Piteşti, Argeş

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Piteşti, Argeş

Piteşti este municipiul de reşedinţă al judeţului Argeş, Muntenia, România.

Istorie

Urme ale existenţei omului în această arie datează din paleolitic, aici găsindu-se urme ale culturii de prund, distinctivă pentru activitatea umană din paleoliticul inferior în Europa. Mai târziu, unele descoperiri arheologice au confirmat ipoteza conform căreia, în Antichitate, tribul condus de Dromihaetes (sec. IV-III î.Hr.) şi-a avut rădăcinile în această zonă, tribul fiind identificat cu ordessenii sau argessenii (o populaţie de pe malurile Argeşului). În perioada daco-romană, oraşul a făcut parte din regiunea Moesia Inferior, iar mai târziu din Dacia Malvensis. Din acea perioadă datează şi numeroasele fragmente de zidărie, ceramică şi monede. În apropierea oraşului, la Albota a existat un castru roman, tabără militară fortificată construită pe graniţa estică a Daciei romane. În epoca medievală, Piteştiul desfăşura schimburi economice cu popoare de la sud de Dunăre, în special cu Imperiul Bizantin.

Piteştiul a fost reşedinţa temporară a voievozilor Basarab Țepeluş cel Tânăr, Mihnea cel Rău şi Vlad cel Tânăr. Oraşul s-a dezvoltat în mod gradat, de la sat şi târg ajungând la titlul de oraş, dobândit la începutul secolului al XIV-lea. Prima atestare documentară datează din 20 mai 1388 când domnul Mircea cel Bătrân întăreşte Mănăstirea Cozia, „o moară în hotarul Piteştilor". Atestarea documentară de la 1388 a făcut din Piteşti, alături de Câmpulung, Curtea de Argeş, Brăila şi Slatina, unul dintre cele mai vechi târguri. Prima menţionare a Piteştiului ca oraş apare la 1 aprilie 1510, într-o carte a lui  Vlăduţ. Cancelaria Domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521) a emis la 22 noiembrie 1517 un hrisov în care este semnalată existenţa curţilor domneşti la Piteşti. Hrisovul se încheia astfel: Și eu Moisi scriitor, care am scris în noile curţi din oraşul Piteşti… [sursa nu confirmă]

Ea mai este confirmată, la 27 august 1582, atunci când se face referire la organizarea orăşenească a comunităţii, condusă de un judeţ şi de 12 pârgari. În oraş au avut proprietăţi numeroşi boieri şi dregători, dintre aceştia cei mai de seamă au fost Goleştii, Izvoranii, Cantacuzinii, Craioveştii, dar şi doi domnitori, Mihai Viteazul (1593-1601) şi Neagoe Basarab, acesta din urmă construind între 1512 şi 1521 la Piteşti curtea voievodală. Pe baza unei mărturii scrise, datând din anul 1640, se vorbea despre numeroasele biserici, dar şi de cele 200 de case care adăposteau circa 1.000 de suflete. În anul 1656, sub domnia lui Constantin Șerban şi a doamnei Bălaşa, se construieşte pe fundaţiile unui vechi lăcaş, Biserica Domnească Sfântul Gheorghe. Aflată în inima oraşului, biserica a fost prima compoziţie supraetajată pe coloane de cărămidă din Țara Românească. Tot în aceea vreme , oraşul a găzduit călători de renume , cum ar fi cronicarul arab Paul de Alep.

Între 19 octombrie şi 8 noiembrie 1714, la porunca domnitorului Ștefan Cantacuzino, Piteştiul l-a găzduit pe regele Carol al XII-lea al Suediei. Acesta venea din Imperiul Otoman şi se întorcea spre Pomerania suedeză şi era însoţit de numeroase trupe. În toată această perioadă, piteştenii au avut de suferit de pe urma musafirilor, fiind nevoiţi să-i hrănească în condiţiile unui an secetos ce compromisese grav recoltele de grâu, orz şi furaje.

