Aiud, Alba

1. fullinfo.ro
2. orase
3. Aiud, Alba

Aiud (în maghiară Enyed, Nagyenyed, în dialectul săsesc Änjet, Angetn, Stroßbrich, în germană Straßburg am Mieresch, în latină Brucla) este un municipiu în judeţul Alba, Transilvania, România, format din localităţile componente Aiud (reşedinţa), Aiudul de Sus, Gâmbaş, Măgina şi Păgida, şi din satele Ciumbrud, Gârbova de Jos, Gârbova de Sus, Gârboviţa, Sâncrai şi Țifra.

Toponimul maghiar, cel vechi german, precum şi cel român al oraşului provin de la numele sfântului Egidiu.

Stemă

Stema municipiului Aiud se compune dintr-un scut tăiat, având partea superioară despicată. În primul cartier, pe câmp roşu, se află o poartă de aur dotată cu o cruce şi cu două medalioane cuprinzând motive populare, de aur. În spaţiul deschis al porţii se zăresc un ciorchine de strugure şi o frunză de viţă de vie, de asemenea, de aur. În cartierul secund, pe câmp azuriu, un grifon de argint, limbat roşu, ţinând cu ghiara dreaptă o spadă, iar cu cea stângă, o balanţă, ambele din acelaşi metal. În partea inferioară, pe fond auriu, o carte deschisă, naturală. Scutul este timbrat de o coroană murală, de argint, formată din cinci turnuri crenelate.
Semnificaţia elementelor însumate:
Poarta relevă valoarea creaţiei folclorice. Strugurii, ponderea pe care a avut-o în trecut viticultura. Sabia, participarea locuitorilor la lupta de apărare. Balanţa, atributul organului administrativ orăşenesc. Cartea deschisă aminteşte importantele instituţii culturale existente în această urbe: Biblioteca Bethlen (construită în anul 1662) şi Muzeul de Știinţe Naturale (1796).

Istoric

Pe teritoriul oraşului s-a aflat în antichitate aşezarea romană Brucla.

Prima menţionare documentară datează din 1293, când populaţia era alcătuită în majoritate de saşi.

În documentele medievale, localitatea Aiud apare sub denumirile Enietten sau Engeten (în dialectul săsesc Angeten sau Anjet) şi, uneori, ca Strassburg.

În anul 1437, în cursul răscoalei de la Bobâlna, Aiudul fost ocupat de răsculaţi.

În timpul reformei protestante populaţia a îmbrăţişat în majoritate varianta calvină a protestantismului, ceea ce a avut drept consecinţă maghiarizarea treptată a populaţiei germane. Aiudul a devenit unul dintre principalele centre calvine din Transilvania. Aiudul a fost cel mai important centru cultural şi de învăţământ al calvinismului ardelean. Colegiul, fondat în anul 1622 de principele Gabriel Bethlen la Alba Iulia, a fost mutat în 1662 la Aiud de principele Mihai Apafi I. Colegiul Bethlen poartă astăzi numele fondatorului.

În timpul războiului antiaustriac, condus de principele Francisc Rákóczi al II-lea, comandantul militar imperial Jean Rabutin a dispus incendierea Aiudului la 13 martie 1704. În lupta de apărare a cetăţii şi-au pierdut viaţa 30 de studenţi ai colegiului.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 139), localitatea apare sub numele de „N. (Nagy) Enyed” (Aiudul Mare).

La 8 ianuarie 1849 ţăranii români răsculaţi, conduşi de Axente Sever şi preotul Simion Prodan, au incendiat oraşul. Populaţia nu credea că românii, pe atunci paşnici, ar fi putut să atace oraşul. În seara de 8 ianuarie, Crăciunul după calendarul iulian, a început măcelul ce a durat până la 17 ianuarie. Au fost ucişi circa 600 de etnici maghiari. Morţii au fost aruncaţi în şanţurile cetăţii şi în varniţa de lângă cetate, unde se află un monument construit în memoria victimelor. Axente Sever a fost arestat în februarie 1849, acuzat că ar fi participat la masacru, dar, în procesul penal, instanţa i-a stabilit inocenţa.

În timpul regimului comunist din România, în închisoarea din Aiud au fost întemniţaţi numeroşi deţinuţi politici.