioare ale Bistriţei, dincolo pe versanţii sud-vestici ai dealului Runc. Este traversat de şoseaua naţională DN15, care leagă Bacăul de Piatra-Neamţ. Din acest drum, la Buhuşi se ramifică şoseaua judeţeană DJ156B, care duce spre sud-vest la Blăgeşti, şi şoseaua judeţeană DJ158, care duce spre nord în judeţul Neamţ la Români, Moldoveni şi Secuieni (unde se termină în DN2). Prin oraş trece şi calea ferată Bacău-Bicaz, pe care este deservit de staţia Buhuşi.

Istorie

Prima atestare documentară datează din 1438, fiind consemnată aşezarea cu numele de Bodeşti. La 14 aprilie 1457, în localitatea Orbic (azi cartier al oraşului), Ștefan cel Mare, înaintând spre Suceava, a reputat o victorie decisivă asupra lui Petru Aron. Începând cu anul 1800, aşezarea capătă treptat numele actual, fiind numită mai întâi Bodeştii lui Buhuş, Bodeştii Buhuşoaiei, Buhuşoaia, Buhuş. Toate aceste denumiri derivă de la numele familiei boiereşti Buhuş care stăpânea aceste locuri. În anul 1819 a fost declarat târg boieresc, iar din anul 1832 încep să apară primele ateliere meşteşugăreşti. A fost declarat oraş în anul 1930.

La pagina 137 din Enciclopedia Cugetarea (1936 - 1939), precum şi la pagina 576 din "Istoria românilor" de Constantin C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu se afirmă cu certitudine că localitatea a purtat în trecut şi numele de Bucureşti. În realitate, denumirea este cea de Bucureştii Mici şi a fost purtată (alternativ cu denumirile de Buhuşoaia sau Târguşorul) de târgul ce era reşedinţa comunei Buhuşi în secolul al XIX-lea.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, Buhuşi era o comună rurală din plasa Bistriţa a judeţului Neamţ, comună formată din satele Buhuşi, Bodeşti, Margina şi Orbicu, având în total 3155 de locuitori. În comună funcţionau o fabrică de postavuri înfiinţată de colonelul E. Alcaz, o şcoală primară de băieţi şi una de fete. Anuarul Socec din 1925 consemnează schimbarea statutului Buhuşilor în cel de comună urbană, având 5350 de locuitori şi cuprinzând şi satele Bodeşti, Marginea, Schitu Runc şi Runc; oraşul era reşedinţa plăşii Buhuşi din acelaşi judeţ.

În 1950, Buhuşi a devenit oraş raional, reşedinţă a raionului Buhuşi din regiunea Bacău, iar în 1964, raionul Buhuşi a fost desfiinţat, oraşul trecând la raionul Bacău din aceeaşi regiune. Oraşul a trecut în 1968 la judeţul Bacău; tot atunci au fost desfiinţate şi localităţile Bodeşti şi Orbic, comasate cu localitatea Buhuşi, iar satul Ciolpani, apărut între timp, a fost şi el comasat cu satul Runcu.

Monumente istorice

Cinci obiective din oraşul Buhuşi sunt incluse în lista monumentelor istorice din judeţul Bacău ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură: sinagoga (1858–1859); ansamblul conacului „Theodor Buhuş” (astăzi muzeu de istorie), ansamblu ce cuprinde conacul şi poarta (construite în 1800); hanul de la Gura Orbicului (sfârşitul secolului al XIX-lea); biserica de lemn „Sfântul Nicolae” (1729, refăcută în 1846) din satul Runcu (aflată în fostul sat Ciolpani); şi biserica „Sfinţii Îngeri” (1787) din satul Runcu.