Până în 1746, Piteştiul, avea şapte-opt biserici, iar numărul caselor ajunsese la 250, estimându-se că ar fi adăpostit 1.250 de locuitori. O mărturie din anul 1791, caracteriza oraşul ca pe un târguşor cu opt biserici, o mânăstire, mai multe case boiereşti şi locuinţele ispravnicilor de district. Pe 26 octombrie 1802, în jurul orei 11, un cutremur de adâncime, cu o magnitudine de 7,9 grade pe scara Richter s-a resimţit violent la Piteşti, Biserica Sfântul Nicolae fiind distrusă de intensitatea acestuia. Această biserică a fost reconstruită, cu toate că în 1848 aceasta a mai fost distrusă de un incendiu.

Pe baza datelor fiscale din anul 1824, s-a consemnat faptul că în oraş erau 1.011 familii, circa 700 de case şi aproximativ 5.000 de locuitori. În anul 1832, pe baza datelor statistice repartizate teritorial, se stabilea numărul caselor de locuit la 773, ele fiind împărţite în 4 cartiere, 14 mahalale, 5 tăbăcării, iar numărul animalelor însuma numai 1.000 de capete, fiind distribuite în 4.000 de gospodării. La recensământul din 1859, Piteştiul avea 7.229 de locuitori şi 1.889 de clădiri. În acea perioadă, populaţia era formată din agricultori şi liber-profesionişti (65%), meseriaşi (20%), comercianţi (15%) şi fabricanţi (0,2%).

Stema municipiului a suferit de-a lungul timpului numeroase schimbări, însă a păstrat principalele elemente simbolistice. Stema oraşului medieval, descoperită recent de un muzeograf de la Muzeul Piteşti, avea reprezentată o cruce, care pare latină. Stema din perioada interbelică avea forma unui scut albastru şi un turn medieval pe care se află un vultur ce ţine în gheare steagul României. Turnul medieval simbolizează dinastia Basarabilor, cei cărora li se datorează organizarea Țării Româneşti. Vulturul este simbolul latinităţii, fiind întâlnit pe mai multe steme din România; acesta întruchipează curajul, puritatea, libertatea, hotărârea şi puterea. Scutul albastru simbolizează cerul.

Geografie

Municipiul Piteşti este situat în partea central-sudică a României, între Carpaţii Meridionali şi Dunăre, în nord-vestul regiunii informale Muntenia. Oraşul se află la confluenţa râului Argeş cu Râul Doamnei, în punctul de intersecţie al paralelei de 44°51'30" latitudine nordică cu meridianul de 24°52' longitudine estică.

Municipiul Piteşti se află la o altitudine de 250 m, la nivelul albiei minore a râului Argeş (sud), şi de 356 m, în cartierul Trivale (vest). La nord-vest de terasa Trivale-Papuceşti se află cota de 373 m, iar la est de Valea Mare-Podgoria, cota de 406 m. În sectorul de vest-sud-vest al satului Mica, în comuna Bascov, se găseşte cota de 439 m (Pădurea Bogdăneasa). Suprafaţa municipiului Piteşti este de 11117,13 ha, 111,17 km pătraţi, inclusiv parcul Trivale 7000 ha (calculată în anul 2014).

Oraşul propriu-zis, aşezat între dealuri înalte, pe terasele râului Argeş, are un topoclimat de vale, calm şi moderat. Temperatura medie anuală variază între 9° şi 10 °C, media lunii ianuarie fiind de -2,4 °C, iar cea a lunii iulie de +20,8 °C. Precipitaţiile atmosferice depăşesc media pe ţară, oscilând între 680 şi 700 mm anual.

În nordul oraşului se termină şi Autostrada A1 ce leagă Bucureştiul de Piteşti şi este, de asemenea, şi centură ocolitoare a municipiului în partea de est a acestuia.

