Lipova, Arad

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Lipova, Arad

Lipova (în maghiară Lippa, în germană Lippa) este un oraş în judeţul Arad, Crişana, România, format din localităţile componente Lipova (reşedinţa), Radna şi Șoimoş.

Prima atestare documentară a oraşului Lipova datează din anul 1314 sub denumirea de Lipva. În anul 1324 aşezarea este menţionată sub denumirea de castellanus de Lypua, topic ce reflectă caracterul fortificat al aşezării de la acea vreme.

Date geografice

Oraşul este situat pe ambele maluri ale râului Mureş, la intrarea acestuia în Câmpia Aradului, la poalele Munţilor Zarandului, în zona de contact dintre aceştia cu Dealurile Lipovei. Distanţa faţă de municipiul Arad este de 34 km, situat la vest. Lipova este la o distanţă egală de extremitatea vestică a judeţului Arad (Nădlacul) şi cea orientală (Zamul).

Istorie

În perimetrul Lipovei de astăzi a existat Cetatea Șoimoş, care a fost clădită în timpul domniei lui Bela al IV-lea (1235 - 1270). Prima menţiune documentară este din 1245, prin care regele dădea ordin să fie refăcută cetatea distrusă de invazia tătară din 1241. Cetatea Șoimoş a dispărut după mijlocul secolului al XVI-lea, împreună cu majoritatea construţiilor medievale interioare, din care, în mod sigur, biserica parohială şi mănăstirea dedicată Sf. Ludovic de Toulouse (vezi en:Louis of Toulouse, fr:Louis d'Anjou), unchiul regelui Carol Robert de Anjou.

Pe teritoriul Lipovei au fost descoperite de asemenea urme ale unor vechi aşezări neolitice, dacice şi romane, care dovedesc prezenţa unei aşezării mai timpurii.

În 1315 apare consemnată cu numele de Lipva iar în 1440 este declarată oraş liber. Cetatea a fost în secolul XV proprietate a Huniazilor.

Fiind amplasată pe râul Mureş, deci în nordul Banatului, Lipova a fost disputată de habsburgi şi de otomani. Între 1552 - 1595 şi 1613 - 1718, a fost stăpânită de turci (cu întreruperi). În urma semnării Păcii de la Passarowitz în 1718, oraşul a revenit definitiv în mâna habsburgilor. Totuşi Lipova este una dintre puţinele localităţi stăpânite de turci în care s-au mai păstrat urme ale acestora, Bazarul turcesc fiind reprezentativ în acest sens.

În 1918, deputaţii Banatului în frunte cu Sever Bocu proclamă unirea Banatului cu România (frontiera cu Sârbia va fi trasata de comisia condusă de geograful francez Emmanuel de Martonne, care a trasat şi frontiera româno-ungară). Dar în 1919, armata ungară bolşevică a lui Béla Kun încearcă să recucerească regiunea şi este respinsă de armata româno-franceză condusă de generalii Prezan si Berthelot. Alte lupte vor avea loc în zonă în septembrie 1944 între armata germană şi cea română.