Alba Iulia, Alba

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Alba Iulia, Alba

Alba Iulia, în româna veche Bălgrad, (în maghiară Gyulafehérvár, în trad. Cetatea Albă a lui Iuliu, în latina medievală Alba Iulia, în germană Weißenburg, apoi Karlsburg) este municipiul de reşedinţă al judeţului Alba, Transilvania, România, format din localităţile componente Alba Iulia (reşedinţa), Bărăbanţ, Miceşti, Oarda şi Pâclişa. Se află în zona de sud-vest a Transilvaniei, pe malul râului Mureş.

În antichitate, pe locul actualei cetăţi s-a aflat castrul roman Apulum. Oraşul a fost între anii 1541 şi 1711 reşedinţa principilor Transilvaniei şi astfel capitala politică a Principatului Transilvaniei. Între 1595–1596, sub Sigismund Báthory, respectiv între 1600–1601, sub Mihai Viteazul, a fost reşedinţa conducătorului politic al Moldovei, Transilvaniei şi Țării Româneşti, aflate în uniune personală. La 1 decembrie 1918 a fost locul de desfăşurare a Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, care a legitimat popular unirea Transilvaniei şi a Banatului cu Regatul României. În anul 1922 a avut loc la Alba Iulia ceremonia oficială de încoronare a regilor României Mari, Ferdinand I şi Maria, moment care a consfinţit importanţa simbolică a oraşului, datorită rolului său de capitală istorică.

Etimologie

Înainte de cucerirea romană în apropierea actualului oraş exista localitatea dacică Apoulon, important centru fortificat menţionat pe hărţile vremii. După cucerirea Daciei de către Traian, oraşul s-a numit Apulum, iar fortificaţia dacică preexistentă a fost extinsă prin efortul soldaţilor Legiunii a XIII-a Gemina staţionate aici. Ruinele zidului roman şi ale porţii sunt foarte bine conservate şi pot fi vizitate în „Traseul celor trei fortificaţii” din cartierul Cetate. După retragerea administraţiei romane sub Aurelian, în anul 271, viaţa urbană s-a stins treptat. În evul mediu oraşul apare din nou atestat în anul 1199, de această dată sub numele de Alba Iulia (după Iula, un conducător local din secolul X), centru al administraţiei Regatul Ungariei din Transilvania, colonizat cu saşi şi devenit reşedinţă a Episcopiei Catolice a Transilvaniei, iar mai apoi drept capitală a Principatului Transilvaniei. În documentele medievale redactate în limba slavonă oraşul apare sub numele Bălgrad (Cetatea Albă). Mihai Viteazul şi-a făcut intrarea triumfătoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599, primind cheile fortăreţei de la episcopul Dumitru Napragyi, stabilindu-şi reşedinţa în Palatul Principilor. Numele oraşului a fost asociat ulterior cu dezideratul de unitate a românilor, desăvârşită la 1 decembrie 1918, prin decizia Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia.

Stemă

Stema municipiului Alba Iulia se compune dintr-un scut rotunjit cu marginile triunghiulare, scut tăiat în bandă şi în bară, cu trei cartiere. În primul cartier, de azur, se află pasărea cruciată a Țării Româneşti, de aur, însoţită de soare în dreapta şi de lună în stânga, tot de aur. În cartierul doi, în câmp roşu, este reprezentat capul de bour al Moldovei, de argint, însoţit în dreapta de o rază luminoasă şi în stânga de semilună crai nou, tot de argint. Între coarnele bourului se află o stea de argint cu cinci raze. În vârful scutului, în câmp de aur, pe o terasă neagră din şapte dealuri, se află doi lei rampanţi, afrontaţi, de culoare roşie, ţinând între labe o spadă neagră. În şef, în câmp de hermină, se regăseşte coroana de oţel a României, în culoare naturală. Scutul este surmontat de o acvilă cruciată ieşind.
Semnificaţiile elementelor însumate:
Coroana din şef, plasată pe hermină, este coroana României. Ea aminteşte atât de independenţa României, obţinută în anul 1877, cât şi de înfăptuirea Marii Uniri în anul 1918. Acvila cruciată, capul de bour şi leii rampanţi sunt simbolurile tradiţionale pentru provinciile României, a căror unitate s-a desăvârşit în anul 1918. Acvila cruciată aflată pe coroana murală semnifică rangul de capitală a Principatelor Unite în timpul lui Mihai Viteazul şi este semnul distinctiv adoptat pentru toate localităţile, foste capitale ale românilor, în decursul istoriei. Coroana murală cu şapte turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de municipiu reşedinţă de judeţ.