Economie

Piteşti este unul dintre cele mai industrializate oraşe ale României, fiind centrul industriei de autoturisme din ţară. Uzinele Automobile Dacia S.A. se află în oraşul Mioveni, situat la doar 15 km de Piteşti. Câteva întreprinderi de piese auto funcţionează în aria urbană a Piteştiului: Dräxlmaier Group, Lear Corporation şi Valeo. De asemenea, oraşul reprezintă locul unde îşi desfăşoară activitatea rafinăria de petrol Arpechim, parte a grupului Petrom. Rafinăria a fost înfiinţată în perioada regimului comunist, având statutul de companie de stat, şi a reprezentat de-a lungul timpului centrul mai multor controverse în ceea ce priveşte poluarea pe care o generează asupra aerului. În anul 2007, Ministerul Mediului şi schimbărilor climatice a retras certificatul de funcţionare a Arpechim-ului, însă Petrom a contestat decizia în instanţă. Este planificat ca rafinăria să îşi reducă gradual activitatea pe o perioadă de câţiva ani, iar în final să existe posibilitatea încheierii totale a activităţii acesteia.

Municipiul Piteşti este înconjurat de dealuri, unde se găsesc suprafeţe întinse pe care se cultivă viţă de vie şi pruni. „Țuica de Piteşti” este produsă din culturile de prun din zonă. De asemenea, vinurile de Ștefăneşti (oraş situat în imediata vecinătate a Piteştiului) sunt printre cele mai cunoscute din România.

Transport şi telecomunicaţii

Piteşti este nod feroviar cu staţie de triaj în satul Goleşti din imediata vecinătate, care face legătura cu municipiile Bucureşti şi Câmpulung Muscel.

Oraşul dispune de două gări, cea de Sud (principală) şi încă o gară de nord. Cea principală este însă referită simplu ca Gara Piteşti.

Gara Sud a trecut recent şi printr-un amplu proces de modernizare, care a avut loc în cea mai mare parte din fonduri europene.

Noua gară a fost reconstruită deasupra liniilor de cale ferată asigurând diverse facilităţi (lifturi, scări rulante şi altele), dar totodată serveşte şi ca pasaj pentru a lega direct Bd. Republicii de cartierul Tudor Vladimirescu.

Mai puţin impresionantă din punctul de vedere al activităţii feroviare, Gara de nord este conexă liniei care face legătura cu municipiul Curtea de Argeş.

Zilnic în Gara Sud staţionează până la 60 de trenuri de călători şi lunar numărul de călători ajunge la cel puţin 17.000.

Există un tren sezonier pe timp de vară pentru a face legătura directă cu litoralul, dar şi cu municipiile Râmnicu Vâlcea şi Sibiu via Piatra Olt.

Cea mai mare parte dintre trenurile care tranzitează gara Sud sunt accesibile din punct de vedere al tarifelor unui public larg şi circulă în regim cadenţat (interval de 1 oră sau 2 ore, de la ora 04:00 până la 20:00 în direcţiile Bucureşti şi Craiova).

Mai există o linie nou înfiinţată care încă nu are număr şi care face legătura între Centru şi Cimitirul „Sfântul Gheroghe”. Traseul liniei 2 de autobuz este cel mai lung din oraş, oprind în 25 de staţii şi având o durată medie de 40 de minute, însă la orele de vârf o călătorie pe această linie depăşeşte 50 de minute.

Sport

FC Argeş a fost cel mai important club de fotbal din oraş până la desfiinţarea acestuia în 2013. Clubul a avut un excelent centru pentru copii şi juniori, care a dat României mulţi jucători importanţi, cum ar fi Adrian Mutu, Nicolae Dică, Adrian Neaga, Dănuţ Coman, aceştia numai în ultimii ani. Cel mai important jucător al argeşenilor a fost Nicolae Dobrin. În semn de admiraţie faţă de acesta stadionul echipei îi poartă numele. În prezent există o echipă de fotbal a primăriei, denumită SCM Argeşul Piteşti, care evoluează în liga a III-a.

De asemenea, oraşul mai are o echipă de baschet, numită BCM U Piteşti, dar şi o echipă de volei feminin, SCM Piteşti. CSM Piteşti dispune de o piscină de înot olimpică, iar în Cartierul Tudor Vladimirescu se mai găseşte o piscină de înot în aer liber. Pe terenul de tenis din Cartierul Bascov se desfăşoară anual Turneul challenger feminin Piteşti.