Istorie

Numeroase izvoare atestă, înainte de a ne fi fost transmis numele sau prin documente istorice scrise, existenţa pe acest teritoriu şi în împrejurimile lui imediate, a unor aşezări preistorice datând din mileniul al V-lea î.C.; în partea de nord a oraşului s-a descoperit o importantă aşezare neolitică (5000-1900 î.C.), care a fost locuită de triburi de păstori şi agricultori. În numeroase puncte de pe teritoriul oraşului - La vii, Platoul romanilor - au fost scoase la iveală obiecte din epoca bronzului (1700-1000 î.C.).

Demnă de menţionat este şi cetatea de pământ din epoca fierului, descoperită pe înălţimile din stânga Mureşului, la Teleac (4 km spre nord-est de Alba Iulia). Această cetate, datată pe la jumătatea mileniului I î.C. este fortificată cu valuri de pământ şi şanţuri, îngloband un teren de aproape 30 ha. Aici, pe cursul mijlociu al Mureşului, a fost, probabil, un centru tribal tracic de seamă. O ramură a tracilor va atinge în curând un apogeu politic, social şi economic al acestor locuri şi aceştia sunt dacii. Ei pun bazele unei aşezări puternice - Apoulon - ce se va impune mai târziu.

În jurul castrului întemeiat de romani, au luat naştere două oraşe cu numele de Colonia Aurelia Apulensis şi Colonia Nova Apulensis.

Ruinele bazilicii lui Gyula au fost descoperite în 2011. După integrarea Transilvaniei în regatul Ungariei oraşul a Alba Iulia a devenit unul dintre cele mai importante centre urbane din perioada dinastiei arpadiene. În urma unor ordonanţe regale a fost stabilită structura administrativă şi religioasă a ţării, în urma căreia la Alba Iulia a fost stabilită o reşedinţă episcopală. După victoria trupelor regelui Ștefan asupra fratelui său Cupan (în latină) (sau Koppány în maghiară), trupul acestuia a fost tăiat în patru şi una din cele patru bucăţi a fost trimisă la Alba Iulia.

Între anii 997-1006 Ștefan a reuşit centralizarea regatului Ungariei, după consumarea unui violent conflict armat care i-a opus lui Ștefan cel Sfânt pe Iula sau Gyula cel Tânăr, unchiul său. Alba Iulia a fost capitala principatului Transilvaniei (1542-1690), dupa ce în prima faza a fost posesiune a Episcopiei Transilvaniei. Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, dupa dezmembrarea Regatului Ungar în urma înfrângerii suferite în Bătălia de la Mohács (1526), Transilvania devine tributară Porţii otomane, bucurându-se de o deplină autonomie internă.

Palatul principilor Transilvaniei, iniţial unul episcopal, a fost refăcut din temelii de către Ioan al II-lea Sigismund (1540-1551, 1556-1571). Bathoreştii au fost cei care i-au dat strălucirea. Primul, în ordine cronologică, Ștefan Báthory, l-a refacut în stil italian. El şi-a legat numele şi de alte construcţii, cum ar fi podul peste Mureş şi apeductul din palat. Iar nepotul său, principele Sigismund (1581-1597, 1598-1599, 1600-1601), s-a remarcat şi el prin mici adaosuri. În 1590 a cerut să fie reconstruită orga catedralei, distrusă în timpul confruntărilor religioase din 1566.

În data de 14 decembrie 1576 principele Ștefan Báthory a fost ales rege al Poloniei, iar Transilvania a fost guvernată, în numele lui Ștefan Báthory, de fratele acestuia, Cristofor Báthory, iar apoi de Sigismund Báthory, fiul lui Cristofor. Autoritatea centrală a principelui a fost consolidată, iar drepturile Dietei au fost restrânse. În anul 1584 atât Aron Vodă, domnul Moldovei, cât şi Mihai Viteazul, domnul Țării Româneşti, au recunoscut suzeranitatea lui Sigismund Báthory, ceea ce a însemnat prima unire politică a Transilvaniei, Moldovei şi Țării Româneşti.

La 1 noiembrie 1599 Mihai Viteazul a intrat în Alba Iulia, realizând unirea politică a Transilvaniei, Moldovei şi Țării Româneşti sub cârmuirea sa. Cheile oraşului i-au fost înmânate de episcopul Demetrius Napragyi, cel care deţinea funcţia de cancelar al Transilvaniei.

La 7 octombrie 1698 a avut loc la Alba Iulia Sinodul de Unire cu Biserica Romei, sinod prezidat de mitropolitul Atanasie Anghel.

Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România a fost proclamată la 1 decembrie 1918 prin Declaraţia de la Alba Iulia.

Încoronarea regelui Ferdinand I şi a reginei Maria a avut loc în data de 15 octombrie 1922 în faţa Catedralei Încoronării, act care a simbolizat unirea tuturor provinciilor istorice ale României sub sceptrul aceluiaşi monarh.

La 6 mai 1928 a fost organizată de Partidul Naţional-Țărănesc, în cadrul unei vaste campanii de răsturnare a guvernului liberal, o adunare la care au participat circa 100.000 de cetăţeni.

În anul 1933 oraşul nord-italian Alessandria a donat oraşului Alba Iulia o copie a “Statuii Lupoaicei” (“Lupa Capitolina”), ca semn al moştenirii culturale latine comune. La data de 13 aprilie 2007 a avut loc inaugurarea oficială a „Pieţei Allessandria” în Alba Iulia, în care este amplasată statuia „Lupa Capitolina”, ca simbol al înfrăţirii dintre cele două oraşe.

În urma reformei administrative din 1968 oraşul a devenit municipiu.

La 1 decembrie 1990 a avut loc la Alba Iulia prima sărbătorire centrală a zilei de 1 decembrie ca zi naţională a României, organizată de regimul Ion Iliescu (FSN). Cuvântarea lui Corneliu Coposu, liderul opoziţiei anticomuniste, a fost perturbată de huiduieli.

Date geografice

Municipiul Alba Iulia este situat la o altitudine de 270 m, la o distanţă de 340 km de Bucureşti, 100 km de Cluj, 70 km de Sibiu şi la 241 km de Arad şi are o suprafaţă de 10.365 ha. Este aşezat în perimetrul format de râul Ampoi, râul Sebeş, crestele munţilor Apuseni şi Podişul Transilvaniei. Oraşul propriu-zis este aşezat pe prima terasă a Mureşului, care formează spre est un şes lung de 8–10 km şi lat de 2–4 km. Partea de vest a oraşului este străjuită de înălţimile împădurite ale Munţilor Metalici cu Vârful Mamut (630 m). Spre est, peste Mureş, se disting dealurile argiloase de culoare roşiatică ale podişului ardelean, erodate de râurile Mureş, Sebeş şi Secaş, acestea formând un şir de râpe cu forme interesante şi vegetaţie rară. Spre partea de sud se văd culmile munţilor Sebeşului, cu Vârful Șurianu (2245) şi cu vârful Pătru (2130). Municipiul Alba Iulia este aşezat în centrul podişului ardelean, la 46°05' latitudine nordică şi 23°34' longitudine estică, 330 m altitudine, într-o zonă de interferenţă a dealurilor ce coboară din Munţii Trascăului cu şesurile din valea cursului mijlociu al Mureşului.

Sport

Alba Iulia are o echipă de fotbal Unirea Alba Iulia şi o echipă de baschet Universitatea 1 Decembrie Alba Iulia (Liga I).

Stadionul Cetate din Alba Iulia are o capacitate de 18.000 mii de locuri, dintre care 8500 pe scaune.Stadionul a fost inaugurat in anul 1982.Stadionul dispune de o pistă de atletism şi de un mini-hotel la care sunt cazati jucatorii echipei Unirea Alba Iulia. La Alba Iulia funcţionează un bazin olimpic de înot, precum şi mai multe baze sportive moderne, piste pentru biciclete etc.

Obiective turistice

Principala zonă istorică a oraşului este Cetatea Alba Carolina, dezvoltată foarte mult de Carol al VI-lea. Habsburgii au redenumit oraşul în Karlsburg în onoarea sa. Fortăreaţa în stil Vauban cu 7 bastioane, în formă de stea, a fost construită în perioada 1716-1735, dupa un plan al arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, fiind cea mai impresionantă de acest tip din sud-estul Europei, în special datorită porţilor triumfale ce asigurau accesul, iniţial în număr de şase.

Principalele obiective turistice care sunt situate în interiorul fortificaţiei sunt: Catedrala Romano-Catolică, Catedrala Încoronării, Muzeul şi Sala Unirii, Grupul Statuar al Corifeilor Unirii, Biblioteca Batthyaneum, Celula lui Horea, Cloşca şi Crişan, situată în ansamblul arhitectural al porţii a 3-a a cetăţii, Palatul Apor, Palatul Principilor, Universitatea 1 Decembrie, Obeliscul ridicat în memoria lui Horea, Cloşca si Crişan, Traseul Celor Trei Fortificatii - incluzand Poarta Castrului Roman, Statuia Ecvestra a Voievodului Mihai Viteazul, Monumentul inchinat memoriei lui Avram Iancu, Monumentul Custozza, Biserica de lemn a primei mitropolii ortodoxe a Ardealului ctitorita de voievodul Mihai Viteazul, Busturile Regelui Ferdinand si al Reginei Maria etc.

În interiorul Catedralei Încoronării se află două importante lucrări de artă care au scăpat de teroarea şi prigoana comunismului, reprezentându-i pe regele Ferdinand şi pe regina Maria. În interiorul Catedralei Romano-Catolice este îngropat guvernatorul Ioan de Hunedoara. Pe partea laterală stânga a Catedralei Romano-Catolice, deasupra unui vitraliu se poate vedea o interesantă poziţionare a trei capete de cal cu trei urechi, fiecare cap cu câte doua urechi, sculptură realizată şi poziţionată într-un mod interesant. În cripta catedralei se află înmormântat episcopul Áron Márton.

Catedrala romano-catolică Sf. Mihail este o remarcabilă operă de arhitectură religioasă în stil romanic târziu, cel mai valoros monument de arhitectura din Transilvania, de aceasi varsta cu celebra Catedrala Notre-Dame de Paris, 1247 - 1291. A fost construită în perioada 1247-1291, dezvoltând o basilică din sec. 9, distrusă parţial de mongoli la marea invazie din anul 1241, şi se pare că la elaborarea planurilor iniţiale a contribuit şi arhitectul francez Villard de Honnecourt.

Altele: Parcul Dendrologic "Dr. Ion Vlad", mocăniţa etc.

Transporturi

Oraşul este conectat din anul 1868 la reţeaua feroviară. Gara Alba Iulia a fost dată în folosinţă odată cu inaugurarea liniei de cale ferată Budapesta-Arad-Alba Iulia.